ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3359/2018

Ședința publică din data de 18 septembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență, s-au constatat următoarele:

- anularea încheierii civile nr. 1962 din 5 aprilie 2017 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, în dosarul nr. x/2017, având ca obiect încuviințarea executării silite pornite în dosarul executional nr. x/2017 al BEJ D., prin admiterea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a creditoarei B. (Luxembourg) S.A.;

- anularea în întregime a executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. x/2017 al BEJ D., respectiv a tuturor actelor de executare silita efectuate, constatând prescris în totalitate dreptul creditoarei de a cere executarea silită a contestatorului în temeiul contractului de credit nr. x/14.06.2007, încheiat cu C. S.A.;

- anularea în întregime a executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. x/2017 al BEJ D., respectiv a tuturor actelor de executare silită efectuate, constatând lipsa caracterului de titlu executoriu al contractului de cesiune de creanță încheiat între C. S.A., în calitate de cedent și B. (Luxembourg) S.A., în calitate de cesionar;

- anularea, în parte, a încheierii nr. 178/E/2017 din data de 07.06.2017 a BEJ D. și reducerea onorariului executorului judecătoresc de la suma de 5.994,73 RON, la maximul prevăzut de dispozițiile legale în materie, anume la suma de 1543,24 RON;

- în situația în care, până la soluționarea contestației la executare se vor finaliza formele de executare, în temeiul art. 723 C. proc. civ., întoarcerea executării și restabilirea situației anterioare executării, iar în temeiul art. 719 C. proc. civ., suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare formulată, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiilor art. 706 alin. (1), art. 712 și urm., art. 723, art. 719, art. 709 C. proc. civ., art. 2517 C. civ.

În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut incidența prevederilor art. 651 C. proc. civ. și că la momentul sesizării organului de executare domiciliul debitorului A. era în Târgu Jiu, localitate care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Târgu Jiu, iar faptul că debitorul este în executarea unui contract de muncă temporară pe raza localității Timișoara nu are relevanță juridică în ceea ce privește competența de soluționare a cauzei.

S-a mai reținut că, din redactarea textului art. 651 C. proc. civ. rezultă că acesta instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

Prin sentința civilă nr. 2787/2018 din 19 aprilie 2018 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu a fost declinată competența de soluționare a cauzei civile privind pe contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele B. (Luxemburg) S.A. și C. S.A., având ca obiect contestație la executare, în favoarea Judecătoriei Timișoara.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, fiind suspendată judecata și înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.

În argumentarea acestei soluții s-a reținut incidența prevederilor art. 714 raportat la art. 651 C. proc. civ. și că Judecătoria Târgu Jiu nu este competentă să soluționeze contestația la executare, întrucât domiciliul efectiv al contestatorului era în localitatea Timișoara încă din anul 2015, iar faptul că procedura de schimbare a domiciliului s-a finalizat ulterior promovării cererii de executare silită, respectiv în 13 iulie 2017, nu trebuie să influențeze competența instanței, de vreme ce contestatorul are domiciliul în localitatea Timișoara și la data promovării cererii de executare silită locuia efectiv în localitatea Timișoara, la același domiciliu.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei cauze îl constituie contestația la executare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele B. (Luxembourg) S.A. și C. împotriva actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 178/E/2017 al BEJ D..

Determinarea instanței de executare în soluționarea prezentei contestații la executare se face prin raportare la dispozițiile art. 714 C. proc. civ. coroborate cu art. 651 din același cod, norme legale prin care se stabilește că aceasta se introduce la instanța de executare, instanța fiind judecătoria în a cărei circumscripții se află, la data sesizării organului de executare, domiciliu sau, după caz, sediul debitorul, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. La alin. (3) se stabilește că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Instanța de executare, în competența căreia sunt plasate toate litigiile privind executarea silită conform alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. este determinată de dispozițiile art. 651 alin. (1) din același Cod.

Astfel, conform art. 666 și art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare încuviințează executarea silită și își validează implicit, în această procedură, calitatea de instanță competentă să soluționeze litigiile privind contestația la executare.

De altfel, art. 714 alin. (1) C. proc. civ. stabilește regula potrivit căreia instanța de executare soluționează contestația la executare propriu-zisă.

În cauză, se constată că încuviințarea executării silite a fost dispusă de către Judecătoria Târgu Jiu, prin încheierea nr. 1962 din 5 aprilie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

Prin urmare, momentul determinant în stabilirea competenței instanței de executare îl reprezintă data sesizării instanței cu cererea de încuviințare a executării silite. De asemenea, trebuie păstrat principiul esențial al unicității instanței de executare, aceeași instanță fiind competentă să încuviințeze executarea silită și să soluționeze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestația la executare ori întoarcerea executării silite.

Așadar, în raport cu dispozițiile legale evocate și înscrisurile de la dosar, rezultă că, în cauză, instanța de executare este Judecătoria Târgu Jiu, competență ce a fost dobândită prin încheierea nr. 1962 din 5 aprilie 2017 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, în dosarul nr. x/2017, instanță căreia îi revine competența să soluționeze contestația la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Față de considerentele anterior expuse și văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2018.