ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2432/2019

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. x/2019, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimații B. și C., a formulat contestație la executare, solicitând instanței, în principal, anularea executării silite în Dosarul de executare nr. 125/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc D., iar, în subsidiar, anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 în cadrul Dosarului instanței nr. x/2018, a încheierii privind cuantumul cheltuielilor de executare silită, a încheierii privind valoarea creanței și a înștiințării emise către contestatoare cu data de 21.12.2018 în Dosarul de executare nr. x/2018 al BEJ D., precum și a raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de expert contabil E. la data de 20.12.2018.

Prin Sentința civilă nr. 3453 din 22.05.2019, Judecătoria Târgu Jiu a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că potrivit art. 651 C. proc. civ., raportat la art. 714 alin. (1) din același cod, competența în soluționarea contestațiilor la executare revine judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială domiciliază sau are sediul debitorul. Or, contestatoarea, care are calitatea de debitor din perspectiva titlului executoriu pus în executare silită în Dosarul de executare silită nr. x/2018 al BEJ D., are sediul în București, strada x, nr. 4 - 8, aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sector 1 București.

Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 1 București, prin Sentința civilă nr. 5400/28.08.2019 a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Pentru a reține această soluție, instanța a constatat că în cauză, debitoarea contestatoare A. nu are sediul în România, ci în Olanda iar a doua debitoare din dosar este F. S.A. cu sediul în București, bd. x, sediu neschimbat, așa cum rezultă din informațiile ONRC atașate la dosar. Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 651 din C. proc. civ., competentă este Judecătoria sectorului 6, București.

Judecătoria sectorului 6 București, prin Sentința civilă nr. 7869 din 08.11.2019, a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza, pentru pronunțarea regulatorului de competență, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria sectorului 6 a reținut că întrucât singurul debitor din dosarul de executare este A., prin mandatar F. S.A., care nu are sediul în România, în aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., competentă teritorial în soluționarea contestației la executare este instanța în circumscripția căreia se află domiciliul creditorilor, respectiv Judecătoria Târgu Jiu.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, în considerarea argumentelor ce succed:

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.,"Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Prevederile legale redate reglementează regimul juridic de drept comun al instanței de executare. În acest sens, alin. (1) și alin. (2) al art. 651 din C. proc. civ. stabilesc care este, de regulă, instanța de executare competentă din punct de vedere material și teritorial să soluționeze cererile referitoare la executarea silită.

Astfel, potrivit alin. (1) din art. 651 din C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare domiciliul, sau, după caz, sediul, debitorului, în afara cazurilor în care legea prevede altfel. Dacă și numai dacă debitorul nu are sediul sau domiciliul în țară, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripții se află sediul sau, după caz, domiciliul creditorului, la data sesizării organului de executare.

În cauza de față, se reține că instanța a fost învestită de către debitoarea A. cu o cerere de contestație la executare, în contradictoriu cu creditorii B. și C. având ca obiect anularea executării silite în Dosarul de executare nr. x/2018 al Birou Executor Judecătoresc D., iar în subsidiar, anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 în cadrul Dosarului instanței nr. x/2018, a încheierii privind cuantumul cheltuielilor de executare silită, a încheierii privind valoarea creanței și a înștiințării emise către contestatoare cu data de 21.12.2018 în Dosarul de executare nr. x/2018 al BEJ D., precum și a raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de expert contabil E. la data de 20.12.2018.

Din cuprinsul cererii de sesizare a instanței, aflat la Dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Târgu Jiu, reiese că debitoarea care a formulat contestația la executare este A., persoană juridică olandeză, cu sediul în Olanda, iar creditorii sunt B. și C., ambii cu domiciliul în România.

Cum sediul debitoarei nu este în țară, aceasta având sediul în Olanda, conform propriilor mențiuni din cererea adresată instanței, în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., urmează ca instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare să fie determinată prin raportare la domiciliul, respectiv sediul creditorului.

Conform întâmpinării formulate în cauză de către creditorii B. și C., aflată la Dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Târgu Jiu, aceștia au domiciliul în România, județul Gorj.

Așadar, în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., competența teritorială în soluționarea contestației la executare formulate în cauză aparține instanței în circumscripția căreia creditorii domiciliază, respectiv Judecătoria Târgu Jiu.

Împrejurarea că, în cadrul dosarului de executare în care a fost formulată prezenta contestație la executare, creditoarea A. a fost reprezentată prin mandatar, F. S.A., persoană juridică de drept român, nu poate atrage competența teritorială a instanței în circumscripția căreia se află sediul mandatarului, în lipsa unei dispoziții exprese a legiuitorului în acest sens. De altfel, din conținutul art. 651 alin. (1) C. proc. civ., sediul sau domiciliul mandatarilor nu constituie criteriu pentru determinarea instanței competente teritorial.

De asemenea, se reține că legiuitorul a stabilit, în cuprinsul art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., că sediul biroul executorului judecătoresc învestit de către creditor reprezintă criteriu de determinare a instanței competente teritorial numai în situația în care sediul, sau domiciliul creditorilor nu este în țară, ceea ce nu este cazul în speță.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimații B. și C., având ca obiect "contestație la executare", în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimații B. și C., având ca obiect "contestație la executare", în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 decembrie 2019.

GGC - NN