ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2031/2019

HOTĂRÂRE

12.11.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2031/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 26 martie 2019, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. S.A. ca instanța să dispună anularea executării silite ce face obiectul Dosarului execuțional nr. x/2019 al BEJ C., suspendarea executării silite și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea cererii a arătat că executarea silită s-a realizat în lipsa unui titlu executoriu valabil, creanța neavând, astfel, caracter cert, lichid și exigibil.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 667, 712 și 732 alin. (1) C. proc. civ., precum și art. 6 și 7 din Decretul nr. 167/1958.

Prin Sentința nr. 6803 din 11 iulie 2019, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

În motivare a reținut incidența în speță a dispozițiilor art. 651 alin. (1) și art. 714 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că debitoarea contestatoare avea, la data sesizării organului de executare, reședința în București.

Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă, prin Sentința nr. 13214 din 8 octombrie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale, și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoria Brașov. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării.

Pentru a dispune astfel, instanța a constatat aplicabilitatea în speță a acelorași dispoziții legale, și anume ale art. 651 alin. (1) și (3), precum și ale art. 714 alin. (1) C. proc. civ., însă a constatat că, la data formulării cererii de executare silită, debitoarea avea domiciliul în Brașov, nefiind depus la dosar niciun înscris din care să rezulte că domiciliul în fapt al debitoarei s-ar afla în București.

Totodată, a reținut că încuviințarea executării silite s-a realizat tot de către Judecătoria Brașov, astfel cum reiese din încheierea din 14 februarie 2019.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26 martie 2019, contestatoarea A. a formulat contestație la executare, prin care a solicitat anularea executării silite ce face obiectul Dosarului execuțional nr. x/2019 al BEJ C., suspendarea executării silite și obligarea intimatei B. S.A. la plata cheltuielilor de judecată.

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date în competența altor instanțe sau organe".

În cauză, se constată că Judecătoria Brașov, prin încheierea din 14 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, a admis cererea BEJ C., la cererea creditoarei B. S.A. și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x/26.10.2016, împotriva debitoarei A.

Astfel, instanța de executare a fost deja stabilită ca fiind Judecătoria Brașov, aspect care nu mai poate fi repus în discuție în cursul executării silite, având în vedere prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., anterior citate.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.