ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 636/2024

Ședința publică din data de 05 martie 2024

I Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov sub nr. x/2023 la data de 16.11.2023, petentul BEJ A. a solicitat încuviințarea executării silite pornită la cererea creditorului B. împotriva debitorului C., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 679/22.04.2021 pronunțată de Tribunalul București – secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2020, în vederea recuperării creanței rezultate din titlul executoriu, precum și a cheltuielilor de executare silită.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 666 din C. proc. civ.

I.2 Hotărârile care au generat conflictul

I.2.1. Prin sentința civilă nr. 11349 din 28 noiembrie 2023, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brașov, invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Brașov a reținut incidența dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., apreciind că instanța de executare este instanța de la domiciliul debitorului, respectiv Judecătoria Sectorului 3 București, întrucât acesta figurează cu domiciliul activ în Municipiul București, Bd. x.

I.2.2 Prin sentința civilă nr. 72 din 25 ianuarie 2024, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București, invocată de instanță din oficiu și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Brașov, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și a avut în vedere domiciliul creditorului, întrucât domiciliul debitorului nu se află în țară, ci în Elveția.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speța pendinte, instanțele aflate în conflict, Judecătoria Sectorului 3 București și Judecătoria Brașov, și-au declinat reciproc competența teritorială de soluționare a pricinii, aplicând în mod diferit dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 679 din data de 22 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul București – secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2020, la solicitarea creditorului B., prin Biroul Excutorilor Judecătorești "A.", împotriva debitorului C..

Cât privește competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite, aceasta se determină potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispozițiile art. 112 și ale art. 127 se aplică în mod corespunzător. (2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare".

Așadar, în procedura executării silite, dispozițiile legale anterior evocate determină instanța de executare ca fiind, de regulă, judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

Totodată, teza a II-a a alin. (1) al textului legal anterior evocat reglementează criteriile de determinare a instanței de executare în ipoteza în care domiciliul sau sediul debitorului sau al creditorului nu se află în țară.

Astfel, dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului. În cazul în care domiciliul sau, după caz, sediul creditorului nu se află în țară, competența aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

De menționat este faptul că norma de competență în aceste cazuri nu este alternativă, partea contestatoare neavând la îndemână posibilitatea alegerii între judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului ori sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Activarea normei de competență incidentă în cauză se realizează subsecvent eliminării ipotezelor anterioare.

Legiuitorul a ales ca element temporal, în determinarea instanței de executare, momentul sesizării organului de executare, reper care interesează în identificarea locului unde se află domiciliul sau sediul debitorului.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că în fișa de evidență obținută din baza de date a D.E.P.A.B.D., aflată la dosarul Judecătoriei Brașov, se menționează, la rubrica "Date de migrare", faptul că C. este cetățean român cu domiciliul în străinătate, respectiv în Elveția, din 01 martie 1995. Acest domiciliu (Elveția, Breitenacher 8, CH – 8126 Zumikon) este menționat și în cererea de apel pe care C. a formulat-o împotriva sentinței civile nr. 679/22.04.2021 pronunțate de Tribunalul București – secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2020 (titlul executoriu ce se solicită a fi încuviințat în cauza de față), cerere aflată la dosarul Judecătoriei Brașov.

Prin urmare, cum debitorul C. nu are domiciliul în România, respectând ordinea instituită de către dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de încuviințare executare silită revine instanței în a cărei circumscripție se găsește domiciliul creditorului B. (Municipiul Brașov, str. x, jud. Brașov - împrejurare care rezultă din actul de identitate aflat în copie la dosarul Judecătoriei Brașov), respectiv Judecătoria Brașov.

Față de cele anterior reținute, având în vedere că domiciliul debitorului C. nu se află în România și ținând seama de prevederile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, instanță în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul creditorului B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 martie 2024.