ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1746/2019

HOTĂRÂRE

10.10.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1746/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Contestația la executare

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la 27 februarie 2019, sub nr. x/2019, contestatoarea A. S.A. a formulat, în contradictoriu cu intimații B. și C., contestație la executare împotriva executării silite ce face obiectul Dosarului de executare nr. 470/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc D., solicitând următoarele: anularea tuturor actelor de executare emise în acest dosar de executare silită, întrucât creanța nu este certă, lichidă și exigibilă; cenzurarea cheltuielilor de executare; întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare; suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare și suspendarea provizorie a executării silite.

În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 712 și următ., art. 415 alin. (2) și art. 453 C. proc. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 2 București

Prin Sentința nr. 5828 din 7 iunie 2019, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 2 București a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Reținând că domiciliul debitoarei este în municipiul Cluj-Napoca, Judecătoria Sectorului 2 București a stabilit competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

III. Hotărârea Judecătoriei Cluj-Napoca

Prin Sentința nr. 6069 din 11 septembrie 2019, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut că prin cererea de executare silită înregistrată la 2 noiembrie 2018 la Biroul Executorului Judecătoresc D., creditorii B. și C. au solicitat executarea silită împotriva debitoarei E. S.A., în baza titlurilor executorii reprezentate de Sentința civilă nr. 2284 din 20 februarie 2017, pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. x/2016, Sentința civilă nr. 9408 din 27 iulie 2017, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/2016, Decizia nr. 486 din 11 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2016, Decizia nr. 487 din 11 aprilie 2018, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/2016 și Decizia nr. 184 din 17 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2016.

Constatând că a fost învestită cu soluționarea unei contestații la executare, Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 714 C. proc. civ., care stabilesc că instanța competentă să soluționeze contestația la executare este instanța de executare, care, în sensul art. 651 din acest act normativ este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În raport de dispozițiile legale mai sus menționate, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut că, la data sesizării organului de executare, respectiv 2 noiembrie 2018, sediul debitoarei E. S.A. era în București, Bd. x, acest aspect rezultând și din încheierea din camera de consiliu din 21 noiembrie 2018, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în Dosarul nr. x/2018, prin care s-a dispus încuviințarea executării silite.

Totodată, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut că, potrivit adresei înaintate de Banca Națională a României nr. XX/2/2018/11.01.2019, instituțiile de credit E. S.A. și A. S.A. au devenit o singură entitate, respectiv A. S.A., la 31 decembrie 2018.

Având în vedere că a fost transmisă calitatea procesuală de debitor de la E. S.A. către A. S.A., în cursul executării silite, respectiv după înregistrarea cererii de executare silită și după încuviințarea executării silite, Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, sediul debitoarei E. S.A., respectiv Judecătoria Sectorului 2 București.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin cererea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc D. la 2 noiembrie 2018, creditorii B. și C. au solicitat în contradictoriu cu debitoarea E. S.A., cu sediul în București, Bd. x, executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de Sentința civilă nr. 2284 din 20 februarie 2017, pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. x/2016, Sentința civilă nr. 9408 din 27 iulie 2017, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/2016, Decizia nr. 486 din 11 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2016, Decizia nr. 487 din 11 aprilie 2018, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/2016 și Decizia nr. 184 din 17 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2016.

Prin încheierea din camera de consiliu din 21 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria Sectorului 2 București a admis cererea de încuviințare a executării silite formulate de petentul Biroul Executorului Judecătoresc D., privindu-i pe creditorii B. și C. și pe debitoarea E. S.A., și a încuviințat executarea silită a dispozițiilor titlurilor executorii mai sus menționate.

Conform adresei emise de Biroul Executorului Judecătoresc D. la 4 ianuarie 2019, debitoarea E. S.A. a fost înștiințată cu privire la instituirea măsurii popririi, până la concurența sumelor de 230,31 CHF și 9.997,46 RON, la terțul poprit Banca Națională a României.

Înalta Curte constată că la dosarul Judecătoriei Sectorului 2 București se află proiectul de fuziune al A. S.A. cu E. S.A., din care rezultă că această din urmă instituție bancară a fost absorbită de cea dintâi la data de 31 decembrie 2018.

Drept urmare, prin adresa din 25 ianuarie 2019, Biroul Executorului Judecătoresc D. a emis somația mobiliară către debitoarea A. S.A., în calitate de societate absorbantă a E. S.A., cu privire la plata către creditori a debitului în cuantum de 230,31 CHF și 9.997,46 RON, rezultat din titlurile executorii reprezentate de Sentința civilă nr. 2284 din 20 februarie 2017, pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. x/2016, Decizia nr. 486 din 11 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2016 și Decizia nr. 184 din 17 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă în același dosar.

Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "contestația se introduce la instanța de executare."

Dispozițiile art. 651 alin. (1) din același act normativ prevăd că "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În cauză, potrivit aspectelor factuale mai sus relevate, fuziunea prin absorbție a celor două instituții bancare și transmiterea calității procesuale de debitor a avut loc ulterior înregistrării cererii de executare silită la organul de executare, respectiv după depunerea cererii de executare, inclusiv după încuviințarea executării silite de către Judecătoria Sectorului 2 București prin încheierea din camera de consiliu din 21 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

Astfel, Înalta Curte constată că instanța de executare, în sensul prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., este instanța unde debitoarea E. S.A. avea sediul la data sesizării de către creditori a organului de executare, iar această instanță rămâne astfel învestită, ca instanță de executare, chiar dacă ulterior debitoarea și-a schimbat sediul, conform art. 107 alin. (2) C. proc. civ.

Cum la această dată, sediul debitoarei era în municipiul București, Bd. x, rezultă că Judecătoria Sectorului 2 București este competentă să soluționeze contestația la executare.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.