ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 216/2019

HOTĂRÂRE

13.02.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 216/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

La data de 03.08.2018 contestatorii A. și B. au înregistrat pe rolul Judecătoriei Buftea, secția civilă, o contestație la executare, prin care au solicitat, în contradictoriu cu S.C. C. S.R.L., anularea executării silite și a tuturor actelor de executare efectuate în Dosarul nr. x/2012 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 5316/08.10.2018, Judecătoria Buftea, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Buftea a notat că la data de 12.01.2011, creditoarea E. S.A. a formulat o cerere de executare silită asupra întregului patrimoniu al debitorilor A. și B., al căror domiciliu se afla la acea dată în Municipiul Craiova, dar și că a fost învestită cu soluționarea unei contestații la executare împotriva întregii executări silite ce face obiectul Dosarului nr. x/2012 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D.

A reținut judecătoria că potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "contestația se introduce la instanța de executare", iar potrivit art. 651 C. proc. civ., "(1) instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

(2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare."

În acest context, a evocat dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. și, constatând că la data sesizării organului de executare domiciliul debitorilor se afla în Municipiul Craiova, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 15.10.2018.

La data de 14.11.2018, contestatorii au depus note scrise, prin care au invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Craiova și au solicitat declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, ca instanță de executare în raza căreia se află sediul biroul executorului judecătoresc.

Prin încheierea din 14.11.2018, Judecătoria Craiova, secția civilă, a respins cererea de declinare a competenței în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova; constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu preliminar, se cuvine subliniat că potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, dispozițiile C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.

Cum executarea silită a contestatorilor a început prin cererea formulată de creditoarea E. S.A. la 12.01.2011, anterior intrării în vigoare a C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, în speță sunt incidente dispozițiile C. proc. civ. de la 1865 (în continuare C. proc. civ.).

Potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare.

În conformitate cu dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, cu excepția cazurilor în care legea dispune altfel, iar art. 373 alin. (3) C. proc. civ. prevede că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Așadar, condiția cerută de lege pentru ca o instanță să devină instanță de executare constă în îndeplinirea chiar și numai a unui singur act de executare pe raza sa de competență.

Or, în speță, contestatoarea a solicitat anularea executării silite și a tuturor actelor de executare efectuate în Dosarul nr. x/2012 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D.; printre acestea, sunt incluse actele de executare silită a bunului imobil situat în comuna Gruiu, județul Ilfov, pentru care executorul judecătoresc solicitase Judecătoriei Buftea să procedeze la afișarea publicației de vânzare.

Mai mult, executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Buftea, prin Încheierea nr. 809/24.02.2011.

Așadar, de vreme ce în Dosarul de executare nr. x/2012 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. au fost îndeplinite acte de executare în circumscripția Judecătoriei Buftea, care, de altfel, a și încuviințat executarea silită, competența soluționării contestației la executare aparține acestei instanțe.

Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., competența de soluționare a contestației la executare va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Buftea.