ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2090/2019

HOTĂRÂRE

14.11.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2090/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Cererea

Prin cererea înregistrată la 12 martie 2019 pe rolul Judecătoriei Buftea, sub nr. x/2019, contestatorul A. a formulat contestație la executare împotriva tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1/2009 de Biroul Executorului Judecătoresc B. și de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești C..

În drept, a invocat incidența dispozițiilor art. 652, art. 654, art. 663, art. 666, art. 703 și următoarele și art. 712 și următoarele C. proc. civ., precum și prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000.

II. Hotărârea Judecătoriei Buftea

Prin Sentința civilă nr. 4575 din 10 iulie 2019, Judecătoria Buftea a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Buftea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 714 C. proc. civ., "(1) Contestația se introduce la instanța de executare. (2) În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului".

De asemenea, a constatat că art. 651 C. proc. civ. prevede că "(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel" (2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare; (3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Judecătoria Buftea a reținut că, în cauză, creditoarea D. SA a solicitat executarea silită a unor imobile situate în sat Blejoi, jud. Prahova, respectiv în comuna Puchenii Mari, sat Miroslăvești, jud. Prahova.

Prin Încheierea din camera de consiliu nr. 416 din 21 ianuarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Ploiești a admis cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc B. privind încuviințarea executării silite imobiliare a titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit nr. x/2008, actele adiționale nr. x/2010, nr. y/2011, nr. z/2012, nr. w/2015, contractul de garanție nr. x/2008 și contractele de ipotecă nr. x/2011, nr. y/2012, nr. z/2015 și nr. 1096/2015.

Judecătoria Buftea a constatat că, la data sesizării organului de executare, petentul A. nu a avut domiciliul în circumscripția acestei instanțe. În ceea ce privește imobilele, a reținut că acestea sunt situate în raza teritorială a Judecătoriei Ploiești.

Față de aceste constatări, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

III. Hotărârea Judecătoriei Ploiești

Prin Sentința civilă nr. 6615 din 16 septembrie 2019, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de intimata D. SA. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, în pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Ploiești a reținut că, din verificările efectuate în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanei și Administrarea Bazelor de Date, începând cu 20 august 2014, domiciliul debitorului principal E. se află în comuna Corbeanca, sat Ostratu, str. x, jud. Ilfov, localitate aflată în raza de competență a Judecătoriei Buftea.

Din conținutul cererii de executare silită formulată de creditoarea D. SA și înregistrată pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B. sub nr. x din 17 decembrie 2018, a rezultat că executarea silită privește pe debitoarea E., dar și pe debitorii F. și A..

Instanța a apreciat că prevederile art. 714 C. proc. civ. fac trimitere la o competență teritorială de ordine publică, dar alternativă, între instanța de la domiciliul debitorului și instanța de la locul situării imobilului în pricinile referitoare la executarea silită imobiliară.

Astfel, a reținut că, în cauza dedusă judecății, atât Judecătoria Buftea (ca instanță de la domiciliul debitoarei E.), cât și Judecătoria Ploiești (instanța de la locul situării imobilului) sunt deopotrivă competente.

Cum creditoarea a ales să se judece la Judecătoria Buftea, competența rămâne stabilită în favoarea acestei instanțe, Judecătoria Ploiești a apreciat că nu se impunea declinarea competenței de soluționare a cauzei.

V. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În cauză, prin cererea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc B. la 3 ianuarie 2019, creditoarea D. SA a solicitat executarea silită a debitorilor E. și F., în calitate de împrumutați și garanți reali, și a debitorului A., în calitate de garant ipotecar, asupra imobilelor situate în sat Blejoi, jud. Prahova, respectiv în comuna Puchenii Mari, sat Miroslăvești, jud. Prahova.

Prin Încheierea din camera de consiliu nr. 416 din 21 ianuarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Ploiești a admis cererea formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc B. privind încuviințarea executării silite imobiliare a titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit nr. x/2008, actele adiționale nr. x/2010, nr. y/2011, nr. z/2012, nr. w/2015, contractul de garanție nr. x/2008, contractul de garanție nr. x/2008 și contractele de ipotecă nr. x/2011, nr. y/2012, nr. z/2015 și nr. 1096/2015, în baza cărora creditoarea D. SA a solicitat executarea silită a debitorilor pentru creanța în sumă de 260.246,90 euro.

Potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, iar conform art. 651 alin. (1) teza I din același act normativ, "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În speță, la data sesizării biroului executorului judecătoresc, debitorii aveau sediile în localități diferite, astfel că, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite ar putea reveni, ca instanțe de executare, atât Judecătoriei Buftea, cât și Judecătoriei București.

În cazul pluralității de debitori cu domicilii diferite, sunt incidente dispozițiile art. 116 C. proc. civ., conform cărora "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente", în speță acesta alegând Judecătoria Buftea pentru judecarea cererii sale.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (2) C. proc. civ., "În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului".

Aceste dispoziții fac trimitere la o competență teritorială de ordine publică, dar alternativă,(ce rezultă din menționarea sintagmei se poate) între instanța de la domiciliul debitorului și instanța de la locul situării imobilului în pricinile referitoare la executarea silită imobiliară.

Înalta Curte constată că petentul A. a ales să sesizeze Judecătoria Buftea cu soluționarea contestației la executare, iar, prin alegerea făcută, în considerarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., care acordă posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanțe deopotrivă competente, a învestit în mod legal Judecătoria Buftea cu soluționarea cauzei, stabilind în mod definitiv competența teritorială în favoarea acesteia.

Astfel, această instanță nu mai putea să invoce excepția necompetenței teritoriale și să dispună, din oficiu, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței alternativ competente.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.