ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1444/2017

Decizia

nr. 1444/2017

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei

Brașov la data de 24 noiembrie 2016, sub nr. x/197/2016, contestatorul A.

a solicitat în contradictoriu cu intimatul B. SA anularea actelor de executare

din Dosarul nr. x/E/2016 al B.E.J. C., suspendarea executării silite în

Dosarul x/E/2016 al B.E.J. C., anularea somației nr. x/E/2016 din 12

septembrie 2016, anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare

nr. x/E/2016 din 12 septembrie 2016, anularea încheierii nr. 2195 din 01

septembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Onești în cadrul

Dosarului nr. x/270/2016 și restabilirea situației anterioare

executării prin restituirea sumelor executate.

În

drept, au fost invocate dispozițiile art. 651, 667, 683, 712, 713, 719,

782 C. proc. civ.

Intimata

a formulat întâmpinare prin care a invocat, între altele, excepția

necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brașov, arătând

că instanța de executare este aceea de la locul situării

imobilului, respectiv Judecătoria Onești, iar la data formulării

cererii de executare silită domiciliul contestatoarei figura în

evidențele SPCLEP Onești, tot în Onești, jud. Bacău.

Prin

Sentința civilă nr. 1756 din data de 1 martie 2017,

pronunțată de Judecătoria Brașov, a fost admisă

excepția necompetenței teritoriale, invocată de intimată,

fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Onești.

Cauza

a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești la data 8

martie 2017.

Prin

Sentința civilă nr. 1609 din data de 10 august 2017, Judecătoria

Onești, la rândul său, a admis excepția necompetenței teritoriale

a instanței, invocată din oficiu, declinând competența

teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Brașov și, constatând ivit conflictul negativ de competență

a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de

Casație și Justiție spre competentă soluționare.

Cu

privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui

judecată a fost legal sesizată, în baza dispozițiilor art. 133

pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

Potrivit

art. 714 C. proc. civ., contestația la executare se introduce la

instanța de executare, iar în cazul urmăririi silite a imobilelor, al

urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generale ale

imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile,

dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel

decât cea în care se află instanța de executare, contestația se

poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului.

Art.

651 C. proc. civ. prevede că "instanța de executare este

judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data

sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul

debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Potrivit

alin. (1) al aceluiași articol, schimbarea domiciliului sau sediului

debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea

executării silite, nu atrage schimbarea competenței instanței de

executare.

Normele

legale menționate în art. 714 C. proc. civ. reglementează o

competență teritorială alternativă, alegerea uneia dintre

instanțele deopotrivă competente aparținând contestatorului,

potrivit regulii înscrise în art. 116 C. proc. civ.

Având

în vedere că debitoarea contestatoare avea domiciliul la data cererii de

executare silită, 12 august 2016, în Municipiul Brașov, astfel cum

rezultă din actul adițional la contractul de credit și cartea de

identitate eliberată la 16 noiembrie 2015, se va reține că

Judecătoria Brașov este instanța de executare competentă

să soluționeze contestația debitoarei A..

Împrejurarea

că instanța care a pronunțat Încheierea nr. 2195 din 1

septembrie 2016 este Judecătoria Onești nu este de natură

să atragă în mod automat competența și pentru

soluționarea contestației la executare, atâta timp cât domiciliul

debitoarei se află în Brașov.

Nu

există niciun text de lege care să statueze că instanța

care a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite

este competentă să soluționeze toate cererile ulterioare în

materie de executare silită, inclusiv contestațiile la executare.

O

altă interpretare ar conduce la lipsirea de conținut a art. 112 C.

proc. civ. și, respectiv, art. 714 alin. (2) C. proc. civ., în

condițiile în care, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul este cel

căruia îi aparține posibilitatea alegerii de competență.

Normele

de competență alternativă au fost edictate în scopul

asigurării unui acces facil la justiție debitorului urmărit, cu

tot ceea ce presupune acest drept: deplasarea la sediul instanței,

posibilitatea de a-și pregăti apărare prin angajarea unui

avocat, administrarea probelor, consultarea dosarului, etc.

Pentru

toate aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Brașov.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 3 octombrie 2017.

Procesat

de GGC - GV