ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1696/2017
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1696/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 09.12.2016, sub nr. x/2016, contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata B.., a solicitat: 1) anularea în parte a încheierii de încuviințare a executării silite din 31.10.2016 pronunțată de către Judecătoria Brașov în dosarul nr. x/2016, prin care a fost încuviințată executarea silită împotriva sa; 2) anularea în parte a executării silite demarate în dosarul execuțional nr. x/2016 al B.E.J. C. și, pe cale de consecință, a tuturor actelor de executare efectuate împotriva sa; 3) întoarcerea executării silite prin repunerea părților în situația anterioară; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2528 din 5 aprilie 2017, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a declinat competența privind soluționarea contestației la executare formulată de contestatoarea A., în favoarea Judecătoriei Brașov, față de împrejurarea că executarea a fost încuviințată de către Judecătoria Brașov, prin încheierea civilă din 31.10.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov, la data de 11 august 2017.
Prin sentința civilă nr. 9039 din 22.09.2017, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Brașov a reținut, în raport cu dispozițiile art. 651 C. proc. civ. că, competența instanței de executare este stabilită de domiciliul debitoarei la data sesizării organului de executare, iar nu de instanța care a încuviințat cererea de executare silită formulată de creditoare, având în vedere că la data formulării cererii de executare silită de către intimată, contestatoarea figura cu domiciliul în municipiul Cluj-Napoca.
Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Brașov și Judecătoria Cluj-Napoca s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.
Înalta Curte, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor dosarului, Înalta Curte constată că excepția necompetenței teritoriale a judecătoriei a fost invocată la primul termen de judecată, cu respectarea dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., reținându-se că în cazul contestației la executare, necompetența teritorială este de ordine publică, conform art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., întrucât părțile nu o pot înlătura, iar competența pentru soluționarea contestației la executare se determină, potrivit art. 713 C. proc. civ. și aparține instanței de executare.
Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța de executare este Judecătoria Brașov, întrucât contestația la executare ce face obiectul prezentei cauze privește procedura de executare silită pornită împotriva contestatoarei în dosarul de executare nr. 2658/2016 al B.E.J. C. - executare ce a fost încuviințată de către Judecătoria Brașov prin încheierea civilă din 31.10.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016.
Așadar, ca urmare a încuviințării executării silite din data de 31.10.2016, Judecătoria Brașov a devenit instanța de executare, în sensul dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în legătură cu procedura de executare silită în litigiu, fiind, astfel, competentă să soluționeze contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite ce privesc dosarul execuțional în litigiu, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
Referitor la împrejurarea că la data declanșării procedurii de executare silită contestatoarea avea domiciliul pe raza Judecătoriei Cluj-Napoca, Înalta Curte apreciază că acest aspect nu este de natură să atragă competența Judecătoriei Cluj-Napoca în ceea ce privește soluționarea prezentei contestații la executare, câtă vreme, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ., competența privind soluționarea acesteia aparține instanței de executare, deci Judecătoriei Brașov, singura în măsură să se pronunțe asupra tuturor incidentelor ivite în legătură cu respectiva procedură de executare silită.
În raport cu normele legale menționate, care reglementează un caz de competență teritorială de la care nu sunt permise derogări, văzând și dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, Înalta Curte apreciază că Judecătoria Brașov este competentă să soluționeze cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2017.