ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 241/2018

HOTĂRÂRE

01.02.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 241/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 1 februarie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov, la data de 24.07.2017, sub nr. dosar x/2017, contestatoarea A. în contradictoriu cu intimatele B. și C., ambele prin mandatar D. S.R.L., a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea actelor de executare silită, să se constate prescrierea dreptului de a cere executare silită.

În drept, a invocat dispozițiile art. 711 - 719 C. proc. civ.

La termenul din data de 07.11.2017, instanța a ridicat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brașov.

Prin sentința civilă nr. 10860 din data de 7 noiembrie 2017 Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brașov, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cererii formulată de contestatoarea A., domiciliată în jud. Cluj în contradictoriu cu intimatele B. și C., ambele prin mandatar D. S.R.L., cu sediul ales în jud. Brașov, în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

În fundamentarea acestei sentințe, instanța a reținut, în esență, că, în aplicarea dispozițiile art. 651 C. proc. civ. și art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, iar aceasta este judecătoria în a cărei circumscripție se află domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare.

S-a mai reținut că, la data sesizării organului de executare - 18.05.2017 -, contestatorul avea domiciliul în jud Cluj, astfel cum rezultă din copia cărții de identitate a contestatorului, localitate în circumscripția Judecătoriei Cluj Napoca.

Prin urmare, raportat la prevederile legale indicate, instanța a apreciat că nu este în competența sa să procedeze la judecarea prezentei cereri, ci competența aparține Judecătoriei Cluj Napoca, instanța de executare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub numărul x/2017.

Prin sentința civilă nr. 9081/2017 din 19 decembrie 2017, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, excepție invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de contestatoarea A. în favoarea Judecătoriei Brașov; totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Inaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

În fundamentarea acestei sentințe s-au reținut, în esență, următoarele:

Din dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. rezultă că norma de competență teritorială a instanței cu privire la soluționarea contestației la executare este absolută, părțile având posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată la instanța de executare care este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Art. 130 alin. (2) C. proc. civ. prevede că, "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de către părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar art. 131 alin. (2) C. proc. civ. prevede că"în mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop."

S-a mai reținut că, așa cum rezultă din actele dosarului, dispoziția imperativă prevăzută de art. 130 alin. (2) C. proc. civ. a fost încălcată de Judecătoria Brașov în condițiile în care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brașov la al treilea termen de judecată, din data de 07.11.2017, ulterior termenelor de judecată din 05.09.2017 respectiv 26.09.2017.

Prin urmare, fiind vorba despre o competență teritorială absolută, s-a reținut că excepția necompetenței trebuia invocată de către părți sau de către judecător la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața primei instanțe, or având în vedere că Judecătoria Brașov a invocat tardiv excepția de necompetența teritorială absolută, cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., a rămas competentă să judece litigiul.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Cluj- Napoca competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte reține că instanța competentă se determină în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, care, în speță, este reprezentat de o contestație la executare.

Potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., competentă să soluționeze contestația la executare este instanța de executare, iar conform art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Potrivit art. 131 alin. (2) C. proc. civ. "În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop."

Față de prevederile legale mai sus citate, Înalta Curte reține că, în cauză, la primul termen de judecată din 05.09.2017, Judecătoria Brașov a emis adresă către BEJ E. pentru a se remite la dosar copia conformă cu originalul a dosarului execuțional nr. x/2017. Față de neîndeplinirea acestei măsuri instanța, la cel de-al doilea termen din 26.09.2017, a dispus a se reveni cu adresă în același sens, stabilindu-se un nou termen de judecată la 7.11.2017.

Conform actelor dosarului Judecătoriei Brașov, la 19 octombrie 2017, a fost înaintată copia conformă cu originalul a dosarului execuțional nr. x/2017 a BEJ E..

La 7.11.2017, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brașov, reținând în considerente că la data sesizării organului de executare - 18.05.2017 -, contestatorul avea domiciliul în jud. Cluj, astfel cum rezultă din copia cărții de identitate a contestatorului, localitate în circumscripția Judecătoriei Cluj Napoca.

Este adevărat că excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brașov a fost invocată de instanță la al treilea termen de judecată, din data de 07.11.2017, ulterior termenelor de judecată din 05.09.2017, respectiv 26.09.2017 și că, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., momentul procesual ce limitează posibilitatea invocării excepției de necompetență materială și teritorială de ordine publică este primul termen la care părțile au fost legal citate, iar, în mod excepțional, în conformitate cu art. art. 131 alin. (2) C. proc. civ., în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop.

Însă, Înalta Curte, reține că, raportat la obiectul cauzei -contestație la executare - stabilirea competenței putea fi realizată numai în urma studierii dosarului execuțional. Acesta, după cum rezultă din actele dosarului, a fost înaintat instanței, în copie conformă cu originalul la 19 octombrie 2017, iar primul termen de judecată după depunerea dosarului a fost 7.11.2017, când Judecătoria Brașov a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale. Abia la acest moment a existat posibilitatea obiectivă a instanței de a se pronunța cu privire la stabilirea competenței.

Prin urmare, având în vedere că în urma transmiterii dosarului execuțional a existat posibilitatea verificării domiciliului debitorului la data sesizării organului de executare, astfel cum impun dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. și, reținând că acesta are domiciliul în jud. Cluj, după cum rezultă din copia cărții de identitate a contestatorului, localitate în circumscripția Judecătoriei Cluj Napoca, față de împrejurarea că acțiunea dedusă judecății este o contestație la executare, guvernată de norme de competență teritorială absolută, se constată că, în mod corect, Judecătoria Brașov a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În raport cu considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.