ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1247/2017

HOTĂRÂRE

20.09.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1247/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 01.11.2016 contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații BEJ B. și S.C. C. S.R.L., anularea tuturor actelor de executare și a executării înseși în dosarul execuțional nr. x/2016, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1998/07.03.2017 Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mediaș.

În motivarea hotărârii, Judecătoria Brașov a reținut, în esență, că, potrivit art. 714 C. proc. civ., competența de soluționare a contestației la executare revine instanței de executare, iar în raport cu prevederile art. 651 alin. (3) din același cod:

"instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Astfel, competența instanței de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanței de executare cu incidente ulterioare de competența sa, precum contestația la executare, cererea de validare a popririi sau cererea de întoarcere a executării silite.

S-a constatat că, în speță, instanța care a încuviințat executarea silită este Judecătoria Mediaș, astfel că aceasta considerându-se competentă la data încuviințării executării silite a devenit instanța de executare.

S-a mai reținut că executarea silită nu se face asupra unui imobil situat în raza de competență teritorială a Judecătoriei Brașov, așa încât, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 714 alin. (2) din C. proc. civ. care prevăd o competența teritorială alternativă de soluționare a contestației la executare.

Învestită prin declinare, Judecătoria Mediaș a reținut, în esență, că, în raport cu dispozițiile art. 714 C. proc. civ. și cu cele ale art. 651 din același act normativ, având în vedere că debitorii D. și A. aveau, la data sesizării organului de executare (19.07.2016 - f. x), aveau domiciliul în jud. Brașov (începând cu data de 24.02.2015 - f. x), competența de soluționare a tuturor incidentelor în legătură cu executarea silită revine Judecătoriei Brașov.

Împrejurarea că, în cauză, creditoarea a indicat greșit domiciliul debitorilor, s-a apreciat că nu poate avea drept consecință desemnarea Judecătoriei Mediaș drept instanță de executare.

Astfel, s-a reținut că încuviințarea executării silite de către Judecătoria Mediaș prin încheierea civilă nr. 1110/CC din 25.07.2016, ca urmare a indicării greșite a domiciliului părților, nu atrage desemnarea acestei instanțe drept instanță de executare, în această procedură debitorii nefiind citați, iar verificarea legalității încheierii de încuviințare a executării silite este supusă controlului pe calea contestației la executare, conform art. 712 alin. (3) C. proc. civ., la cererea celor interesați.

Așa fiind, prin sentința civilă nr. 791din 26 aprilie 2017 pronunțată de Judecătoriei Mediaș, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a a contestației la executare formulată de contestatoarea A. în favoarea Judecătoriei Brașov. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Mediaș competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 01.11.2016, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații BEJ B. și S.C. C. S.R.L. anularea tuturor actelor de executare și a executării înseși în dosarul execuțional nr. x/2016, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Este de reținut că dispozițiile referitoare la executarea silită reprezintă o reglementare cu caracter special, derogator de la reglementarea de drept comun, așa încât, competența de soluționare a unei cereri privind executarea silită va fi stabilită în raport cu dispozițiile legale aplicabile acestei faze procesuale.

Potrivit art. 714 C. proc. civ., competența de soluționare a contestației la executare revine instanței de executare, iar în raport cu prevederile art. 651 alin. (3) din același cod:

Este de reținut că momentul determinant în stabilirea competenței instanței de executare îl reprezintă data sesizării instanței cu cererea de încuviințare a executării silite.

De asemenea, trebuie păstrat principiul esențial al unicității instanței de executare, aceeași instanță fiind competentă să încuviințeze executarea silită și să soluționeze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestația la executare ori cererea de întoarcere a executării silite.

Cu alte cuvinte, competența instanței de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanței de executare cu incidente ulterioare de competența sa, precum contestația la executare, cererea de validare a popririi sau cererea de întoarcere a executării silite.

Înalta Curte constată că, în speță, prin încheierea civilă nr. 1110/CC din 25.07.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016 (dosar de executare nr. 1073/EX/2016), Judecătoria Mediaș a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de BEJ "B." și a încuviințat executarea silită împotriva debitorilor D. și A. la cererea creditoarei E. - prin reprezentant legal S.C. C. S.R.L., prin toate modalitățile legale în vederea recuperării creanței de 60.086 RON stabilită prin titlul executoriu - contract de credit nr. x/22.12.2005.

Prin urmare, s-a stabilit definitiv că instanța de executare este Judecătoria Mediaș, iar împrejurarea că la data la care s-a formulat cererea de executare silită domiciliul debitoarei era în situat în municipiul Brașov nu poate acredita ideea că Judecătoria Brașov - în circumscripția căreia se afla domiciliul debitoarei - este instanța de executare în soluționarea contestației la executare, deoarece s-ar încălca prevederile art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., anterior enunțate.

În consecință, în condițiile în care s-a stabilit definitiv că Judecătoria Mediaș este instanța de executare tot aceasta va soluționa toate cererile ulterioare, cu atât mai mult cu cât executarea silită nu se face asupra unui imobil situat în raza de competență teritorială a Judecătoriei Brașov, pentru a putea fi incidente dispozițiile art. 714 alin. (2) C. proc. civ. care prevăd o competența teritorială alternativă de soluționare a contestației la executare.

Pentru toate rațiunile înfățișate, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de contestatoarea A. în favoarea Judecătoriei Mediaș.