ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1556/2017

HOTĂRÂRE

25.10.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1556/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Iași sub număr de dosar x/22.09.2016, contestatorul A., în contradictoriu cu intimații B. S.A., C. S.A. București - Sucursala Județeană Iași, Biroul Executorului Judecătoresc D., a solicitat: anularea formelor de executare întocmite în cadrul dosarului de executare nr. 673/2011 de către BEJ D., inclusiv a încheierii de încuviințare a executării silite, a proceselor-verbale nr. x/2011 din data de 30.08.2016 de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare și acelui privind calculul dobânzii legale; precum și a procesului-verbal inițial de stabilire a cheltuielilor de executare; suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare; anularea tuturor actelor de procedură efectuate de către B. S.A. în calitate de mandatar al C..

Prin sentința civilă nr. 2178/01.03.2017 din 1 martie 2017, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, reținând, în esență, că, potrivit art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., aceasta din urmă este instanța de executare.

S-a arătat că debitorul A. împotriva căruia creditoarea a formulat cererea de executare silită, contestatorul în speță, are domiciliu în Pitești, localitate ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Pitești, și nu a Judecătoriei Iași.

Învestită prin declinare, Judecătoria Pitești a reținut că potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispozițiile noului cod se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea sa în vigoare (respectiv 15.02.2013, potrivit art. 81 din Legea nr. 76/2012).

Judecătoria Pitești a constatat că executarea silită a început la data de 30.08.2011, prin cererea de executare înregistrată de creditorul B. S.A. la Biroul Executorului Judecătoresc D., astfel că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865.

Cererea de executare silită, însoțit de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel; acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare și titlul respectiv (art. 373

alin. (1) C. proc. civ. de la 1865).

Conform art. 400 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, contestația la executare se introduce la instanța de executare.

Instanța de executare este instanța în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (art. 373 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865).

În raport de prevederile art. 199 C. proc. civ. de la 1865, competența teritorială în materia contestației la executare are caracter exclusiv, fiind reglementată prin norme de ordine publică de la care părțile nu pot deroga.

Prin încheierea din data de 07.11.2011 pronunțată în dosarul nr. x/2011, Judecătoria Iași a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/2005 la cererea creditorului B. S.A. împotriva debitorului A..

Având în vedere că Judecătoria Iași este instanța care a încuviințat executarea silită și ținând cont de actele de executare realizate în dosarul de executare nr. 673/2011 al BEJ D., precum și de faptul că în evidența DEPABD contestatorul figurează cu domiciliul în Municipiul Iași (conform extrasului aflat la dosarul Judecătoriei Pitești), Judecătoria Pitești a apreciat că Judecătoria Iași este instanța de executare în sensul art. 373 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865.

Preliminar, Înalta Curte reține că legea aplicabilă litigiului din punct de vedere procesual este C. proc. civ. de la 1865, având în vedere, dispozițiile tranzitorii ale Legii nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a Noului C. proc. civ.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Iași competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Contestatoarul A. a formulat, în contradictoriu cu intimații B. S.A., C. S.A. București - Sucursala Județeană Iași, Biroul Executorului Judecătoresc D., contestație la executare, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea formelor de executare întocmite în cadrul dosarului de executare nr. 673/2011 de către BEJ D., inclusiv a încheierii de încuviințare a executării silite, a proceselor-verbale nr. x/2011 din data de 30.08.2016 de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare și acelui privind calculul dobânzii legale; precum și a procesului-verbal inițial de stabilire a cheltuielilor de executare; suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare; anularea tuturor actelor de procedură efectuate de către B. S.A. în calitate de mandatar al C..

Este de reținut că dispozițiile referitoare la executarea silită reprezintă o reglementare cu caracter special, derogator de la reglementarea de drept comun, așa încât, competența de soluționare a unei cereri privind executarea silită va fi stabilită în raport cu dispozițiile legale aplicabile acestei faze procesuale.

Potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865:

"contestația se introduce la instanța de executare".

Totodată, art. 373 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865 instituie norma de competență potrivit căreia instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Este de reținut că momentul determinant în stabilirea competenței instanței de executare îl reprezintă data sesizării instanței cu cererea de încuviințare a executării silite.

De asemenea, trebuie păstrat principiul esențial al unicității instanței de executare, aceeași instanță fiind competentă să încuviințeze executarea silită și să soluționeze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestația la executare ori de întoarcere a executării silite.

Cu alte cuvinte, competența instanței de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanței de executare cu incidente ulterioare de competența sa, precum contestația la executare, cererea de validare a popririi sau cererea de întoarcere a executării silite.

Înalta Curte constată că, prin încheierea din 7 septembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. x/2011, Judecătoria Iași a admis cererea formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc D. și a dispus încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 03.11.2005, la cererea creditoarei B. S.A. împotriva debitorului A. .

Prin urmare, s-a stabilit definitiv că instanța de executare este Judecătoria Iași, astfel că, această instanță va soluționa orice incidente apărute în cursul executării silite (în speță - contestația la executare și suspendare executare silită), în caz contrar fiind încălcate prevederile art. 400 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865.

Pentru toate rațiunile înfățișate, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii formulată de contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Iași.