ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1402/2017

Decizia nr. 1402/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 27 octombrie 2016, contestatorul Ministerul Justiției a formulat, în contradictoriu cu intimatul A., contestație la executare și cerere de suspendare împotriva executării silite efectuate în Dosar nr. x/2016 ai BEJA B., împotriva somației comunicate la data de 14 octombrie 2016, a adresei de înființare a popririi comunicată la 14 octombrie 2016, a încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Iași la data de 9 septembrie 2016 în Dosar nr. y/245/2016, încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare emisă de BEJA B., încheierii nr. x/2016 privind calculul dobânzilor datorate creditorului - debitor în temeiul Sentinței civile nr. 116/2008 a Curții de Apel Iași și împotriva tuturor actelor de executare subsecvente, solicitând constatarea nulității actelor de executare efectuate de executor și anularea acestora.

Prin Sentința nr. 1906 din 14 martie 2017, Judecătoria sectorului 5 București, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei lași. A reținut, în esență, pornind de la prevederile art. 651 C. proc. civ., raportat la faptul că instanța care a încuviințat executarea silită a titlului executoriu, ca și instanță de executare competentă teritorial, este Judecătoria lași, cum reiese din încheierea din 9 septembrie 2016, dată în Dosarul nr. y/245/2016 al Judecătoriei Iași. Prin Sentința nr. 1071 din 21 august 2017 Judecătoria lași, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu.

A declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență, situație în care a suspendat judecata cauzei. A înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență. Această instanță a avut în vedere prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) din același cod, constatând că domiciliul debitorului se află în București, sector 5. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei lași, în considerarea argumentelor ce succed.

Contestatorul a sesizat Judecătoria sectorului 5 București cu o cerere prin care a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare și anularea actelor de executare dispuse în Dosarul execuțional nr. x/2016. Contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 712 C. proc. civ., care, prevede că „împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.

De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii". Textul legal anterior menționat reprezintă sediul materiei pentru controlul legalității executării silite atunci când, pe parcursul derulării acesteia, părțile sau terții se consideră vătămați de modalitatea în care s-a realizat o atare procedură, aceștia putând astfel obține anularea sau îndreptarea actelor de executare nelegale și uneori, chiar lipsirea de efecte juridice a titlului executoriu. Prin urmare, față de aceste dispoziții legale, de scopul pentru care a fost sesizată instanța (constatarea nulității tuturor actelor de executare), rezultă că în speță este vorba de o contestație la executare.

Art. 714 alin. (1) C. proc. civ. stabilește competența de soluționare a cererilor formulate în temeiul art. 712 din același cod în favoarea instanței de executare, iar art. 651 alin. (1) C. proc. civ. (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014 publicată în M. Of. nr. 753/16 octombrie 2014), statuează că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului. În speță, încuviințarea executării silite dispuse în cauză prin încheierea din 9 septembrie 2016 a fost pronunțată de Judecătoria Iași, instanță care, în temeiul obligației legale statuate prin art. 131 alin. (1) C. proc.

civ., a procedat la verificarea propriei sale competențe și a constatat că este competentă material să soluționeze cererea ca instanță de executare în atare situație, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză competența de soluționare a contestației la executare aparține Judecătoriei Iași, deoarece aceasta este instanța de executare. În cadrul prezentului regulator de competență se pune problema determinării instanței competente să soluționeze contestația la executare prin prisma normei de competență prevăzută la art. 714 alin. (1) C. proc. civ., nefiind posibilă în acest cadra cenzurarea legalității încheierii de încuviințare a executării silite din perspectiva respectării de către Judecătoria Iași a normelor de competență prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc.

civ. Acest din urmă aspect formează chiar obiectul criticii în cadrul contestației la executare și urmează a fi soluționat de către instanța de executare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei lași. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 septembrie 2017. Procesat de GGC - LM