ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1402/2017

Decizia nr. 1402/2017

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată și

înregistrată pe rolul acestei Judecătoriei Sectorului 5

București la data de 27 octombrie 2016, contestatorul Ministerul

Justiției a formulat, în contradictoriu cu intimatul A., contestație

la executare și cerere de suspendare împotriva executării silite efectuate

în Dosar nr. x/2016 ai BEJA B., împotriva somației comunicate la data de

14 octombrie 2016, a adresei de înființare a popririi comunicată la

14 octombrie 2016, a încheierii de încuviințare a executării silite

pronunțată de Judecătoria Iași la data de 9 septembrie 2016

în Dosar nr. y/245/2016, încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare

emisă de BEJA B., încheierii nr. x/2016 privind calculul dobânzilor

datorate creditorului - debitor în temeiul Sentinței civile nr. 116/2008 a

Curții de Apel Iași și împotriva tuturor actelor de executare

subsecvente, solicitând constatarea nulității actelor de executare

efectuate de executor și anularea acestora.

Prin

Sentința nr. 1906 din 14 martie 2017, Judecătoria sectorului 5

București, a admis excepția necompetenței materiale, invocată

din oficiu, și a declinat competența de soluționare a

contestației la executare în favoarea Judecătoriei lași.

A

reținut, în esență, pornind de la prevederile art. 651 C. proc.

civ., raportat la faptul că instanța care a încuviințat

executarea silită a titlului executoriu, ca și instanță de

executare competentă teritorial, este Judecătoria lași, cum

reiese din încheierea din 9 septembrie 2016, dată în Dosarul nr.

y/245/2016 al Judecătoriei Iași.

Prin

Sentința nr. 1071 din 21 august 2017 Judecătoria lași, secția

civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale,

invocată din oficiu. A declinat competența soluționării

cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București. A constatat

ivit conflictul negativ de competență, situație în care a

suspendat judecata cauzei. A înaintat cauza Înaltei Curți de Casație

și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de

competență.

Această

instanță a avut în vedere prevederile art. 714 alin. (1) C. proc.

civ., coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) din același cod,

constatând că domiciliul debitorului se află în București,

sector 5.

Înalta Curte,

competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2

raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența

de soluționare a contestației la executare în favoarea

Judecătoriei lași, în considerarea argumentelor ce succed.

Contestatorul

a sesizat Judecătoria sectorului 5 București cu o cerere prin care a

solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea

contestației la executare și anularea actelor de executare dispuse în

Dosarul execuțional nr. x/2016.

Contestatorul

și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 712 C. proc. civ., care,

prevede că „împotriva executării silite, a încheierilor date de

executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de

executare se poate face contestație de către cei interesați sau

vătămați prin executare. De asemenea, se poate face

contestație la executare și în cazul în care executorul

judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau

să îndeplinească un act de executare silită în condițiile

legii".

Textul legal

anterior menționat reprezintă sediul materiei pentru controlul

legalității executării silite atunci când, pe parcursul

derulării acesteia, părțile sau terții se consideră

vătămați de modalitatea în care s-a realizat o atare

procedură, aceștia putând astfel obține anularea sau îndreptarea

actelor de executare nelegale și uneori, chiar lipsirea de efecte juridice

a titlului executoriu.

Prin urmare,

față de aceste dispoziții legale, de scopul pentru care a fost

sesizată instanța (constatarea nulității tuturor actelor de

executare), rezultă că în speță este vorba de o

contestație la executare.

Art. 714

alin. (1) C. proc. civ. stabilește competența de soluționare a

cererilor formulate în temeiul art. 712 din același cod în favoarea

instanței de executare, iar art. 651 alin. (1) C. proc. civ. (astfel cum a

fost modificat prin Legea nr. 138/2014 publicată în M. Of. nr. 753/16

octombrie 2014), statuează că instanța de executare este

judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data

sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul

debitorului.

În

speță, încuviințarea executării silite dispuse în

cauză prin încheierea din 9 septembrie 2016 a fost pronunțată de

Judecătoria Iași, instanță care, în temeiul obligației

legale statuate prin art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a procedat la

verificarea propriei sale competențe și a constatat că este

competentă material să soluționeze cererea ca instanță

de executare în atare situație, Înalta Curte constată că, în

prezenta cauză competența de soluționare a contestației la

executare aparține Judecătoriei Iași, deoarece aceasta este

instanța de executare. În cadrul prezentului regulator de competență

se pune problema determinării instanței competente să

soluționeze contestația la executare prin prisma normei de

competență prevăzută la art. 714 alin. (1) C. proc. civ.,

nefiind posibilă în acest cadra cenzurarea legalității

încheierii de încuviințare a executării silite din perspectiva

respectării de către Judecătoria Iași a normelor de

competență prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. Acest

din urmă aspect formează chiar obiectul criticii în cadrul

contestației la executare și urmează a fi soluționat de

către instanța de executare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

lași.

Definitivă.

Pronunțată

în ședința publică, astăzi 28 septembrie 2017.

Procesat de

GGC - LM