ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1336/2018

HOTĂRÂRE

24.04.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1336/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 24 aprilie 2018

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Piatra Neamț, secția Civilă, la data de 31 martie 20217, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele S.C. B. S.A. și S.C. C. S.R.L. a solicitat anularea actelor de executare efectuate în cadrul dosarului de executare nr. 2447/2016 al BEJ D., precum și a încheierii de încuviințare a executării silite din 17 februarie 2017 pronunțată de Judecătoria Vaslui, secția Civilă, în dosarul nr. x/2017.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 712 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 4362 din 16 octombrie 2017, Judecătoria Piatra Neamț, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de intimata S.C. B. S.A. și, în consecință, a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Judecătoriei Vaslui.

În argumentarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut în esență că, raportat la dispozițiile art. 714 coroborat cu art. 651 C. proc. civ., competența soluționării cauzei aparține instanței care a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite, în speță fiind vorba despre Judecătoria Vaslui.

S-a mai reținut că, din înscrisurile existente în cadrul dosarului de executare, rezultă că la data sesizării organului de executare, respectiv 19 decembrie 2016, debitorul avea domiciliul în Vaslui, motiv pentru care, prima instanță a apreciat că, în cauză, competența de soluționare a contestației la executare revine Judecătoriei Vaslui.

Prin sentința civilă nr. 2548/2017 din 18 decembrie 2017, Judecătoria Vaslui, secția Civilă, în temeiul art. 651 alin. (1) și art. 714 alin. (1) C. proc. civ., a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Vaslui, invocată de instanță din oficiu și, în consecință, a declinat competența soluționării contestației la executare, în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.

A fost constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Vaslui și Judecătoria Piatra Neamț și s-a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că ceea ce interesează în stabilirea competenței teritoriale este locul unde reclamantul locuiește efectiv, art. 651 alin. (1) C. proc. civ. referindu-se nu numai de domiciliu, ci și la reședință, iar în speță reședința debitorului se afla în județul Neamț, sat/com. Nechit.

Cea de-a doua instanță a mai constatat că, în cauză, faptul că încuviințarea executării silite a fost dispusă de către Judecătoria Vaslui, în cadrul dosarului nr. x/2016, nu este de natură să influențeze modul de stabilire a competenței teritoriale a instanței de executare, având în vedere că, prin norme de procedură imperative, față de care nici instanța și nici părțile nu pot deroga, fiind de ordine publică potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., excepția necompetenței teritoriale poate fi ridicată de părți sau de instanță din oficiu, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 2 martie 2018, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanța a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui, pentru următoarele considerente:

Determinarea instanței de executare în soluționarea contestației la executare se face prin raportare la dispozițiile art. 714 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 651 din același cod, norme legale prin care se stabilește că aceasta se introduce la instanța de executare, instanța fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliu sau, după caz, sediul debitorul, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. La alin. (3) se stabilește că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Instanța de executare, în competența căreia sunt date toate litigiile privind executarea silită conform alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. este determinată de dispozițiile art. 651 alin. (1) din același Cod.

Astfel, conform art. 666 și art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare încuviințează executarea silită și își validează implicit, în această procedură, calitatea de instanță competentă să soluționeze litigiile privind contestația la executare.

De altfel, art. 714 alin. (1) C. proc. civ. stabilește regula potrivit căreia instanța de executare soluționează contestația la executare propriu-zisă.

În cauză, se constată că, executarea silită a fost demarată împotriva contestatorului în baza contractului de leasing financiar nr. x/04.03.2010, încheierea de încuviințare a executării silite din data de 17 februarie 2017 fiind pronunțată de Judecătoria Vaslui, în dosarul nr. x/2017.

Prin urmare, momentul determinant în stabilirea competenței instanței de executare îl reprezintă data sesizării instanței cu cererea de încuviințare a executării silite și nu data înregistrării cererii de executare silită sau data promovării contestației la executare. De asemenea, trebuie păstrat principiul esențial al unicității instanței de executare, aceeași instanță fiind competentă să încuviințeze executarea silită și să soluționeze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestația la executare ori întoarcerea executării silite.

În raport cu dispozițiile legale evocate și înscrisurile de la dosar, rezultă că, în cauză, instanța de executare este Judecătoria Vaslui, competență ce a fost dobândită prin încheierea din 17 februarie 2017 pronunțată de Judecătoria Vaslui, instanță căreia îi revine competența să soluționeze contestația la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Față de considerentele anterior expuse și văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.