ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4677/2018

HOTĂRÂRE

06.11.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4677/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 6 noiembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 11.03.2016 pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamț, contestatorul A. a chemat în judecată pe intimata S.C. B. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea tuturor actelor de executare emise de Biroul Executorului Judecătoresc C., în dosarul de executare nr. 708/2014, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3344/14.07.2017, Judecătoria Piatra-Neamț a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Piatra-Neamț a reținut că potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, iar conform art. 651 alin. (1) și (2) C. proc. civ. "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

(2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare."

Or, potrivit celor arătate de contestator, susținute de declarația extrajudiciară dată de numitul D., domiciliul debitorului A. este în municipiul Iași, jud. Iași, același domiciliu de fapt avându-l acesta și la data sesizării organului de executare, respectiv la 24 septembrie 2014.

Așa fiind, a subliniat că dispozițiile legale sus-menționate instituie o competență teritorială exclusivă și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași la data de 20.09.2017.

Prin sentința civilă nr. 16329/21.12.2017, Judecătoria Iași, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iași a reținut că, în speță, executarea silită a fost demarată în anul 2014 în municipiul Piatra-Neamț, de executorului judecătoresc C., cu sediul în Piatra-Neamț, iar toate actele de executare au fost comunicate la domiciliul debitorului din Piatra-Neamț.

Totodată, încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț, care a reținut, cu putere de lucru judecat, că este competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite.

Or, dacă în cursul soluționării cererii de încuviințare a executării silite, ar fi constatat că debitorul are o altă adresă de domiciliu, instanța de executare ar fi trebuit să dea efect dispozițiilor art. 666 alin. (5) pct. 1 C. proc. civ., iar nu să decline competența de soluționare a cauzei.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât, după pronunțarea unei încheieri de încuviințare a executării silite, instanța de executare nu mai poate invoca excepția necompetenței și declina dosarul, întrucât, pe de o parte, s-ar încălca puterea de lucru judecat asupra unor chestiuni dezlegate în mod definitiv, cum este cea a competenței instanței de executare și, în al doilea rând, s-ar încălca principiul unicității instanței de executare, conform căruia aceeași instanță este competentă să încuviințeze executarea silita și să soluționeze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum si contestația la executare ori de întoarcere a executării silite.

Constatând declanșat conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte constată că, în speță, instanța a fost învestită să se pronunțe asupra contestației la executare prin care contestatorul A. a chemat în judecată pe intimata S.C. B. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea tuturor actelor de executare emise de Biroul Executorului Judecătoresc C., în dosarul de executare nr. 708/2014, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "contestația se introduce la instanța de executare", iar conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (...)."

De asemenea, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Astfel, în aplicarea art. 666 și art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare încuviințează executarea silită și își validează, implicit, în această procedură, calitatea de instanță competentă să soluționeze litigiile privind contestația la executare.

De altfel, art. 714 alin. (1) C. proc. civ. stabilește regula potrivit căreia instanța de executare soluționează contestația la executare propriu-zisă.

În speță, prin încheierea din data de 29.10.2014, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Judecătoria Piatra-Neamț, constatând că este legal sesizată, general, material și teritorial, a admis cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc C., cu sediul în Piatra Neamț și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/30.06.2006, privind pe debitorul A..

Așa fiind, în cauză instanța de executare este Judecătoria Piatra Neamț, competență ce a fost dobândită prin încheierea din data de 29.10.2014, pronunțată de această judecătorie în dosarul nr. x/2014.

Or, conform principiului esențial al unicității instanței de executare, consacrat de art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța care a încuviințat executarea silită este competentă să soluționeze și orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestația la executare.

Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț.