ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1365/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București în data de 26.10.2016, sub nr. x/2016, contestatoarea A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimata B., contestație la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 294/2016 al BEJ C., prin care a solicitat anularea tuturor actelor de executare efectuate în acest dosar și, în subsidiar, anularea parțială a actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 294/2016.

Prin sentința civilă nr. 1880/2017 din 17 martie 2017, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, reținându-se în esență incidența dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la momentul începerii executării silite, conform cărora competența revine judecătoriei în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul debitorului.

În speță, având în vedere faptul că executarea silită a fost demarată împotriva a doi debitori, că debitorul Municipiul Constanța are sediul în mun. Constanța, jud. Constanța, precum și împrejurarea că încuviințarea executării silite a fost dispusă de Judecătoria Constanța, în raport cu dispozițiile legale menționate și art. 112 C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 1 București a apreciat că revine acestei instanțe competența teritorială de soluționare a cauzei.

Prin sentința civilă nr. 6544 din 31 mai 2017, Judecătoria Constanța, secția Civilă a admis excepția propriei necompetențe teritoriale, invocată din oficiu, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București și constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În argumentarea acestei soluții, Judecătoria Constanța a reținut că la data începerii executării silite, 13.09.2016, împotriva contestatoarei-debitoare în cadrul dosarului nr. x/2016 al executorului judecătoresc C., conform art. 622 alin. (2) C. proc. civ., sediul debitoarei-contestatoare era situat în Sectorul 1, mun. București, aflat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 București.

Totodată, s-a mai reținut că executarea silită contestată în cadrul prezentei cereri, încuviințată de Judecătoria Constanța, se realizează în temeiul unui titlu executoriu prin care debitoarea-contestatoare a fost obligată, în solidar, cu intervenientul forțat, ambii în calitate de debitori principali, la plata unor sume de bani către intimata-creditoare urmăritoare.

S-a mai reținut că în ipoteza în care prin titlul executoriu au fost obligați, în solidar, doi debitori principali la îndeplinirea aceleiași obligații de a da, competența instanței de executare, în aplicarea art. 651 alin. (1) și art. 112 C. proc. civ. este alternativă, oricare dintre judecătoriile în circumscripția cărora sunt situate domiciliile sau, după caz, sediile debitorilor în momentul începerii executării silite fiind competentă din punct de vedere teritorial a soluționa contestația la executare.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Constanța competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz, sediul debitorului iar conform alin. (3)

1

al aceluiași text legal, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În speță, prin încheierea nr. 13399 din 15 septembrie 2016, Judecătoria Constanța, secția Civilă a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de creditoarea B. prin executor judecătoresc C. din cadrul BEJ C., împotriva debitorilor S.C. A. S.R.L. și Municipiul Constanța prin Primar, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1854 din 02 noiembrie 2011

Prin urmare, instanța de executare este Judecătoria Constanța, fiind cea care a încuviințat executarea silită, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, odată încuviințată executarea silită, conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Legalitatea încheierii de încuviințare a executării silite nu poate fi cenzurată, nici măcar sub aspectul competenței teritoriale, în prezenta procedură de soluționare a conflictului negativ, față de dispozițiile exprese ale art. 712 alin. (3) C. proc. civ. revenind instanței care a încuviințat executarea să soluționeze, în cadrul contestației la executare, criticile contestatorului sub acest aspect.

Astfel fiind, Înalta Curte, în raport de cele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ. raportat la art. 135 alin. (4) din același cod, va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Constanța, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 septembrie 2017.