ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 682/2017

HOTĂRÂRE

11.04.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 682/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

La data de 07.07.2016, contestatoarea A. a înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanța, secția Civilă, în contradictoriu cu intimații B. S.A. și Biroul Executorului Judecătoresc C., o contestație la executare împotriva refuzului executorului judecătoresc de a suspenda executarea silită în dosarul de executare nr. 235/2016; în subsidiar, în măsura în care se va aprecia că nu sunt incidente prevederile art. 30 din Legea nr. 85/2014, contestatoarea a solicitat să se dispună suspendarea executării silite pe toată durata concordatului preventiv omologat, deschis împotriva S.C. D. S.R.L., în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului București, secția a VII-a civilă.

Prin sentința civilă nr. 13078/09.11.2016, Judecătoria Constanța, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Constanța a reținut că, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., în cazul cererilor având ca obiect o contestație la executare, competența teritorială este una exclusivă, astfel că excepția de necompetență teritorială, în condițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., poate fi invocată de părți sau de judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Astfel, a reținut că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, iar potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (...)."

În acest context, Judecătoria Constanța a luat act că, în speță, contestatoarea, al cărei domiciliu se află în București, are calitatea de debitor în cadrul executării silite efectuate în dosarul de executare silită nr. x/2016 al Biroului Executorului Judecătoresc C., astfel că, față de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., a reținut competența soluționării cauzei ca aparținând Judecătoriei Sectorului 2 București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la 12.12.2016.

Prin sentința civilă nr. 1982/22.02.2017, Judecătoria Sectorului 2 București, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 2 București a reținut că potrivit dispozițiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., se poate formula contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.

Totodată, a reținut că potrivit art. 56 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini atribuțiile prevăzute la art. 7 lit. b) - i) se motivează, dacă părțile stăruie în cererea de îndeplinire a acestora, în termen de cel mult 5 zile de la data refuzului, iar în cazul refuzului nejustificat de îndeplinire a atribuțiilor prevăzute la alin. (1), partea interesată poate introduce plângere, în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc.

A notat Judecătoria Sectorului 2 București că, prin cererea din data de 17.06.2016, contestatoarea A., domiciliată în București, a solicitat executorului judecătoresc suspendarea executării silite începute în dosarul nr. x/2016; ulterior datei încuviințării executării silite, aceasta și-a schimbat domiciliul în sectorul 2.

De asemenea, a notat că executarea silită împotriva contestatoarei a fost încuviințată prin încheierea nr. 2477/14.03.2016, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul nr. x/2016, fiind depusă în dosarul de executare silită nr. x/2016.

A apreciat judecătoria că esențial în cauză este și faptul că a fost încuviințată inclusiv executarea silită imobiliară asupra bunului imobil situat în comuna Corbu, sat Vadu, județul Constanța, proprietatea debitoarei A..

În continuare, a reținut că potrivit art. 651 C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare; instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

A subliniat această judecătorie că potrivit art. 714 alin. (1) și (2) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare; în cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului.

În consecință, raportat la dispozițiile legale menționate mai sus, a reținut că, în cauză, instanța de executare este judecătoria care a încuviințat executarea silită împotriva contestatoarei, respectiv Judecătoria Constanța.

A apreciat Judecătoria Sectorului 2 București că Judecătoria Constanța este competentă și din perspectiva aplicării art. 56 alin. (2) din Legea nr. 188/2000, sediul Biroului Executorului Judecătoresc C. fiind în Constanța, str. x, jud. Constanța.

Totodată, a reținut că instanța de executare este exclusiv Judecătoria Constanța, întrucât în speță sunt aplicabile și dispozițiile art. 714 alin. (2) C. proc. civ., care vizează executarea silită imobiliară și situația în care domiciliul sau sediul debitorului se află în circumscripția altei curți de apel decât cea a instanței de executare, caz în care competența devine alternativă (alegerea instanței aparținând numai contestatoarei), iar Judecătoria Constanța este una dintre aceste instanțe.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea contestației la executare, Înalta Curte reține următoarele:

În speță, instanța a fost învestită să se pronunțe asupra contestației la executare prin care contestatoarea A., în contradictoriu cu intimații B. S.A. și Biroul Executorului Judecătoresc C., s-a îndreptat împotriva refuzului executorului judecătoresc de a suspenda executarea silită în dosarul de executare nr. 235/2016; în subsidiar, în măsura în care se va aprecia că nu sunt incidente prevederile art. 30 din Legea nr. 85/2014, contestatoarea a solicitat să se dispună suspendarea executării silite pe toată durata concordatului preventiv omologat, deschis împotriva S.C. D. S.R.L., în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului București, secția a VII-a civilă.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "contestația se introduce la instanța de executare", iar conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (...)".

Articolul 714 alin. (2) C. proc. civ. stabilește că "în cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului."

Așadar, în cazul urmăririi silite a imobilelor, art. 714 alin. (2) C. proc. civ. instituie o competență teritorială alternativă, pentru situația în care imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare.

Astfel, într-o atare situație, contestatorul, potrivit art. 116 C. proc. civ., are a alege între instanța de executare determinată conform art. 651 C. proc. civ. și judecătoria de la locul situării imobilului.

În speță, executarea silită se desfășoară și sub forma executării silite imobiliare asupra unui imobilul situat în comuna Corbu, județul Constanța, așa încât devin aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (2) C. proc. civ., care stabilesc competența teritorială a judecătoriei de la locul situării imobilului.

Așa fiind, în condițiile în care contestatoarea a înțeles să introducă cererea la Judecătoria Constanța, această instanță a fost legal învestită cu soluționarea cauzei și a devenit singura competentă.

Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Constanța.