ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 320/2017

HOTĂRÂRE

23.02.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 320/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 30.05.2016 sub nr. x/2016, contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L., anularea actelor de executare silită emise în dosarul de executare nr. 293/2016 al Biroului Executorului Judecătoresc B., respectiv: somația din data de 10.05.2016, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 10.05.2016, adresa de înființare a popririi din data de 16.05.2016, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.

În drept au fost invocate prevederile art. 712 și următoarele C. proc. civ., Ordonanța Guvernului nr. 22/2002.

Judecătoria Constanța, secția Civilă, prin sentința civilă nr. 10671 din 23.09.2016 a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța, ridicată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 714 C. proc. civ., contestația la executare se depune la instanța de executare, această noțiune fiind definită de art. 651 în sensul că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

Norma de competență astfel instituită este de ordine publică, părțile neputând deroga de la aceasta, concluzie desprinsă din interpretarea per a contrario a art. 126 C. proc. civ., potrivit căruia competența este de ordine privată în situația în care obiectul cererii introductive de instanță privește bunuri ori alte drepturi de care părțile pot să dispună.

Sediul persoanei juridice reprezintă acel atribut de identificare constând în locația spațială căreia fondatorii persoanei juridice i-au conferit această semnificație.

În ceea ce privește Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, instanța constată că potrivit art. 10 alin. (1)-(2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 74/2013, prima se înființează în subordinea Agenției Naționale de Administrație Fiscală și are personalitate juridică, iar cea de-a doua se înființează în subordinea direcțiilor generale, neavând personalitate juridică și funcționând ca reprezentanți ai acestora.

Astfel cum rezultă din titlul executoriu constând în decizia civilă nr. 157/20/01/2016 a Tribunalului Constanța, intimata obligată este Agenția Națională de Administrare Fiscală, iar contestația la executare ce face obiectul prezentei cauze a fost formulată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de DGRFP Galați, la rândul său reprezentată de AJFP Constanța.

Noțiunea de sediu în sensul art. 651 C. proc. civ. se referă la sediul debitorului, iar nu la sediul persoanei care reprezintă pe acesta în proces.

Astfel, instanța a reținut că debitor în prezenta cauză este Statul Român, care stă în proces prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, iar nu în municipiul Constanța.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 31.10.2016 sub nr. x/2016.

La termenul de judecată din data de 14.12.2016, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale și analizând cu prioritate excepția invocată, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constată următoarele:

Din cererea creditorului și încheierea de încuviințare a executării silite rezultă că s-a solicitat executarea silită a debitorilor ANAF - Direcția Generală Antifraudă Fiscală și ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați. Însă, actele de executare silită au fost efectuate numai împotriva debitorului ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați. În plus, încuviințarea executării silite s-a făcut de către Judecătoria Constanța.

Pentru aceste considerente, Judecătoria Sectorului 5 București prin sentința civilă nr. 8823/2016 din 14.12.2016 a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe, Judecătoria Constanța și Judecătoria Sectorului 5 București s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nici o cale de atac, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Contestația la executare se introduce, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., prin depunerea cererii la executorul judecătoresc, la instanța de executare, iar noțiunea de instanță de executare este definită în art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că aceasta este judecătoria în circumscripția căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Această instanță, potrivit alin. (3) al aceluiași articol soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Astfel cum rezultă din cererea creditorului și încheierea de încuviințare a executării silite, creditoarea S.C. A. S.R.L. a solicitat executarea silită a debitorilor ANAF Direcția Generală Antifraudă și ANAF Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, însă actele de executare silită au fost efectuate fața de ANAF Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța.

Cum, în speță, sediul debitoarei ANAF Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța este situat în Județul Constanța, competența de soluționare a cauzei revine acestei instanțe.

Văzând și dispozițiile art. 135 Noul C. proc. civ.,