ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 339/2017

HOTĂRÂRE

28.02.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 339/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, contestatorul A. a formulat în contradictoriu cu intimata B.. contestație la executare solicitând anularea încheierii Judecătoriei Buzău din data de 30 iunie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016 și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. x/2016 al BEJ C. (înștiințării privind declanșarea urmăririi sale silite la data de 19 iulie 2016, înștiințării privind măsura popririi din data de 19.07.2016, adresei privind înființarea popririi la data de 19 iulie 2016 comunicate DGPMB, oricăror alte acte de executare silită efectuate împotriva acestuia în respectivul dosar execuțional), suspendarea executării silite până la soluționarea dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 București având ca obiect nulitate act.

Prin sentința civilă nr. 6030/2016 din 28 septembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Buzău, secția Civilă în dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

În argumentarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut în esență că, în raport cu dispozițiile art. 714 alin. (1) coroborate cu art. 651 C. proc. civ., văzând și art. 129 și 130 același cod competența de soluționare a cauzei aparține instanței de la domiciliul sau sediul debitorului, care în speță se află în București. În plus, s-a mai reținut, că prin încheierea din 25 februarie 2016 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr. x/2016, a fost încuviințată executarea silită, prin poprire, împotriva celor 3 debitori, inclusiv împotriva contestatorului. Ulterior a mai fost formulată o cerere de încuviințare a executării silite, care însă a fost respinsă, însă prin încuviințarea executării silite de către prima instanță, respectiv Judecătoria Sectorului 6 București, acesta a devenit instanță de executare, față de unicitatea instanței de executare cu privire la același debitor, motiv pentru care s-a apreciat că această primă instanță este competentă a soluționa cauza pendinte.

Prin sentința civilă nr. 9374 din 9 noiembrie 2016, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București, invocată de instanță din oficiu și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Buzău și Judecătoria Sectorului 6 București, s-a suspendat din oficiu judecarea cauzei și s-a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, cea de-a doua instanță a reținut în esență că, domiciliul contestatorului A. era, la momentul sesizării organului de executare în jud. Buzău. În plus, s-a apreciat că reclamantul a înțeles să conteste încheierea Judecătoriei Buzău din 30 iunie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016 de încuviințare a executării silite, precum și actele de înființare a popririi întocmite ca urmare a acestei încuviințări. În consecință, s-a apreciat că instanța competentă să soluționeze litigiul este cea de la domiciliul contestatorului, care în speță se află în circumscripția Judecătoriei Buzău.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 21 noiembrie 2016, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanța a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că, în speță, creditorul a formulat cerere de executare silită la data de 16 februarie 2016 a titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut nr. x/04.09.2013 împotriva debitorului principal Temereacă Catalin-Ionuț și giranților D., A., toți având domiciliul în București, iar contestatorul având stabilită reședința în București.

Înalta Curte apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "instanța competentă să soluționeze contestația este instanța de executare".

Astfel, conform art. 651 C. proc. civ., "(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (…) (3) Instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Analizând actele dosarului, se constată că prin încheierea din 25 februarie 2016 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. x/2016 a fost încuviințată executarea silită, prin poprire, împotriva celor 3 debitori, fiind emise dispozițiile de poprire la DGPMB București și IPJ Ilfov la data de 08.03.2016.

Ulterior, executorul judecătoresc formulează încă două cereri de încuviințare a executării silită împotriva contestatorului, înregistrate pe rolul Judecătoriei Buzău, dintre care una a fost respinsă prin încheierea din 17 martie 2016 și alta admisă prin încheierea din 30 iunie 2016.

Cum în mod corect a reținut și Judecătoria Buzău, în cauză se contestă, printre altele, toate formele de executare silită, inclusiv cele emise de executorul judecătoresc anterior pronunțării încheierii din 30 iunie 2016 de către Judecătoria Buzău.

În plus, prin încuviințarea executării silite de către prima instanță, acesta a devenit instanță de executare, față de unicitatea instanței de executare cu privire la același debitor, astfel încât și Înalta Curte apreciază că această primă instanță este competentă a soluționa cauza pendinte.

În raport cu aspectele precizate și dispozițiile legale evocate, având în vedere și faptul, în speță, competența este una de ordine publică, instanța apreciază că invocarea excepției necompetenței teritoriale de către Judecătoria Sectorului 6 București s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale precitate.

În consecință, în raport de considerentele arătate, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.