ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 470/2025

Ședința publică din data de 25 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 04.09.2023, sub număr de dosar x/2023, petenta A. S.A. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să desemneze un curator special pentru executare, în vederea continuării executării silite pentru recuperarea creanțelor datorate de debitoarea B..

În motivare, petenta a arătat, în esență, că, prin cererea de executare silită înregistrată în data de 27.01.2016 la BEJ C., a solicitat executarea silită a debitoarei B., care a decedat la data de 20.01.2021, iar din adresa nr. x/24.08.2023 emisă de Camera Notarilor Publici Ploiești rezultă că a nu fost eliberat certificat de moștenitor pentru defuncta B.; titlul executoriu este reprezentat de contractul de credit nr. x/02.08.2007, ce are ca obiect acordarea unui credit de nevoi personale în sumă de 53.800 euro.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 686 și 687 alin. (1) C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 118/10.01.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Buzău a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în Judecătoriei sectorului 3 București.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Buzău, după evocarea dispozițiilor art. 687 alin. (1), art. 688 alin. (1) și art. 651 C. proc. civ., a reținut că prin încheierea camerei de consiliu din 29.10.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. x/2015, s-a dispus încuviințarea executării silite a contractului de credit nr. x/03.08.2007 și a contractului de ipotecă autentificat sub nr. x/09.08.2007, de către BNP D..

Ca urmare, având în vedere că încuviințarea executării silite a fost dispusă de Judecătoria Sectorului 3 București, această instanță a dobândit calitatea de instanță de executare, fiind competentă să soluționeze toate incidentele ce survin în cursul executării silite, inclusiv cererile de numire curator special pentru executare.

2.2. Prin sentința civilă nr. 2856 din 27 martie 2024, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de petenta A. S.A., a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Buzău, a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

A constatat că în prezenta cauză, încheierea din 29.10.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. x/2015, nu produce efecte asupra stabilirii instanței de executare deoarece prin aceasta nu s-a dispus încuviințarea executării silite, fiind dată și anterior sesizării executorului judecătoresc (27.01.2016).

Făcând aplicația prevederilor art. 666 alin. (2) C. proc. civ., forma în vigoare în data de 27.01.2016, executorul judecătoresc s-a pronunțat asupra încuviințării executării silite prin încheierea din 27.01.2016 emisă în dosarul de executare nr. 19/2016 al BEJ C., prin care s-a admis cererea formulată de creditoare împotriva debitorilor, ambii domiciliați în Buzău.

Prin urmare, s-a constatat că la data sesizării organului de executare domiciliul celor doi debitori era în Buzău și, față de prevederile art. 687 și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., s-a reținut că instanța de executare este Judecătoria Buzău.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speța de față, Judecătoria Buzău și Judecătoria Sectorului 3 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, ivirea prezentului conflict negativ de competență fiind generată de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la instanța de executare.

Astfel, Judecătoria Buzău, deși a constatat incidența dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., a reținut că încheierea camerei de consiliu din 29.10.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. x/2015, este o hotărâre judecătorească prin care s-a încuviințat executarea silită, în timp ce Judecătoria Sectorului 3 București a constatat că acea încheiere nu a fost dată în procedura execuțională, astfel că a avut în vedere dispozițiile art. 687 coroborate cu cele ale art. 651 C. proc. civ., precum și împrejurarea că, în raport cu prevederile art. 666 alin. (2) C. proc. civ., forma în vigoare în data de 27.01.2016, executorul judecătoresc s-a pronunțat asupra încuviințării executării silite, prin încheierea din 27.01.2016 emisă în dosarul de executare nr. 19/2016 al BEJ C., debitorii domiciliind la acea dată în Buzău.

Înalta Curte constată că instanța competentă a soluționa cauza este instanța de executare, respectiv Judecătoria Buzău, în circumscripția căreia se afla domiciliul debitorilor la data sesizării organului de executare.

Prin prezentul demers judiciar, petenta A. a solicitat numirea unui curator special pentru B., decedată la 20.01.2021, în vederea continuării executării silite în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2016 al BEJ C..

Potrivit celor reținute de către instanțele aflate în conflict, debitoarea B. - în considerarea căruia creditoarea a solicitat numirea unui curator special - a decedat ulterior sesizării executorului judecătoresc.

Or, față de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța supremă constată că, din eroare, atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin hotărârile judecătorești pronunțate în cauză s-a menționat că litigiul vizează numirea unui curator special pentru debitoarea împrumutată B., care ar fi decedat la 20.01.2021.

Astfel, la dosarului Judecătoriei Buzău se află certificatul de deces al garantului ipotecar E., acesta fiind decedat la 20.01.2021, iar la fila x se regăsește certificatul emis de Camera Notarilor Publici Ploiești din care reiese că succesiunea defunctului E. nu a fost înregistrată în registrele succesorale până la data de 24.08.2023, astfel că cererea de numire curator special nu îl poate viza decât pe acesta.

În același timp, Înalta Curte constată că executarea silită a fost încuviințată de către executorul judecătoresc, date fiind dispozițiile art. 666 alin. (2) C. proc. civ., forma în vigoare la data sesizării acestuia, 27.01.2016, anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 1/03.02.2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prin care a fost reintrodusă procedura încuviințării executării silite de către instanța de executare, urmare a constatării neconstituționalității art. 666 C. proc. civ. de către Curtea Constituțională.

Astfel, prin încheierea din 27.01.2016 pronunțată în dosarul de executare nr. 19/2016 al BEJ C. s-a admis cererea formulată de creditoarea A. și s-a încuviințat executarea silită formulată de creditoare împotriva debitorilor B., cu domiciliul în Buzău, județul Buzău și E., cu domiciliul în Buzău, județul Buzău, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contract de credit bancar nr. x.08.2007, contract de ipotecă autentificat sub nr. x/09 .08.2007 de BNP D. pentru recuperarea creanței în cuantum de 91.112,04 EUR plus cheltuielile de executare silită, prin executare silită imobiliară asupra unui bun imobil situat în Buzău, aparținând debitorilor.

Totodată, se observă că prin încheierea camerei de consiliu din 29.10.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. x/2015, s-a dispus "învestirea cu formulă executorie a titlurilor reprezentate de contractul de credit nr. x/03.08.2007 și contract de ipotecă autentificat sub nr. x/09.08.2007, de către BNP D.", aceasta nefiind o încheiere de încuviințare a executării silite, astfel cum a reținut eronat Judecătoria Buzău.

Prin urmare, executarea silită începută în dosarul de executare nr. 19/2016 al BEJ C. a fost încuviințată de către executorul judecătoresc, devenind relevant domiciliul debitorilor la data sesizării organului de executare.

Potrivit art. 687 alin. (1) C. proc. civ., invocat de petentă drept temei juridic al cererii cu care a înțeles să învestească instanța de judecată:

"Dacă debitorul moare înainte de sesizarea executorului judecătoresc, nicio executare silită nu poate fi pornită, iar dacă moare după ce aceasta a fost pornită, ea nu poate fi continuată cât timp moștenirea nu a fost acceptată de către cei chemați la moștenire sau, în lipsă, cât timp nu a fost numit, în condițiile legii, un curator al succesiunii ori, după caz, un curator special pentru executare, în condițiile art. 58."

Înalta Curte constată că art. 687 alin. (1) C. proc. civ., prin mențiunea conform căreia curatorul special este numit "pentru executare", reglementează un incident în procedura executării silite, dispozițiile art. 688 din cod cuprinzând mențiuni cu privire la "instanța de executare" .

Mai mult decât atât, trimiterea expresă din cuprinsul art. 687 alin. (1) la dispozițiile art. 58 C. proc. civ., adaptate procedurii executării silite, conduce tot către instanța de executare, din moment ce art. 58 alin. (3) prevede că "Numirea acestor curatori se va face de instanța care judecă procesul".

Or, instanța de executare soluționează toate cererile formulate și incidentele ivite în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, astfel cum prevede art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Întrucât la data sesizării organului de executare, 27.01.2016, domiciliul debitorilor se afla în circumscripția Judecătoriei Buzău, aceasta a dobândit calitatea de instanță de executare, revenindu-i, astfel, competența de a soluționa cererea de numire a curatorului special, formulată de petentă în temeiul art. 687 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere cele anterior reținute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 februarie 2025.