ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2228/2023

Ședința publică din data de 31 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești în data de 26.05.2023, sub nr. de dosar x/2023, petentul B.E.J. A. a solicitat încuviințarea executării silite, prin toate modalitățile prevăzute de lege, în temeiul contractului de credit nr. x din 28.05.2021, la cererea creditoarei B. S.A împotriva debitorului C..

În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 651 alin. (3) și art. 666 C. proc. civ.

Prin încheierea de cameră de consiliu din 29 mai 2023, instanța a dispus emiterea unei adrese către petentul B.E.J. A. cu mențiunea de a comunica o copie a buletinului debitorului sau codul numeric personal al acestuia, având în vedere că din verificările efectuate reiese că cel indicat în cerere este greșit.

La 31 mai 2023, petentul a dat curs solicitării instanței.

Prin încheierea de cameră de consiliu din 31 mai 2023, instanța a dispus revenirea cu adresă către petent pentru aceleași motive arătate anterior, sens în care a stabilit termen la data de 09.06.2023.

La termenul din 09.06.2023, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Ploiești.

Prin sentința civilă nr. 3965 din 9 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, din verificările efectuate în baza de date D.E.P.A.B.D., a rezultat că debitorul C. nu figurează cu domiciliul în România.

De asemenea, a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ., executorul judecătoresc solicită încuviințarea executării silite de către instanța de executare care, potrivit prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, iar dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului.

Constatând totodată că, din verificările O.N.R.C. efectuate, la data sesizării organului de executare, sediul creditoarei se afla în București, văzând și dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, instanța a apreciat întemeiată excepția invocată din oficiu.

În consecință, a admis excepția invocată din oficiu și, în temeiul dispozițiilor art. 666 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cererii formulate de petentul B.E.J. A., privind pe creditoarea B. S.A și pe debitorul C., în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

În urma declinării de competență, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 6 București în data de 4 iulie 2023.

La primul termen de judecată din 15 septembrie 2023, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București și a reținut cauza în pronunțare asupra excepției invocate din oficiu.

Prin sentința civilă nr. 5329 din 15 septembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În pronunțarea acestei soluții, instanța a evocat dispozițiile art. 666 C. proc. civ. raportat la art. 651 C. proc. civ. și, constatând că, la data sesizării organului de executare, debitorul, cetățean străin, avea drept de rezidență, adresa din România fiind în Ploiești, județul Prahova, instanța a apreciat că revine Judecătoriei Ploiești competența de soluționare a cauzei, ca instanță de executare, în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, adresa debitorului din România.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă la 27 septembrie 2023.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțe sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, pentru următoarele argumente:

Obiectul cererii deduse judecății îl constituie încuviințarea executării silite în baza titlului executoriu constând într-un contract de credit la cererea băncii creditoare împotriva unui debitor persoană fizică.

Se constată că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., în ce privește domiciliul debitorului.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Instanța de executare la care face referire art. 666 C. proc. civ. este cea care se determină conform art. 651 C. proc. civ., prin luarea în considerare a domiciliului/sediul debitorului.

În motivare, prima instanță de conflict a reținut că, din verificările efectuate în baza D.E.P.A.B.D., rezultă că debitorul C. nu figurează cu domiciliul în România.

Analizând actele existente la dosar, Înalta Curte reține că, la solicitarea instanței, petentul a depus certificatul de înregistrare emis de Inspectoratul General pentru Imigrări Prahova (I.G.I. Prahova), aflat la dosar Judecătoria Ploiești, care atestă faptul că titularul său are un drept de rezidență înregistrat pe teritoriul României.

În acest context, se cuvine menționat că un astfel de document se eliberează persoanelor care au cetățenia unui alt stat membru al Uniunii Europene ori al Spațiului Economic European ori cetățenia Confederației Elvețiene pentru a dovedi dreptul de rezidență în România.

În concret, conform respectivului certificat emis de Inspectoratul General pentru Imigrări Prahova (I.G.I. Prahova) valabil în perioada 11.09.2018-10.09.2023, debitorul este cetățean german, cu drept de rezidență pe teritoriul României (cu adresă în municipiul Ploiești, județul Prahova).

De altfel, aceleași date de identificare ale debitorului (CNP, adresă, datele certificatului de înregistrare) din documentul aflat la fila x, transmis de petentul B.E.J. A. la solicitarea Judecătoriei Ploiești, se regăsesc și în contractul de credit pentru persoane fizice nr. x din 28.05.2021, depus de petent odată cu cererea de încuviințare a executării silite (a se vedea dosar Judecătoria Ploiești - Condițiile contractuale Secțiunea A: Aspecte specifice art. /pct. 1 - Elementele de identificare ale părților Contractului).

Așa fiind, se constată că prima instanță de conflict s-a rezumat la a se raporta la o interogare a bazei de date DEPABD pe baza unui C.N.P. care nu corespunde celui indicat de petent, toate acestea în condițiile în care, la solicitarea aceleiași instanței, petentul a depus și dovezi suplimentare constând în certificatul de înregistrare nr. x al persoanei debitoare (valabil la data sesizării organului de executare), emis de I.G.I. Prahova, care atestă dreptul de rezidență al titularului său pe teritoriul României, document oficial în care este menționat același CNP al debitorului indicat în cererea de încuviințare a executării silite și care, de altfel, corespunde și cu cel menționat în contractul de credit care reprezenta titlul executoriu, alături de celelalte elemente de identificare ale persoanei fizice debitoare (seria și numărul actului de identitate/certificatului de înregistrare, data eliberării, adresa x din România, Ploiești/jud. Prahova).

În concluzie, având în vedere art. 90 alin. (1) C. civ. și că, la data sesizării organului de executare, domiciliul/reședința debitorului se afla în municipiul Ploiești, județul Prahova, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 octombrie 2023.