ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 294/2026

Ședința publică din data de 24 februarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 26 noiembrie 2025 pe rolul Judecătoriei Ploiești sub numărul x/2025, petentul BEJ A., la cererea creditoarei B., a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitoarei Curtea de Apel Ploiești, în temeiul titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 914 din 11 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2022, prin toate modalitățile prevăzute de lege, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, în dosarul de executare silită nr. x/2025.

Prin sentința civilă nr. 6536 din 2 decembrie 2025, Judecătoria Ploiești - secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Pentru a hotărî astfel, a avut în vedere că, în lipsa incidenței art. 127 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei ar fi revenit Judecătoriei Ploiești potrivit regulii statuate la art. 651 alin. (1) C. proc. civ.. Cu toate acestea, a reținut că nu poate fi nesocotită incidența dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., sens în care, raportat la calitatea Curții de Apel Ploiești, de debitoare în dosarul de executare silită nr. x/2025, a reținut că se impune declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea unei instanțe de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 la data de 17 decembrie 2025 sub același număr.

Prin sentința civilă nr. 148 din 15 ianuarie 2026, Judecătoria Sectorului 6 București - secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Ploiești. De asemenea, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că, prin introducerea cererii la Judecătoria Ploiești conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., creditoarea, prin executor judecătoresc, a înțeles să nu valorifice dispozițiile art. 127 alin. (2

1

) din același cod.

Totodată, a argumentat că, potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantului îi revine alegerea între instanțele deopotrivă competente, astfel că, în speță, competența instanței sesizate prin cererea de încuviințare a executării silite s-a definitivat, fiind câștigată cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția a II-a Civilă la 23 ianuarie 2026 sub același număr.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza a II-a C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, pentru următoarele considerente:

În speță, executorul judecătoresc, la cererea creditoarei, a învestit Judecătoria Ploiești cu o cerere de încuviințare a executării silite împotriva debitoarei Curtea de Apel Ploiești. Din cuprinsul titlului executoriu, rezultă că, la data cererii care a stat la baza emiterii acestuia, creditoarea făcea parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul Curții de Apel Ploiești, care este format, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT.

În conformitate cu dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (...) Dispozițiile art. 112 și ale art. 127 se aplică în mod corespunzător."

Din perspectiva determinării competenței teritoriale, față de actele dosarului, din care nu reiese categoria concretă de personal auxiliar de specialitate din care face parte creditoarea, prezintă relevanță calitatea de debitoare a Curții de Apel Ploiești, împrejurare care atrage aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (2) și alin. (2

1

) C. proc. civ., care prevăd că,,(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2

1

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz."

Norma de competență este una de ordine privată, reglementând un drept de opțiune al părții reclamante, care are posibilitatea să introducă cererea împotriva unei instanțe de judecată fie la aceasta sau la o instanță inferioară, după caz (aplicând regula de la art. 651 alin. (1) C. proc. civ.), fie la o altă instanță de același grad din raza unei curți de apel învecinate.

Utilizarea verbului "poate" în cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ., relevă că autorul cererii este cel care decide dacă se prevalează sau nu de posibilitatea de a se adresa unei instanțe de același grad, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă.

De asemenea, se reține că, potrivit art. 116 C. proc. civ., "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente."

În cauza de față, creditoarea, care deține poziția procesuală a unui reclamant, acționând prin executorul judecătoresc, a optat să nu valorifice dispozițiile art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ. dimpotrivă, spre a obține încuviințarea executării silite, a ales ca, în aplicarea regulii statuate la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., să sesizeze Judecătoria Ploiești, în circumscripția căreia se află sediul instanței debitoare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, prin introducerea cererii la Judecătoria Ploiești, a fost determinată instanța de executare, competența acesteia fiind câștigată cauzei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2026.