ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1238/2025

HOTĂRÂRE

04.06.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1238/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 4 iunie 2025

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, secția civilă, la data de 19 iulie 2023, sub nr. x/2023, creditoarea A. a solicitat validarea popririi înființate în dosarul execuțional nr. x/2014 al BEJ B., în contradictoriu cu debitorul C. și cu terțul poprit D. S.R.L., arătând că a solicitat executarea silită a debitorului, pentru recuperarea creantei în sumă de 3.626,65 de RON plus cheltuieli de executare, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de card nr. x/03.07.2008.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 790 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 6692 din 6 noiembrie 2024, Judecătoria Buzău, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sibiu.

În motivare, această instanță a reținut incidența art. 790 și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., arătând că la data sesizării organului de executare, respectiv 06.05.2014, debitorul avea domiciliul pe raza mun. Sibiu, Str. x, iar instanța de executare este Judecătoria Sibiu, chiar în condițiile în care executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Buzău, câtă vreme de lege lata, determinarea corectă a instanței de executare nu se raportează la instituția care a încuviințat executarea silită, ci la criteriul legal imperativ stabilit de prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., respectiv judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, cu excepția situațiilor în care legea prevede altfel.

A mai reținut și faptul că încheierea dispusă în procedura de încuviințare a executării silite a fost pronunțată într-un cadru procesual necontencios, fără citarea părților și fără a-i fi astfel atașat efectul autorității de lucru judecat, iar în cuprinsul cererii de încuviințare, s-a indicat un domiciliu eronat al debitorului, respectiv care nu mai era de actualitate.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sibiu, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1534/2025 din 25 martie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Buzău, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând cauza, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut incidența celor statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 20/2021 pronunțată în recurs în interesul legii, competența de soluționare a cererii revenind Judecătoriei Buzău, care a reținut calitatea sa de instanță de executare în momentul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite în dosarul nr. x/2014.

Referitor la dispozițiile art. 127 C. proc. civ., a reținut că puteau fi invocate în justificarea prorogării de competență (în favoarea altei instanțe, aflate în circumscripția unei curți de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află instanța competentă, potrivit legii) la momentul la care s-a solicitat încuviințarea executării silite și când, potrivit art. 651 alin. (3) din cod, este determinată instanța competentă să soluționeze orice incidente apărute în cursul executării silite.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cererii deduse judecății îl constituie solicitarea de validare poprire, formulată de petentul B.E.J. B. la cererea creditoarei A. S.A., în contradictoriu cu debitorul C. și terțul poprit poprit D. S.R.L..

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Buzău și Judecătoria Sibiu și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima dintre instanțe a apreciat că instanța de executare este instanța în circumscripția căreia își are domiciliul debitorul (mun. Sibiu, str. x), în timp ce Judecătoria Sibiu a reținut incidența celor statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021.

Potrivit dispozițiilor art. 790 alin. (1) C. proc. civ.:

"Dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi."

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Dispozițiile art. 651 C. proc. civ. reprezintă norma generală în materie de executare silită, potrivit art. 631 alin. (2) C. proc. civ.

Așadar, raportat la prevederile legale anterior menționate, competența de soluționare a cererii având ca obiect "validare de poprire" aparține instanței de executare.

Potrivit dezlegărilor obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată în recurs în interesul legii, aplicabile mutatis mutandis în litigiul pendinte, s-a stabilit că, încă din momentul încuviințării executării silite, este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, fiind singura instanță competentă material și teritorial să soluționeze toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite (par. 70).

Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale (par. 71).

Aplicând, pentru identitate de raționament, aceste dezlegări obligatorii în cauza de față, se reține că revine instanței de executare competența de soluționare a cererii privind validarea popririi formulată de petentul BEJ B., din moment ce aceasta a dobândit, de la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, competența de a soluționa orice incidente ulterioare circumscrise fazei executării silite, pe întreaga durată a acesteia.

Drept urmare, odată încuviințată executarea silită, calitatea de instanță de executare nu mai poate fi reapreciată, cu prilejul verificării competenței în cadrul prezentei cauze.

Prin încheierea din 13 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Buzău, secția civilă în dosarul nr. x/2014 a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/03.07.2008, prin toate formele de executare prevăzute de lege, până la concurența sumei de 3626,65 RON plus dobânzile calculate de la data de 17.04.2014 până la achitarea integrală a debitului și a cheltuielilor de executare.

Cum în speță se solicită obligarea terțului poprit D. S.R.L. la înființarea popririi asupra veniturilor datorate debitorului, competența de soluționare a cauzei având ca obiect validarea popririi revine judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită a titlului executoriu care a stat la baza înființării popririi a cărei validare se solicită, și anume Judecătoria Buzău, ca instanță de executare.

În dezlegarea acestor aspecte se dă eficiență principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Așadar, câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reținând caracterul obligatoriu al dezlegării date prin decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare anterior evocată, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.