ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2618/2024

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 12.09.2024, petentul BEJ A. a solicitat, pentru creditorul B. S.A., încuviințarea executării silite împotriva debitoarelor C., D., în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x/08.03.2019, pentru recuperarea creanței în cuantum de 20.404,05 RON, plus cheltuieli de executare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin încheierea nr. 7536/19.09.2024, Judecătoria Sibiu a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

A reținut instanța că prin cererea formulată s-a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitoarei D., aceasta având calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Sibiu, astfel încât este incident art. 127 alin. (3) C. proc. civ., potrivit interpretării teleologice și sistematice, prin raportare la scopul avut de legiuitor atunci când a completat art. 651 alin. (1) cu dispozițiile art. 127, precum și interesele ocrotite prin normă, acelea de a nu fi afectată imparțialitatea instanței

În acest sens, incidența art. 127 C. proc. civ. presupune o prorogare legală de competență teritorială specială în favoarea altei instanțe, de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate.

În consecință, competența de soluționare a fost stabilită favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, aceasta fiind una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu aceea în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, în conformitate cu art. 127 C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 10437/07.10.2024, Judecătoria Târgu Mureș a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sibiu, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că, din interpretarea art. 127 C. proc. civ., rezultă că prorogarea de competență intervine în mod obligatoriu doar în situația în care judecătorul/procurorul/asistentul judiciar/grefierul are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea. Din contră, în situația în care acesta are calitatea de pârât, prorogarea de competență nu mai intervine în mod automat, legiuitorul lăsând la dispoziția reclamantului posibilitatea de a alege între a introduce cererea pe rolul instanței la care judecătorul/procurorul/asistentul judiciar/grefierul își desfășoară activitatea sau a introduce acțiunea la o altă instanță, pentru a evita apariția unor suspiciuni în ceea ce privește modul de soluționare a cauzei. Această ultimă variantă este incidentă și în cauză, întrucât debitoarea D., grefier al Judecătoriei Sibiu, este chemată în judecată în calitate de debitor, adică de pârât. Prin urmare, creditoarea B. S.A. avea la dispoziție în mod legal varianta introducerii cererii de încuviințare a executării silite pe rolul Judecătoriei Sibiu, nefiind vorba, contrar celor reținute de aceasta din urmă instanță, de o prezumție legală de lipsă de aparență a imparțialității peste care nu se poate trece prin actul de voință al reclamantului.

Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 651 și art. 666 alin. (1) C. proc. civ., din care rezultă că instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite este instanța de executare, adică instanța de la domiciliul debitorului, iar în cauza de față debitoarele au domiciliul în municipiul Sibiu, competența de soluționare aparține Judecătoriei Sibiu.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, pentru următoarele argumente:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competență vizează cererea de încuviințare a executării silite formulată de petentul BEJ A., la cererea creditoarei B. S.A., împotriva debitoarelor C., D., pentru recuperarea creanței în cuantum de 20.404,05 RON, plus cheltuieli de executare în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit menționat în cerere.

Conflictul negativ de competență a fost generat de interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ., în condițiile în care una dintre debitoare, D., are calitatea de grefier la Judecătoria Sibiu.

Înalta Curte reține că încuviințarea executării silite este de competența exclusivă a instanței de executare, astfel cum rezultă din prevederile art. 666 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) din același Cod, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În raport de particularitatea speței, determinată de calitatea de grefier la Judecătoria Sibiu a debitoarei D., Înalta Curte constată incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2)

C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu aceea în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea, iar dispozițiile alin. (1) și (2) sunt aplicabile și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Astfel, dispozițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2)

1

C. proc. civ., reglementează o competență facultativă pentru situația în care judecătorul (procurorul, asistentul judiciar, grefierul) sau instanța de judecată sunt părți pârâte în litigiu. În ipoteza acestor texte de lege legiuitorul a prevăzut că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător (procuror, asistent judiciar, grefier) care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece pricina sau împotriva instanței competente sau unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu aceea în circumscripția căreia se află instanța care ar fi competentă potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului poate, ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă se prevalează sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul oferit de lege.

Sintagma "cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. vizează cererile adresate instanței de judecată, în spectrul acestora fiind incluse și cererile de încuviințare a executării silite, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În prezenta cauză, creditoarea nu a uzat de prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. și a introdus cererea la Judecătoria Sibiu, instanța de la sediul debitoarelor, prin alegerea făcută stabilind, în mod definitiv, competența teritorială în favoarea acestei instanțe.

În această situație nu putea să opereze prorogarea de competență reglementată de dispozițiile art. 127 C. proc. civ. și nici instanța nu putea să dispună, din oficiu, fără a încălca voința petentei, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.