ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1803/2025

HOTĂRÂRE

21.10.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1803/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 21 octombrie 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 29 iunie 2023, sub nr. x/2023, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. S.A.: întoarcerea executării silite derulate în dosarul execuțional nr. x/H/452 pe rolul C. - Tg. Mureș, ca urmare a anulării parțiale a titlului executoriu reprezentat de contract de credit nr. x/19.03.2007 prin sentința civilă nr. 743 din 17 februarie 2021 definitivă prin decizia nr. 1085 din 21 decembrie 2021 a Tribunalului Specializat Mureș, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2020; repunerea părților în situația anterioară prin obligarea intimatei la restituirea sumelor încasate în baza dispozițiilor contractuale anulate, ca urmare a popririi instituite asupra veniturilor salariale ale contestatoarei; obligarea intimatei la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă sumelor supuse restituirii, calculată de la data fiecărei rețineri până la momentul restituirii efective; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 723 și următoarele C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 3328 din 05 iulie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată de intimată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureș.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 724 alin. (3) C. proc. civ., precum și faptul că instanța de executare este Judecătoria Târgu-Mureș, întrucât a admis cererea de încuviințare silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/19.03.2007, prin încheierea nr. 4176/25.10.2011, pronunțată în dosarul nr. x/2011.

I.2 Hotărârile care au generat conflictul

I.2.1. Prin sentința civilă nr. 4747 din 12 decembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Târgu-Mureș a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Târgu-Mureș a reținut că a încuviințat executarea silită prin încheierea nr. 4176/25.10.2011, pronunțată în dosarul nr. x/2011, însă a avut în vedere calitatea de grefier în cadrul Curții de Apel Târgu Mureș a debitoarei împotriva căreia s-a formulat cererea de executare silită.

Așadar, a făcut aplicarea art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sibiu, instanță din raza Curții de Apel Alba Iulia, curte de apel învecinată Curții de Apel Târgu-Mureș.

I.2.2. Prin sentința civilă nr. 3687 din 23 iunie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Sibiu a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureș. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a ajunge la această soluție, Judecătoria Sibiu a avut în vedere faptul că instanța de executare este Judecătoria Târgu-Mureș, întrucât a încuviințat executarea titlului executoriu, iar judecătoria care a încuviințat executarea silită este competentă teritorial să soluționeze și cererea de întoarcere a executării silite.

Totodată, a avut în vedere principiul unicității instanței de executare, precum și considerentele Deciziei nr. 20/2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În speța pendinte, instanțele aflate în conflict, Judecătoria Sibiu și Judecătoria Târgu-Mureș, și-au declinat reciproc competența teritorială de soluționare a pricinii, apreciind în mod diferit cu privire la instanța competentă să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite.

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea de întoarcere a executării silite ce formează obiectul dosarului execuțional nr. x/H/452 al C. - Tg. Mureș, cerere formulată pe cale separată de contestatoarea A., ca urmare a anulării parțiale a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/19.03.2007 prin sentința civilă nr. 743 din 17 februarie 2021 definitivă prin decizia nr. 1085 din 21 decembrie 2021 a Tribunalului Specializat Mureș, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2020.

Sediul materiei (întoarcerea executării silite) îl regăsim reglementat în Cartea a V-a "Despre executarea silită" a C. proc. civ., Titlul I "Dispoziții generale", Capitolul VIII "Întoarcerea executării", art. 723-726.

Întoarcerea executării silite reprezintă obligația pentru creditor de a proceda la restituirea către debitor a tot ce a obținut de la acesta prin executare silită, atunci când după săvârșirea executării intervine anularea titlului executoriu sau a executării silite. Ca atare, întoarcerea executării silite constă în repunerea părților în situația anterioară, aspect ce rezultă din chiar dispozițiile art. 723 alin. (1) C. proc. civ. "În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. (...)"

Întoarcerea executării va putea fi realizată doar dacă s-a desființat însuși titlul executoriu ori dacă s-a anulat executarea însăși, debitorul având posibilitatea de a o solicita odată cu cererea de desființare a titlului executoriu sau a executării însăși ori de a o solicita ulterior pe calea unei acțiuni separate.

Dispozițiile art. 724 alin. (3) C. proc. civ. reglementează situația restabilirii situației anterioare pe calea unui proces distinct, doar în situația în care nu s-a dispus restabilirea situației anterioare în condițiile alin. (1) și (2) ale aceluiași text de lege, și determină totodată și competența instanței cu privire la soluționarea cererii de întoarcere a executării silite.

Competența de soluționare a cererii formulate în condițiile alin. (3) al art. 724 C. proc. civ. revine instanței de executare care, în conformitate cu dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., este judecătoria în circumscripția căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, fiind instituită astfel o normă de competență materială și teritorială exclusivă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

În plus, în această privință, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a mai statuat prin Decizia nr. 5 din 12 martie 2012:

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404

alin. (3) din C. proc. civ., instanța judecătorească competentă potrivit legii să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria."

În argumentarea acestei soluții, aplicabilă mutatis mutandis și normelor corespunzătoare cuprinse în noua lege procedurală (care au conținut similar) instanța supremă a relevat faptul că, în virtutea principiului simetriei, dacă executarea nu s-a putut obține decât prin ordinul unei instanțe judecătorești, atunci și revocarea unei executări - înțeleasă ca o a doua executare în sens invers - se poate obține doar prin ordinul aceleiași instanțe, fiind singura care cunoaște în detaliu modul de săvârșire a procesului de executare silită.

În speța pendinte, instanța de executare este cea care a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/19.03.2007, executare încuviințată prin încheierea nr. 4176 din 25 octombrie 2011, pronunțată în dosarul nr. x/2011, respectiv Judecătoria Târgu-Mureș.

Astfel, odată ce o anumită instanță a încuviințat executarea silită, instanța de executare a fost deja stabilită prin efectul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite (în speța de față, încheierea nr. 4176 din 25 octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria Târgu-Mureș în dosarul nr. x/2011).

Or, scopul urmărit de legiuitorul noului C. proc. civ. a fost acela de a asigura, în principiu, unicitatea instanței de executare, pentru a elimina procedurile paralele și contrazicerile între hotărârile judecătorești pronunțate în cadrul acestora.

Dacă s-ar proceda la stabilirea competenței de soluționare în favoarea unei alte instanțe decât cea care a încuviințat executarea silită s-ar ajunge la încălcarea principiului unicității instanței de executare, principiu ce rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Or, așa cum s-a reținut și de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021), încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.. Altfel spus, o dată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Judecătoria Târgu-Mureș, deși a reținut faptul că este instanța de executare, a declinat totuși soluționarea cererii ținând seama de calitatea de grefier a contestatoarei în cadrul Curții de Apel Târgu-Mureș, făcând aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

În ceea ce privește aprecierea instanței Judecătoriei Târgu-Mureș referitoare la incidența competenței prevăzute de dispozițiile art. 127 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, chiar dacă aceste prevederi instituie reguli speciale privind competența teritorială, ele se aplică exclusiv în momentul sesizării instanței cu cererea de încuviințare a executării silite, neputând determina ulterior schimbarea competenței teritoriale deja stabilite în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureș, ca instanță care a încuviințat executarea silită.

Pe cale de consecință, față de cele mai sus evocate și având în vedere faptul că instanța de executare este Judecătoria Târgu-Mureș, prin aplicarea dispozițiilor art. 724 alin. (3) coroborate cu art. 651 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea având ca obiect întoarcerea executării silite formulată pe calea unei acțiuni separate, astfel că în temeiul art. 135 C. proc. civ. va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.