ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1095/2025

HOTĂRÂRE

14.05.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1095/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 14 mai 2025

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș la data de 06.03.2025 sub nr. x/2025, B.E.J. A. a solicitat, la cererea creditoarei B.., încuviințarea executării silite împotriva debitorului C., în baza titlului executoriu constând în Contract de credit nr. x/14.12.2006, pentru realizarea creanței având ca obiect suma de 13.049,72 RON.

În drept, au fost invocate prevederile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin încheierea civilă nr. 2439 din 11 martie 2025, Judecătoria Târgu Mureș a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut incidența art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., arătând că, în speță, competența teritorială de soluționare a cauzei urmează să fie stabilită prin raportare la reședința activă a debitorului, care este în sat Florești, str. x, jud. Cluj, care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Cluj Napoca.

Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj Napoca, prin încheierea civilă nr. 3866/2025 din 21 martie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivare, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 666 și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., dispoziții din care rezultă că, din punct de vedere teritorial, competența instanței de executare se stabilește, în principal, în raport cu domiciliul sau sediul debitorului.

Astfel, constatând că domiciliul debitorului se află în sat Sântana de Mureș, comuna Sântana de Mureș, jud. Mureș, astfel cum reiese din extrasul din baza de date DEPABD, a apreciat că Judecătoriei Târgu Mureș îi revine competența de soluționare a cererii, ca instanță în circumscripția căreia se află domiciliul debitorului, considerând că nu prezintă relevanță reședința acestuia.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Târgu Mureș și Judecătoria Cluj Napoca și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de interpretarea diferită a celor două instanțe cu privire la noțiunea de domiciliul cuprinsă în prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, făcând aplicarea normei de competență cuprinse în art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Târgu Mureș s-a raportat, în soluționarea excepției necompetenței teritoriale, la reședința debitorului din jud. Cluj, înscrisă în evidențele autorităților la data formulării cererii de executare silită, în timp ce Judecătoria Cluj-Napoca s-a raportat la domiciliul debitorului, arătând că legiuitorul nu a trasat criterii pentru determinarea competenței în raport cu reședința părții.

Obiectul cererii deduse judecății de BEJ A., la solicitarea creditorului B., este reprezentat de încuviințarea executării silite împotriva debitorului C. prin punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/14.12.2006, pentru recuperarea sumei de 13.049,72 RON.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată sunt aplicabile dispozițiile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ. raportate la cele ale art. 651 alin. (1) și (3) din același cod.

Dispozițiile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că "În termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare", iar potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Cererea de încuviințare a executării silite este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din dispozițiile anterior menționate, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) din C. proc. civ. care prevăd că "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

În cauză, din analiza actelor din dosar, se constată că prin cererea de executare silită, formulată de creditoare în 03.03.2025, a fost solicitată executarea silită a debitorului în toate formele prevăzute de lege.

Din verificările efectuate în sistemul electronic de evidență a populației, se constată că debitorul C. are domiciliul în sat Sântana de Mureș, comuna Sântana de Mureș, str. x, jud. Târgu Mureș, iar începând cu data de 07.08.2024 și până în 06.08.2025 a avut reședința activă în sat Florești, comuna Florești, str. x, Jud. Cluj.

Înalta Curte reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 91 C. civ., conform cărora "(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.(2) În lipsa acestor mențiuni, sau când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori reședinței nu va putea fi opusă altor persoane."

Potrivit dispozițiilor art. 87 din C. civ., "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală", iar conform art. 89 din C. civ., "(1) Reședința va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală. (3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt."

Rezultă așadar că noțiunea de domiciliu subliniază împrejurarea că acesta se află acolo unde persoana "declară" că își are locuința principală, iar în cazul stabilirii sau schimbării domiciliului, o astfel de împrejurare operează atunci când persoana se mută într-un anumit loc "cu intenția" de a avea acolo locuința principală.

Noțiunea de "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanță nu atât locuința statornică sau principală a acestei persoane, ci adresa unde locuiește efectiv.

Scopul normelor care guvernează procesul civil, constând în asigurarea cunoașterii procesului și a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia, poate fi atins numai prin stabilirea competenței în favoarea instanței în a cărei rază debitorul își are reședința, proximitatea acesteia față de instanța de executare facilitând debitorului accesul efectiv la justiție și concurând la o eficientizare a măsurilor de executare silită față de bunurile sale mobile și, după caz, imobile.

Înalta Curte reține, sub acest aspect, că adresa cu privire la care există prezumția legală că debitorul C. și-a manifestat intenția de a-și stabili domiciliul este cea unde locuiește efectiv, la momentul înregistrării cererii de executare silită, 03.03.2025, această locuință fiind, așa cum s-a arătat, în sat Florești, comuna Florești, str. x, Jud. Cluj, care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Cluj Napoca.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.