ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1664/2020

Asupra conflictului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 26 martie 2020 pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș, A., executor judecătoresc, la cererea creditoarei B., a solicitat încuviințarea începerii executării silite, prin toate formele de executare, împotriva debitorului C., în baza titlului executoriu constând în contract de credit nr. x din 3 iulie 2008.

2.1. Prin Încheierea nr. 1983 din 3 aprilie 2020, Judecătoria Târgu Mureș, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu. A declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei sector 3 București.

S-a constatat, în raport de prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., că întrucât domiciliul debitorului nu se află în România, devine competentă instanța în raza căreia este situat sediul creditorului.

Cum, în cauză, sediul creditorului, respectiv al administratorului creanței desemnat în România (D. SRL) se află în București, în favoarea judecătoriei sectorului 3 București a fost declinată competența de soluționare a cauzei.

2.2. Prin Sentința civilă nr. 3027 din 12 mai 2020, Judecătoria sectorului 3 București, Biroul de executare silită a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș. A constatat ivit conflictul negativ de competență. În temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

S-a reținut, în esență, că în ipoteza în care domiciliul debitorului este în străinătate, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul creditorului, iar dacă nici acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află biroul executorului judecătoresc învestit de creditor.

Cum, în speță, creditorul B. are sediul social în Malta, în sectorul 3, București aflându-se doar sediul reprezentantului D. S.R.L., instanța a constatat că, față de prevederile art. 651 C. proc. civ., sediul reprezentantului creditorului nu prezintă relevanță.

II. Considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul cererii deduse judecății îl constituie acțiunea prin care executorul judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite, prin toate formele de executare, împotriva debitorului C., urmare a cererii formulată de creditorul B.

Se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere situația particulară a speței.

Art. 651 C. proc. civ., la alin. (1), stipulează în sensul că "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Or, în speță, cererea de încuviințare a executării silite a Contractului de credit nr. x din 3 iulie 2008 a fost formulată împotriva debitorului C.

Potrivit procesului-verbal privind rezultatul verificărilor în baza de date, aflat la dosarul Judecătoriei Târgu Mureș, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului nu se afla în țară.

Totodată, se constată că sediul creditorului B., la data sesizării organului de executare, se afla în Malta.

În raport de această stare de fapt, în speță devin incidente dispozițiile ultimei teze a art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că aparține competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite judecătoriei în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Nu prezintă relevanță în cauză faptul că sediul reprezentantului creditorului, respectiv D. S.R.L. se află în București, atâta timp cât prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. fac trimitere la sediul creditorului pentru stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial a soluționa cererea de încuviințare a executării silite.

Pentru toate aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) ultima teză C. proc. civ., regulatorul de competență va fi pronunțat în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 septembrie 2020, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.

GGC - NN