ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1620/2020
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1620/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 15 septembrie 2020
I. Circumstanțele cauzei:
Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorul 5 București, la data de 24 februarie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat ca, în contradictoriu cu intimatul A.:
I) să se constate că, potrivit art. 7 din O.G. nr. 22/2002 și art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție nu datorează taxă judiciară de timbru și nici cauțiune;
II) admiterea cererii de suspendare și, în consecință, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației;
III) admiterea contestației și:
1) să se constate că a intervenit prescripția dreptului de a obține executarea silită a sentinței civile nr. 147 din 10 noiembrie 2008 a Curții de Apel Bacău;
2) anularea executării silite începute de B.E.J. B. în dosarul nr. x/2019;
3) anularea adresei de înființare a popririi comunicate Activității de Trezorerie și Contabilitate Publică București la 4 februarie 2020;
4) anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul nr. x/2019;
5) anularea încheierii din 20 ianuarie 2020, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2020.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul A. a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorul 5 București, motivat de faptul că, în cauză, instanța de executare este Judecătoria Bacău.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:
2.1. Prin sentința civilă nr. 2278 din data de 12 iunie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Sectorul 5 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorul 5 București a făcut aplicarea art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., reținând că, luând în considerare pluralitatea de debitori, executorul judecătoresc a înțeles să învestească Judecătoria Bacău cu o cerere de încuviințare a executării silite pentru toți debitorii (unii dintre ei cu sediul în Bacău, județul Bacău, iar alții cu sediul în București, sector 5), având în vedere art. 112 alin. (1) C. proc. civ., iar prin încheierea din 20 ianuarie 2020, pronunțată de către Judecătoria Bacău în cadrul dosarului nr. x/2020, a fost încuviințată executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2019
Prin urmare, a constatat că, în speță, competența de soluționare revine Judecătoriei Bacău, care a și reținut calitatea sa de instanță de executare în momentul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite.
2.2. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Bacău, prin sentința civilă nr. 2706 din data de 20 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorul 5 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.
Judecătoria Bacău a reținut că, în cauză, executarea silită este îndreptată împotriva mai multor debitori în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 147 din data de 10 noiembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, unii dintre debitori având sediul în București, iar alți debitori având sediul în Bacău.
Astfel, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., a constatat că, în speță, competența, ca instanță de executare, revine atât Judecătoriei Bacău, cât și Judecătoriei Sectorul 5 București.
Totodată, a arătat că, în temeiul art. 116 C. proc. civ., contestatorul a uzat de dreptul de a se adresa instanței competente în circumscripția căreia își are sediul, sector 5 București, învestind în mod legal Judecătoria Sectorul 5 București.
Prin urmare, a reținut că Judecătoria Sectorul 5 București este competentă să soluționeze pricina, având în vedere că aceasta este instanța de la sediul debitorului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar contestatorul, uzând de dreptul recunoscut de art. 116 C. proc. civ., a înțeles să sesizeze această judecătorie.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.
Înalta Curte constată că, în speță, cele două instanțe aflate în conflict au făcut aplicarea dispozițiilor art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la instanța de executare la care fac trimitere dispozițiile legale anterior evocate.
Astfel, Judecătoria Sectorul 5 București a reținut că instanța de executare este judecătoria care a încuviințat executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2019, în timp ce Judecătoria Bacău a constatat că instanța de executare este cea învestită de către contestatorul-debitor, în raport de domiciliul acestuia și în temeiul dreptului conferit de art. 116 C. proc. civ.
Obiectul cauzei de față, în legătură cu care s-a invit conflictul negativ de competență, îl reprezintă contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în contradictoriu cu intimatul A., împotriva executării silite și a tuturor actelor de executare începute de B.E.J. B. în dosarul nr. x/2019, împotriva adresei de înființare a popririi comunicate Activității de Trezorerie și Contabilitate Publică București la 4 februarie 2020 și împotriva încheierii din data de 20 ianuarie 2020, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2020.
Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 și care prevede că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."
Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
În speță, prin încheierea din data de 20 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Bacău a admis cererea de formulată de B.E.J. B. (dosar de executare silită nr. x/2019) și a încuviințat executarea silită, la cererea creditorului A., a obligațiilor cuprinse în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 147 din data de 10 noiembrie 2008 a Curții de Apel Bacău împotriva debitorilor Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău.
Cum, în cauză, cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea din data de 20 ianuarie 2020 a Judecătoriei Bacău, competența de soluționare a cauzei, având ca obiect contestație la executare, se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat executarea silită, și anume Judecătoria Bacău, ca instanță de executare.
Această apreciere dă eficiență principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, ca instanță de executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.
În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 septembrie 2020.