ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 301/2020

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

- executării silite începute de B.E.J.A. D. și E. în dosarul nr. x/2018, pentru recuperarea unor sume de bani datorate în baza sentinței civile nr. 147/10.11.2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2017, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 469/27.04.2009 a Curții de Apel Bacău, sentință al cărei dispozitiv a fost lămurit prin încheierea din 08.04.2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2007;

- încheierii din 07.05.2019, emisă în același dosar execuțional;

- tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 478/R/2018;

- încheierii din 27.11.2018, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. x/2018, privind încuviințarea executării silite.

Totodată, s-a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, în temeiul art. 719 alin. (1) C. proc. civ.

În drept, au fost invocate prevederile art. 712 și urm. C. proc. civ.

A fost admisă excepția invocată din oficiu a necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 5 București și declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Bacău, secția Civilă, Minori și Familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 714 alin. (3) teza I, coroborat cu art. 99 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că a fost învestită atât cu o contestație la titlu, cât și o contestație la executare propriu-zisă.

Privitor la contestația la executare propriu-zisă s-a reținut că determinarea instanței competente se face prin aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., iar instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul debitorului, respectiv Judecătoria Sectorului 5 București.

În ceea ce privește contestația la titlu instanța a reținut incidența prevederilor art. 714 alin. (3) teza I, coroborat cu art. 99 alin. (2) C. proc. civ., astfel că Judecătoriei Sectorului 5 București îi revine competența de soluționare.

Prin decizia nr. 871/16.12.2019, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a disjuns capătul de cerere având ca obiect contestație la executare de contestația la titlu formulate de contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

A respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect contestație la titlu.

A admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Bacău pentru capătul de cerere având ca obiect contestație la executare, fiind declinată competența de soluționare, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. A fost constatat ivit conflictul negativ de competență, iar dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Prin încheierea din 13.01.2020, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 871/16.12.2019, în sensul că la alin. (4) în loc de "Declină în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 competența de soluționare a capătului de cerere având ca obiect "contestație la executare" cum din eroare s-a trecut, se va trece în mod corect "Declină în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 competența de soluționare a capătului de cerere având ca obiect contestație la executare".

Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că relevantă pentru fixarea competenței este data sesizării executorului cu cererea de executare silită, respectiv data de 16.11.2018.

Astfel, în raport cu art. 651 alin. (1), coroborat cu art. 714 alin. (1) C. proc. civ., așa cum erau în vigoare la data sesizării executorului judecătoresc cu cerere de executare silită, competența de soluționare a capătului de cerere având ca obiect contestație la executare aparține Judecătoriei Sectorului 5 București, având în vedere că sediul debitorului, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se află în București.

Referitor la capătul de cerere având ca obiect "contestație la titlu", instanța a reținut că este competentă să îl soluționeze, potrivit art. 714 alin. (3) C. proc. civ. Totodată, a fost admisă excepția inadmisibilității contestației la titlu, conform art. 712 alin. (2) C. proc. civ., față de împrejurarea că în speță părțile au uzat de procedura de la art. 443 C. proc. civ., fiind respinsă pe această excepție contestația la titlu.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei cauze îl constituie contestația la executare împotriva actelor de executare propriu-zisă și împotriva actelor de executare, întocmite în dosarul de executare nr. 478/R/2018, aflat pe rolul B.E.J.A. D. și E., încuviințarea executării silite fiind dispusă prin încheierea din 27.11.2018, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. x/2018.

Chiar dacă acțiunea introductivă a conținut și un capăt de cerere calificat și soluționat ca atare drept contestație la titlu, dispozițiile art. 99 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc declinarea corespunzătoare a competenței reglementată distinct în ce privește contestația la executare.

Determinarea instanței de executare în soluționarea prezentei contestații la executare se face prin raportare la art. 714, coroborat cu art. 651 C. proc. civ., norme legale prin care se prevede că acțiunea se introduce la instanța de executare, instanța fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. La alin. (3) se prevede că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Instanța de executare în competența căreia sunt plasate toate litigiile privind executarea silită conform alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. este determinată de dispozițiile art. 651 alin. (1) din același Cod.

Astfel, conform art. 666 și art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare încuviințează executarea silită și își validează implicit, în această procedură, calitatea de instanță competentă să soluționeze litigiile privind contestația la executare.

De altfel, art. 714 alin. (1) C. proc. civ. stabilește regula potrivit căreia instanța de executare soluționează contestația la executare propriu-zisă.

Prin urmare, momentul determinant în stabilirea competenței instanței de executare îl reprezintă data sesizării instanței cu cererea de încuviințare a executării silite. De asemenea, trebuie aplicat principiul esențial al unicității instanței de executare, aceeași instanță fiind competentă să încuviințeze executarea silită și să soluționeze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestația la executare ori întoarcerea executării silite.

Așadar, în raport cu dispozițiile legale evocate și înscrisurile de la dosar, rezultă că, în cauză, instanța de executare este Judecătoria Sectorului 5 București, instanță căreia îi revine competența să soluționeze contestația la executare.

Față de considerentele anterior expuse și văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 februarie 2020.