ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1612/2019

Ședința publică din data de 3 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația la executare formulată la data de 03.08.2018, înregistrată sub nr. x/2018 la Judecătoria Sectorului 5 București, contestatorul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în contradictoriu cu intimata A., a solicitat admiterea cererii de suspendare și, în consecință, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, să se constate că a intervenit prescripția dreptului intimatei de a cere executarea silită a sentinței civile nr. 1954/31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2007, anularea executării silite inițiate de Biroul Executorului Judecătoresc "B." în dosarul nr. x/2018, anularea somației din 16.07.2018 și a încheierii din 16.07.2018 emisă în dosarul nr. x/2018 și anularea încheierii din 22.06.2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 1009 din 15.02.2019, Judecătoria Sectorului 5 București a calificat prezenta contestație la executare, pe de o parte, drept o contestație la titlu (în ceea ce privește motivul de contestație nr. VI, privind incidența dispozițiilor Legii nr. 330/2009, din punctul de vedere al lămuririi întinderii și a aplicării titlului executoriu hotărâre judecătorească), iar, pe de altă parte, drept o contestație la executarea propriu-zisă (în ceea ce privește restul motivelor de contestație).

A admis excepția invocată din oficiu a necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 5 București.

A declinat competența de soluționare a cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatorul Ministerul Publi -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în contradictoriu cu intimata A. în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, toate acestea în acord cu dispozițiile art. 714 alin. (3) teza I coroborat cu art. 99 alin. (2) C. proc. civ.

În fundamentarea soluției pronunțate, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Analizând ansamblul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, prin prisma excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 5 București, instanța a reținut că prezenta cerere are ca obiect contestație la executare, pe de o parte, contestație la titlu - în raport de motivul de contestație nr. VI, privind incidența dispozițiilor Legii nr. 330/2009, prin care, în esență, se solicită lămurirea întinderii și a aplicării titlului executoriu hotărâre judecătorească pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale (contestatorul susținând că plata drepturilor salariale stabilite prin titlul executoriu trebuia și a fost efectuată doar până la intrarea în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 330/2009, iar și nu după acest moment, aspect a cărui analiză implică o lămurire a întinderii și a aplicării titlului executoriu însuși).

Pe de altă parte, prezenta cerere are ca obiect contestație la executarea propriu-zisă, în ceea ce privește restul motivelor de contestație, toate acestea aferent executării silite care face obiectul dosarului de executare deschis la inițiativa intimatei A., la data de 18.06.2018, sediul debitorului (contestatorul din prezenta cauză) Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fiind situat în sector 5, București.

Iar aceasta, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 622 alin. (2) C. proc. civ. (2010), "în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare (s.n.), potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel", dispoziții destinate asigurării previzibilității legii civile, creditorul întemeindu-se atunci când solicită începerea executării silite pe anumite dispoziții din materia executării silite, având în vedere, totodată, și dispozițiile art. 24 C. proc. civ. (2010), potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Pe cale de consecință, fiind aplicabile dispozițiile din C. proc. civ. (2010), cu modificările aduse prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe (publicată în M. Of. nr. 753 din 16 octombrie 2014), prin raportare la data sesizării organului de executare de către creditor, determinarea instanței competente a soluționa contestația la executare propriu-zisă, și anume, a instanței de executare, se face prin aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. - care este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul debitorului, adică Judecătoria Sectorului 5 București.

În privința instanței competente a soluția prezenta acțiune civilă, formată din două cereri principale (contestație la executarea propriu-zisă și contestație la titlu), cereri între care există o strânsă legătură, instanța a reținut că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., astfel încât, instanța competentă a soluționa prezenta contestație la executare este Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Dosarul a fost înregistrat la data de 10.04.2019 pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub numărul x/2019.

Prin sentința nr. 1711/2019 din 27 iunie 2019, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Dolj, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, a constatat ivit conflict negativ de competență si a înaintat prezenta cauză la Înalta Curte de Casație și Justiție spre competentă soluționare a conflictului, a suspendat din oficiu judecata cauzei.

În fundamentarea acestei sentințe, instanța a reținut următoarele:

În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, instanța a reținut că partea contestatoare nu a solicitat lămurirea întinderii și a aplicării titlului executor (hotărâre judecătorească pronunțată în materia conflictelor de muncă), ci a solicitat expres anularea actelor de executare, precum și că apărările invocate în considerentele contestației sunt incidente la executare fiind lămurite prin încheierea din 20.02.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia nr. 272/2017 a CA Craiova.

Din analiza dispozițiilor art. 622 alin. (1) și (2) C. proc. civ., art. 651 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., rezultă că, deși procedura executării silite este specifică fazei de executare silită, iar dispozițiile referitoare la executarea silită reprezintă o reglementare cu caracter special, derogator de la reglementarea de drept comun, competența de soluționare a unei cereri privind executarea silită va fi stabilită în raport cu dispozițiile legale aplicabile acestei faze procesuale.

Cu alte cuvinte, în condițiile în care dispozițiile art. 712 C. proc. civ. reglementează că "(1)Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare", iar art. 714 C. proc. civ. arată că se introduce contestația la instanța de executare, instanța a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București competența materială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că prin contestația la executare contestatorul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună admiterea cererii de suspendare și, în consecință, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, să se constate că a intervenit prescripția dreptului intimatei de a cere executarea silită a sentinței civile nr. 1954/31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2007, anularea executării silite inițiate de Biroul Executorului Judecătoresc "B." în dosarul nr. x/2018, anularea somației din 16.07.2018 și a încheierii din 16.07.2018 emisă în dosarul nr. x/2018 și anularea încheierii din 22.06.2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. x/2018.

Se reține că, în condițiile în care pretenția concretă dedusă judecății este reprezentată de solicitarea expresă a contestatorului privind anularea actelor de executare și nu de o cerere referitoare la lămurirea întinderii și a aplicării titlului executoriu, în speță ne aflăm în prezența unei contestații la executare.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar, în conformitate cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Înalta Curte reține că instanța competentă se determină în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, care, în speță, circumstanțiază situația specifică unei contestații la executare, astfel că potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ. competentă să soluționeze contestația la executare este instanța de executare.

Cum sediul debitorului se află în București, iar determinarea instanței competente a soluționa contestația la executare se face prin aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că Judecătoria Sectorului 5 București este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul debitorului.

Prin urmare, Judecătoria Sectorului 5 București, ca instanță de executare în înțelesul legii, este competentă să soluționeze contestația la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. x/2018 al B.E.J. B., cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2019.