ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 682/2020

HOTĂRÂRE

19.03.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 682/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația la executare formulată la data de 22.03.2019 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr. x/2019, contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în contradictoriu cu intimata A., a solicitat admiterea cererii de suspendare și, în consecință, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației; să se constate că a intervenit prescripția dreptului intimaților de a cere executarea silită a sentinței civile nr. 1105/06.03.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2007 și nr. x/08.07.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, precum și a deciziei civile nr. 5998/04.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel București, anularea executării silite inițiate de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești "B.'’ în dosarul nr. x/2018, anularea somației din 01.03.2019 și a încheierii nr. 1328/01.03.2019, emisă în același dosar și a încheierii din 28.09.2018, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. x/2018, precum și a tuturor actelor de executare emise în dosarul nr. x/2018.

Judecătoria Sectorului 5 București, secția Civilă prin sentința civilă nr. 6615 din data de 02.10.2019 pronunțată de în dosarul nr. x/2019 a fost calificată prezenta contestație la executare, pe de o parte, drept o contestație la titlu (în ceea ce privește motivul de contestație nr. V, privind incidența dispozițiilor Legii nr. 330/2009, din punctul de vedere al lămuririi întinderii și a aplicării titlului executoriu hotărâre judecătorească), iar, pe de altă parte, drept o contestație la executarea propriu-zisă (în ceea ce privește restul motivelor de contestație); a fost admisă excepția invocată din oficiu a necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 5 București și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în acord cu dispozițiile art. 714 alin. (3) teza I coroborat cu art. 99 alin. (2) C. proc. civ.

În argumentarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că în ceea ce privește această contestație la executare propriu-zisă, la momentul începerii executării silite, marcate prin înregistrarea cererii creditorului la executorul judecătoresc (11.09.2018), debitorul avea sediul în sector 5, București, când erau în vigoare dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 138/2014, potrivit cărora "instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar "instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Iar aceasta, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 622 alin. (2) C. proc. civ. (2010), "în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare (s.n.), potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel", dispoziții destinate asigurării previzibilității legii civile, creditorul întemeindu-se atunci când solicită începerea executării silite pe anumite dispoziții din materia executării silite, având în vedere, totodată, și dispozițiile art. 24 C. proc. civ. (2010), potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Pe cale de consecință, fiind aplicabile dispozițiile din C. proc. civ. (2010), cu modificările aduse prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe (publicată în M. Of. nr. 753 din 16 octombrie 2014), prin raportare la data sesizării organului de executare de către creditor, determinarea instanței competente a soluția contestația la executare propriu-zisă, și anume, a instanței de executare, se face prin aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. - care este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul debitorului, adică Judecătoria Sectorului 5 București.

În schimb, instanța a reținut că în ceea ce privește contestația la titlu, determinarea instanței competente a o soluționa se face prin raportare la dispozițiile art. 714 alin. (3) teza I C. proc. civ., potrivit cărora "contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută", adică Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

În privința instanței competente a soluția prezenta acțiune civilă, formată din două cereri principale (contestație la executarea propriu-zisă și contestație la titlu), cereri între care există o strânsă legătură, instanța a reținut că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt", apreciindu-se astfel că din acest punct de vedere, instanța competentă a soluționa prezenta contestație la executare este Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Primind cauza la Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2019.

Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 76/2020 din 15 ianuarie 2020, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București; a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale și Judecătoria Sectorului 5 București; a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivarea acestei hotărâri instanța a reținut, în esență, că prin contestația la executare contestatorul nu a solicitat lămurirea întinderii și a aplicării titlului executor (hotărâre judecătorească pronunțată în materia conflictelor de muncă), ci a solicitat expres la primele 4 puncte din cererea de chemare în judecată - anularea actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 1328/2018 al SCPEJ B., iar la punctul 5 anularea încheierii din 28.09.2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. x/2018.

Apărările invocate în motivarea în fapt a contestației sunt incidente la executare și au fost lămurite prin încheierea din 14.03.2017 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia nr. 290/2017 a C.A. Craiova.

Făcând aplicarea dispozițiilor art. 622 alin. (1) și (2) și art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța a reținut că, deși procedura executării silită este specifică fazei de executare silită, iar dispozițiile referitoare la executarea silită reprezintă o reglementare cu caracter special, derogator de la reglementarea de drept comun, competența de soluționare a unei cereri privind executarea silită va fi stabilită în raport cu dispozițiile legale aplicabile acestei faze procesuale.

Cu alte cuvinte, în condițiile în care dispozițiile art. 712 C. proc. civ. reglementează că "(1)Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare", iar art. 714 C. proc. civ. arată că se introduce contestația la instanța de executare, instanța a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 București.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria Sector 5 București și Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sector 5 București, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin contestația la executare formulată la data de 22.03.2019 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr. x/2019, contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în contradictoriu cu intimata A., a solicitat admiterea cererii de suspendare și, în consecință, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, să se constate că a intervenit prescripția dreptului intimaților de a cere executarea silită a sentinței civile nr. 1105/06.03.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2007 și nr. 2737/08.07.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, precum și a deciziei civile nr. 5998/04.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel București, anularea executării silite inițiate de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești "B.'’ în dosarul nr. x/2018, anularea somației din 01.03.2019 și a încheierii nr. 1328/01.03.2019, emisă în același dosar și a încheierii din 28.09.2018, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. x/2018, precum și a tuturor actelor de executare emise în dosarul nr. x/2018.

Ceea ce a determinat ivirea prezentului conflict negativ de competență este reprezentat de faptul că ambele instanțe și-au declinat pe rând competența de judecată, în funcție de calificarea dată contestației la executare.

Or, așa cum se observă prin această contestație la executare contestatorul nu a solicitat lămurirea întinderii și a aplicării titlului executor (hotărâre judecătorească pronunțată în materia conflictelor de muncă), ci a solicitat expres la primele 4 puncte din cererea de chemare în judecată - anularea actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 1328/2018 al SCPEJ B., iar la punctul 5 anularea încheierii din 28.09.2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. x/2018.

Astfel fiind, se constată că în cauză sunt incidente dispozițiile cu caracter special ce reglementează faza executării silite.

Potrivit art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel.

Prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. au atribuit instanței de executare competența de soluționare a cererilor de încuviințare a executării silite, a contestațiilor la executare, precum și a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Totodată, dispozițiile art. 712 alin. (1) C. proc. civ. reglementează că:"(1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare."

Totodată, dacă nu se constată ca fiind incidentă o dispoziție derogatorie de la competența stabilită prin art. 651 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul debitorului, la data sesizării organului de executare, este instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite.

Cum în cauză sediul debitorului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la momentul sesizării organului de executare, se afla în București pe raza sectorului 5, așadar, în circumscripția Judecătoriei Sector 5 București, rezultă că această judecătorie este instanța de executare competentă să soluționeze aceasta cerere.

Din dispozițiile legale incidente, rezultă că, în speța dedusă judecății, instanța competentă să soluționeze contestația având ca obiect anularea anumitor acte emise în cadrul procedurii de executare silită este instanța de executare, respectiv Judecătoria Sectorului 5 București, aceasta fiind cea care a încuviințat executarea silită și în circumscripția căreia se realizează executarea.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 București, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.