ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 844/2021

HOTĂRÂRE

13.04.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 844/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 13 aprilie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. x/2020 la data de 23 octombrie 2020, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul B., a formulat contestație la executare, solicitând anularea tuturor actelor și formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare silită nr. x/2020 de Biroul Executorului Judecătoresc C..

De asemenea, contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare și suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 712 - 720 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 4678 din 3 noiembrie 2020, pronunțată de Judecătoria Bacău, secția civilă în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția necompetenței meteriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția I civilă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că din motivarea contestației la excutare reiese faptul că prin intermediul cererii formulate, debitoarea contestatoare solicită o lămurire privind întinderea și aplicarea titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 507/AP din 30.06.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul Brașov, secția I civilă.

Așadar, instanța a considerat că în speță este chemată pentru a stabili întinderea obligației ce îi revine contestatoarei în baza titlului executoriu, aspect care poate fi lămurit doar de instanța care a pronunțat hotărârea ce face obiectul executării.

Astfel, Judecătoria Bacău a reținut ca fiind incidente prevederile art. 714 alin. (3) C. proc. civ., în raport de care " Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.."

Totodată, instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ. care prevăd că "În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt."

În consecință, față de caracterul absolut al normelor de competență materială, văzând dispozițiile art. 132 alin. (3) din același act normativ, instanța a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect "contestație la titlu" către Tribunalul Brașov, secția I civilă.

Prin sentința civilă nr. 3/AP din 12.01.2021,pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Brașov, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecării cererii de chemare în judecată, și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

La pronunțarea soluției, Tribunalul Brașov a avut în vedere următoarele considerente:

Judecând excepția necompetenței materiale în materia contestației la executare vizând punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, tibunalul a apreciat că în acest caz competența materială de soluționare a apelului aparține instanței de executare.

În acest sens, tribunalul a reținut că determinarea competenței instanței de executare se realizează după regulile prevăzute de art. 651 alin. (1) și (2) C. proc. civ., iar în ceea ce privește competența materială aceasta aparține întotdeauna judecătoriilor, indiferent de valoarea creanței sau de natura titlului executoriu a cărei executare se solicită a fi încuviințată.

S-a reținut că în speță, contestatoarea a formulat contestație la executare, divizibilitatea obigației fiind invocată ca motiv de anulare a executării silite pornite în temeiul titlului executoriu, nefiind solicitată lămurirea dispozițiilor acestuia, cererea de lămurire putând atrage competența instanței care a pronunțat titlul executoriu.

Prin urmare, având în vedere aceste considerente, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov și a fost declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar ce a generat desesizarea celor două instanțe și crearea conflictului negativ de competență îl constituie contestația la executare, prin care contestatoarea a solicitat anularea tuturor actelor și formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare silită nr. x/2020 de Biroul Executorului Judecătoresc C..

Prin aceeași cerere, contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare și suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare.

În cauză, titlul executoriu este reprezentat de decizia civilă nr. 507 din 30 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2017, prin care a fost admisă cererea de apel formulată de apelantul reclamant B. împotriva sentinței civile nr. 783 din 19 martie 2019 pronunțată de Judecătoria Făgăraș; sentința a fost schimbată în parte, în sensul că au fost obligate pârâtele, în calitate se succesori ai defunctei A., să plătească reclamantului suma de 2520 cheltuieli de judecată în fond; au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței; au fost obligate intimatele pârâte să achite apelantului reclamant cheltuieli de judecată în apel.

Prin încheierea din 30 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Bacău a admis cererea formulată de petentul BEJ C. și a încuviințat executarea silită, la cererea creditorului B., prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege a obligațiilor cuprinse în titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 507 din 30 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2017, împotriva debitoarei A., pentru recuperarea sumei de 1809,81 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Așa fiind, contrar argumentelor Judecătoriei Bacău, A. a sesizat instanța cu cererea intitulată " contestație la executare și cerere de suspendare a executării silite" pornite în dosarul execuțional nr. x/2020 privind titlul executoriu constând în decizia civilă nr. 507 din 30 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2017.

Contestația la executare este de competența instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ.. Mai mult, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016:

"Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Așa cum s-a arătat mai sus, executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Bacău prin încheierea din 30 septembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Prin urmare, din perspectiva exigențelor art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ. instanța de executare a fost deja stabilită ca fiind Judecătoria Bacău, iar acest aspect nu mai poate fi reapreciat pentru că hotărârea prin care a fost încuviințată executarea a tranșat în mod necesar și problema calificării instanței ce a pronunțat-o ca având statutul de instanță de executare.

Cum în cauză nu se justifică nicio altă interpretate cu privire la natura cererii, ținând seama de împrejurarea că instanța de executare a fost deja determinată prin efectul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite, de caracterul imperativ al normei înscrise în art. 714 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că finalitatea procedurii regulatorului de competență este aceea de a stabili instanța căreia legea îi conferă competențe de soluționare a unei pricini, Înalta Curte urmează a constata că, în speță, Judecătoria Bacău este instanța de executare și, în consecință, aceleiași instanțe îi revine și competența de a soluționa contestația la executare.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.