ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2281/2022

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra cererii de revizuire deduse judecății, reține următoarele:

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrat dosarul nr. x/2020 având ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva încheierilor din 7 aprilie 2021 și 22 aprilie 2021, pronunțate de Judecătoria Bacău, secția civilă, în dosarul nr. x/2020, rămase definitive prin decizia nr. 504 din 7 iulie 2022, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă în același dosar.

În motivarea cererii, revizuenta a susținut încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 1200 din 18 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020.

Redă cuprinsul încheierilor de ședință împotriva cărora a formulat cerere de revizuire și susține că, în dosarul nr. x/2020, nu a reiterat aceeași cerere de repunere în termen pentru formularea contestației la executare în același dosar de executare nr. 189/2019 al BEJ B., ci acțiunea a avut drept cauză adresa din 22 august 2018 a Înaltei Curți, precum și decizia civilă nr. 931 din 19 decembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Învederează că, prin decizia civilă nr. 1200 din 18 iunie 2020 de declinare a competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, Înalta Curte reține, contrar constatărilor din decizia civilă nr. 931 din 19 decembrie 2019, că revizuenta a depus contestație la executare la Judecătoria Bacău, la 31 august 2018, fiind dovedit că există un act de sesizare al acestei instanțe.

Susține că, în raport de cele reținute în încheierea din 22 aprilie 2021 privind incidența art. 431 C. proc. civ., sentința civilă nr. 2171 din 11 aprilie 2019, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2019 a fost schimbată, în tot, prin decizia civilă nr. 931 din 19 decembrie 2019 a Tribunalului Bacău, astfel încât instanța de judecată nu se putea raporta decât la această ultimă hotărâre prin care se reține că cererea de repunere în termen din 31 august 2018 ar fi fost înregistrată ca fiind contestație la executare.

Privind aspectul depunerii cererii de repunere în termen, înregistrată ca fiind contestație la executare la Judecătoria Bacău, la 31 august 2018, peste termenul prevăzut de dispozițiile art. 181 alin. (1) și (2) C. proc. civ., învederează că, potrivit mențiunilor din decizia civilă nr. 1200 din 18 iunie 2020, a introdus la 31 august 2018 contestația la executare împotriva executării silite ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 al BEJ B. la Judecătoria Bacău, urmare a măsurilor dispuse de instanța supremă, contestația fiind depusă în aceeași zi în care documentația a fost returnată și însoțită de adresa din 22 august 2018.

Invederează că, în acord cu dispozițiile art. 2522, art. 2523, art. 2537 alin. (1), art. 2539 alin. (1) și (2), art. 2546, art. 2548 alin. (3) C. civ. și art. 123 C. proc. civ., nu a formulat contestația la executare din 9 august 2018 la Judecătoria Bacău având în vedere că instanța competentă să lămurească decizia civilă nr. 644 din 23 februarie 2018 era instanța supremă, celelalte cereri din contestație fiind accesorii și depinzând de soluția de lămurire a dispozitivului. Susține că acțiunea având ca obiect contestație la executare a fost depusă la Înalta Curte de Casație și Justiție în termen de 5 zile de la primirea somației și a celorlalte acte de executare, prevăzut de art. 715 C. proc. civ., aplicabil în august 2018, cerere ce constituie act de întrerupere a prescripției, chiar dacă instanța supremă nu era competentă să soluționeze contestația la executare. Afirmă că, prin depunerea contestației la 31 august 2018, când a luat cunoștință de adresa din 22 august 2018 a Înaltei Curți, a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile socotit din 31 august 2018, când a încetat motivul care justifica depășirea termenului de depunere a acțiunii la Judecătoria Bacău.

Având în vedere concluziile instanței de fond din dosarul nr. x/2020, potrivit cărora contestația la executare este aceeași cu cea respinsă în calea de atac a apelului din dosarul nr. x/2018, revizuenta apreciază că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1200 din 18 iunie 2020, prin care Înalta Curte a reținut că se consideră învestită cu o nouă contestație la executare, noutatea rezultând din cererea de repunere în termen formulată nu numai în baza adresei nr. x din 22 august, ci și în baza deciziei nr. 931 din 19 decembrie 2019 a Tribunalului Bacău.

Susține că nu se putea reține autoritatea de lucru judecat în dosarul nr. x/2020 având în vedere că revizuenta avea dreptul ca, în termen de 6 luni de la pronunțarea deciziei civile nr. 931 din 19 decembrie 2019 în dosarul nr. x/2018, să formuleze o nouă cerere de repunere în termenul de exercitare a contestației la executare, astfel încât prescripția să poată fi considerată întreruptă prin cererea precedentă de repunere în termen.

Prin întâmpinare, intimata Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. a invocat excepția necompetenței generale, materiale și teritoriale a Înaltei Curți, motivat de faptul că, potrivit dispozițiilor art. 510 alin. (1) teza I C. proc. civ., cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre, apreciind că instanța competentă să soluționeze cererea este Tribunalul Bacău, secția I civilă.

Susține că aprecierile revizuentei în sensul că încheierile de ședință din 7 aprilie 2021 și 22 aprilie 2021, pronunțate în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Bacău, definitive prin decizia nr. 504 din 7 iulie 2022 a Tribunalului Bacău, ar fi contradictorii cu unele considerente din decizia Inaltei Curți nr. 1200 din 18 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, nu conferă competența generală, materială și teritorială a acestei instanțe întrucât această ultimă hotărâre este de declinare a competenței, fiind pronunțată în primă instanță și nu în recurs.

Intimata a invocat și excepția nulității cererii având în vedere nedepunerea taxei judiciare de timbru prevăzute de art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, precum și excepția inadmisibilității, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, respectiv să fie vorba de hotărâri definitive potrivnice; hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, adică să fie o triplă identitate de părți, obiect și cauză; hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

3.1. Excepția necompetenței materiale

Cu titlu prealabil, referitor la normele procedurale incidente în cauză, Înalta Curte, în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. ("Dispozițiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare), conform cărora dispozițiile acestui act normativ se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, constată că sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, prin prisma cărora au fost pronunțate deciziile nr. 644 din 23 februarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și decizia nr. 1643 din 2 noiembrie 2011 a Tribunalului Bacău – secția I civilă, obiect al contestației la executare, în care a fost pronunțată decizia nr. 1200 din 18 iunie 2020 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020.

Sub un alt aspect, se reține că intimata Compania Națională de Transport a Energiei Electrice Transelectrica S.A. a invocat excepția necompetenței materiale a instanței supreme având în vedere motivarea excepției din cuprinsul întâmpinării, cu referire la dispozițiile art. 510 alin. (1) teza I C. proc. civ., (art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865).

Potrivit art. 322 alin. (7) teza finală C. proc. civ. de la 1865 "Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. În cazul în care una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se judecă de această instanță".

Având în vedere dispozițiile legale precitate, precum și faptul că decizia nr. 1200 din 18 iunie 2020, în raport de care se invocă autoritatea de lucru judecat, este pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2020, se reține că revine instanței supreme competența de soluționare a cererii deduse judecății, excepția de necompetentă materială urmând a fi respinsă.

3.2. Analiza admisibilității cererii de revizuire

Dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Astfel, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Motivele de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege și impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiții specifice de admisibilitate a cererii de revizuire.

Dispoziții art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. reglementează motivul de revizuire determinat de existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Fundamentul ipotezei reliefate îl reprezintă autoritatea de lucru judecat și presupune îndeplinirea mai multor condiții cumulative: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să existe tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză -, hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.

Revizuirea pentru contradictorialitate de hotărâri poate fi solicitată dacă există două hotărâri ale căror dispozitive conțin prevederi de neconciliat care să se poată executa simultan, respectiv cu nesocotirea autorității de lucru judecat.

În cauza pendinte, invocând incidența cazului de revizuire reglementat de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuenta a solicitat anularea încheierilor din 7 aprilie 2021 și 22 aprilie 2021, pronunțate de Judecătoria Bacău, secția civilă, în dosarul nr. x/2020 întrucât acestea încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1200 din 18 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

Prin decizia nr. 1200 din 18 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020 a fost declinată, în favoarea Judecătoriei Bacău, competența de soluționare a contestației la executare ce vizează dosarul de executare nr. 189/2019 al BEJ B., formulată de contestatoarea A..

Urmare a soluției pronunțate de instanța supremă, cauza a fost înregistrată, sub același număr de dosar, pe rolul Judecătoriei Bacău, la 21 august 2020.

Prin încheierea din 7 aprilie 2021, pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr. x/2020 s-a dispus amânarea pronunțării la 24 aprilie 2021, când instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei și excepția lipsei de interes a contestatoarei, invocată de intimată; a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de intimată, și a respins cererea de repunere în termen și contestația la executare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatele Compania Națională de Transport a Energiei Electrice Transelectrica S.A. și Compania Națională de Transport a Energiei Electrice Transelectrica SA-Sucursala Bacău, pentru autoritate de lucru judecat.

Înalta Curte constată că hotărârile pretins contradictorii sunt pronunțate în același dosar, respectiv dosarul nr. x/2020, litigiu având ca obiect contestația la executare ce vizează dosarul de executare nr. 189/2019 al BEJ B., formulată de contestatoarea A., nefiind astfel îndeplinită una dintre condițiile cumulative pentru a fi incidente dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., aceea ca hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva încheierilor din 7 aprilie 2021 și 22 aprilie 2021 pronunțate de Judecătoria Bacău, secția civilă, în dosarul nr. x/2020.

În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) din C. proc. civ., reținând culpa procesuală a revizuentei, Înalta Curte o va obliga pe aceasta la plata sumei de 703,12 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția necompetenței materiale, invocată de intimata Compania Națională de Transport a Energiei Electrice Transelectrica S.A..

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva încheierilor din 7 aprilie 2021 și 22 aprilie 2021 pronunțate de Judecătoria Bacău, secția civilă, în dosarul nr. x/2020.

Obligă pe revizuentă la plata sumei de 703,12 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2022.