ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 504/2022

Ședința publică din data de 15 martie 2022

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, secția civilă la data de 20 septembrie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Baia de Fier, a formulat contestație la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. x din data de 3 septembrie 2021 al intimatei, împotriva titlului executoriu nr. x din data de 3 septembrie 2021 și a somației nr. x, acte emise de intimată în dosarul de executare anterior menționat, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună admiterea contestației, anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. x din data de 3 septembrie 2021, precum și a tuturor actelor de executare întreprinse în acest dosar, inclusiv titlul executoriu și somația.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 215 alin. (1), art. 260 din Codul de procedură fiscală, art. 1321 C. civ. și art. 712 din C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 13733 din data de 16 decembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Novaci.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă a făcut aplicarea dispozițiilor art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 coroborate cu cele ale art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., reținând că domiciliul contestatorului debitor A. nu se află în țară, ci în Turcia, acesta fiind cetățean turc, iar sediul intimatei creditoare Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Baia de Fier, la data formulării cererii de executare silită, se află în Comuna Baia de Fier, județul Gorj.

Prin urmare, a constatat că Judecătoria Novaci, județul Gorj, unde se află sediul intimatei-creditoare, are competență de soluționare și nu Judecătoria Sectorului 2 București, în a cărei circumscripție nu se află niciunul dintre locurile prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

2.2. Prin încheierea nr. 133 din data de 22 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Novaci a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului instanței competente să soluționeze conflictul negativ de competență, respectiv Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În esență, Judecătoria Novaci a reținut prevederile art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 coroborate cu cele ale art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ. și a constatat că, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, rezultă că reședința contestatorului este în municipiul București.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă și Judecătoria Novaci și-au declinat reciproc competența de soluționare a pricinii, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale cele două instanțe cu privire la înțelesul noțiunii de "domiciliu", cuprinse în reglementarea de la art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă a reținut că, în speță, contestatorul nu are domiciliul în România și, prin urmare, este incidentă teza a II-a a art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța competentă fiind stabilită în raport de sediul creditoarei, în timp ce Judecătoria Novaci a avut în vedere împrejurarea că debitorul - contestatorul din prezenta cauză - are reședința în sectorul 2, București și a apreciat că în acest sector se află "domiciliul" în sens procesual civil al acestuia.

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă contestația la executare formulată, în temeiul dispozițiilor art. 215 alin. (1), art. 260 din Codul de procedură fiscală, art. 1321 C. civ. și art. 712 din C. proc. civ., de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Baia de Fier, împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. x din data de 3 septembrie 2021 al intimatei.

Prin urmare, față de obiectul prezentei cauze, astfel cum a fost anterior arătat, instanța competentă a soluționa pricina se stabilește în raport de prevederile art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 coroborate cu cele ale art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., dispoziții care, de altfel, au și fost reținute de către cele două instanțe care s-au apreciat deopotrivă a fi necompetente.

Potrivit art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2015:

"Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență", iar, în conformitate cu dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ.:

"Contestația se introduce la instanța de executare".

Totodată, art. 651 alin. (3) C. proc. civ. prevede că:

"Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.", iar potrivit alin. (1) al aceluiași articol:

"Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Prin urmare, în stabilirea instanței competente a soluționa litigiul are relevanță domiciliul debitorului, respectiv al contestatorului din prezenta cauză.

În privința noțiunii de domiciliu se reține că, din punct de vedere procesual, dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că prin domiciliu se înțelege acela pe care o persoană și l-a stabilit în fapt, în localitatea în care trăiește, scopul dispozițiilor legale referitoare la domiciliu fiind acela ca părțile litigante să poată fi înștiințate de existența procesului pentru a da eficiență principiului respectării dreptului la apărare.

Tot astfel, locuința efectivă, adică aceea caracterizată prin continuitate și stabilitate, prezintă relevanță și poate fi apreciată ca semnificând domiciliu și în planul executării silite, fiind just a considera că, în mod obișnuit, la locuința efectivă a debitorului se găsesc și bunuri ale acestuia care pot fi supuse executării silite.

Astfel, în plan procesual interesează domiciliul ca situație de fapt, susceptibil de a fi dovedit prin orice mijloc de probă.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că, potrivit mențiunilor din cuprinsul cererii cu care contestatorul A., cetățean turc, a învestit instanța de judecată, precum și din adresa prin care acesta a răspuns intimatei Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Baia de Fier la notificarea nr. x din data de 30 august 2021, contestatorul a indicat că are reședința în București, str. x, fiind titularul permisului de ședere nr. x

Ca atare, cum, în cauză, debitorul - contestator A. - are locuința efectivă în raza de competență teritorială a Judecătoriei Sectorului 2 București, în raport de dispozițiile legale anterior enunțate, aceasta este instanța competentă teritorial a soluționa contestația la executare ce formează obiectul prezentului dosar.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 martie 2022.