Decizia nr. 1444/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cauzei Prin încheierea din 07 aprilie 2021, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2020, a fost amânată pronunțarea asupra cauzei având ca obiect contestație la executare formulată de contestatoarea A., pentru data de 22 aprilie 2021. Prin încheierea din 22 aprilie 2021, Judecătoria Bacău a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei și excepția lipsei de interes a contestatoarei, invocată de intimată. A admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de intimată. A respins cererea de repunere în termen și contestația la executare formulată de contestatoarea A., pentru autoritate de lucru judecat.

Decizia pronunțată în revizuire Prin decizia nr. 2281 din 17 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins excepția excepția necompetenței materiale, invocată de intimata Compania Națională de Transport a Energiei Electrice Transelectrica S.A. A respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva încheierilor din 7 aprilie 2021 și 22 aprilie 2021 pronunțate de Judecătoria Bacău, secția civilă, în dosarul nr. x/2020. A obligat-o pe revizuentă la plata sumei de 703,12 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Decizia pronunțată în recurs Prin decizia nr. 878 din 18 mai 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 2281 din 17 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022. A respins, ca neîntemeiată, cererea recurentei de acordare a cheltuielilor de judecată. A obligat-o pe recurentă la plata sumei de 716,22 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata Compania Națională de Transport a Energiei Electrice Transelectrica S.A. A respins cererea intimatei, de aplicare a unei amenzi judiciare în sarcina revizuentei, în temeiul dispozițiilor art. 108 1 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei nr. 878 din 18 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2023, a formulat contestație în anulare contestatoarea A., invocând dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 din noul C. proc. civ. În susținerea cererii formulate, contestatoarea a arătat, în esență, că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale. Susține în acest sens că instanța a judecat cererea sa de recurs, în mod greșit, în baza dispozițiilor vechiul C. proc. civ., în condițiile în care întreaga procedură de executare silită din dosarul de executare nr. 189/2018 s-a derulat în baza noului C. proc. civ. (art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.). Totodată, a invocat contestatoarea și incidența pct. 3 al art. 503 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia, instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate în termen. Sub acest aspect susține că instanța a omis a cerceta motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din noul C. proc. civ., prin care a invocat încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței, aceasta apreciind că recusul era de competența Completului de 5 judecători. Mai susține că omisiunea de a cerceta acest motiv de recurs a atras și încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței care a pronunțat decizia atacată cu contestație în anulare, arătând că membrii completului de judecată C4, și anume doamna judecător B., domnul judecător C. și doamna judecător D., se aflau în situația de incompatibilitate absolută de a soluționa recursul, în condițiile în care au pronunțat și decizia civilă nr. 2079 din 15 octombrie 2020 în dosarul nr. x/2020, având ca obiect revizuire declarată împotriva deciziei nr. 1200 din 18 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie în raport de care a invocat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat în dosarul nr. x/2022.

Apărările formulate în cauză În data de 19 septembrie 2023, Compania Națională de Transport a Energiei Electrice Transelectrica S.A., prin Sucursala Teritorială Bacău, a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția tardivității, excepția inadmisibilității și excepția nulității pentru netimbrarea contestației în anulare. Totodată, se solicită aplicarea în sarcina contestatoarei a unei amenzi în cuantum de 700 de RON pentru introducerea cu rea-credință a contestației în anulare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că este întemeiată contestația în anulare formulată, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Cu titlu prealabil, referitor la împrejurările esențiale pentru soluționarea prezentei contestații în anulare, Inalta Curte reține următoarele: 1. Urmare a unei cereri de executare silită, formulate în anul 2018 de Compania Națională de Transport a Energiei Electrica Transelectrica S.A., în calitate de creditor, se formează dosarul nr. x/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc "E.", în care sunt emise următoarele acte de executare: încheierea de admitere a executării silite din 19 august 2018; încheierea de încuviințare a executării silite din 25 iulie 2018, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2018; somația nr. 189 din 1 august 2018 și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită nr. 189, din 1 august 2018. 2. În data de 31 august 2018, debitoarea A. înregistrează pe rolul Judecătoriei Bacău o contestație la executare împotriva executării silite care face obiectul dosarului nr. x/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc "E.", prin care solicită anularea actelor de executare întocmite în acest dosar, întoarcerea executării și lămurirea întinderii, înțelesului și aplicării titlurilor executorii reprezentate de decizia nr. 644 din 23 februarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și de decizia nr. 1643 din 2 noiembrie 2011 a Tribunalului Bacău, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1500 din 7 septembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă și lămurită prin încheierea din camera de consiliu din 21 iunie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Bacău, secția I civilă, încheiere care a rămas irevocabilă prin decizia nr. 43 din 25 ianuarie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă. 3. Această contestație la executare este admisă, prin sentința civilă nr. 2171 din 11 aprilie 2019, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2018. Consecutiv admiterii apelului declarat de intimata Compania Națională de Transport a Energiei Electrica Transelectrica S.A. - Sucursala Bacău, prin decizia civilă nr. 931/2019 din data de 19.12.2019, pronunțată de Tribunalul Bacău, sentința civilă nr. 2171 din 11 aprilie 2019 pronunțată de Judecătoria Bacău a fost schimbată în tot, în sensul respingerii contestației la executare, ca tardiv formulată. 4. Ulterior, printr-o cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 21 mai 2020, sub nr. x/2020, aceeași debitoare, A. învestește instanța supremă cu soluționarea unei contestații la executare (astfel cum a fost calificată de Înalta Curte în urma precizărilor petentei de la termenul din 18 iunie 2020), prin care a învederat că a fost supusă unei proceduri de executare silită cu privire la cheltuielile de judecată acordate părții adverse prin decizia civilă nr. 644 din 23 februarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017. De asemenea, petenta a susținut că se impune lămurirea deciziei nr. 1643 din 2 noiembrie 2011, pronunțate de Tribunalului Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2010, în scopul deblocării executării silite a acestui titlu executoriu care a făcut obiectul contestației la executare formulate în dosarul nr. x/2015. 5. Prin decizia civilă nr. 1200 din 18 iunie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, constată că Judecătoria Bacău este instanța competentă să soluționeze cererea de repunere în termen, respectiv contestația la executare anterior evidențiată și declină competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei judecătorii.

Urmare soluției pronunțate de instanța supremă, cauza a fost înregistrată, sub același număr de dosar, pe rolul Judecătoriei Bacău, la 21 august 2020. Prin încheierea din 7 aprilie 2021, pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr. x/2020, s-a dispus amânarea pronunțării la 24 aprilie 2021, când instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei și excepția lipsei de interes a contestatoarei, invocată de intimată; a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de intimată, și a respins cererea de repunere în termen și contestația la executare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatele Compania Națională de Transport a Energiei Electrice Transelectrica S.A. și Compania Națională de Transport a Energiei Electrice Transelectrica SA-Sucursala Bacău, pentru autoritate de lucru judecat.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție este înregistrat dosarul nr. x/2020, având ca obiect cererea de revizuire, formulată de revizuenta A. împotriva încheierilor din 7 aprilie 2021 și 22 aprilie 2021, pronunțate de Judecătoria Bacău, secția civilă, în dosarul nr. x/2020, rămase definitive prin decizia nr. 504 din 7 iulie 2022, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă în același dosar. În motivarea cererii, revizuenta a susținut încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 1200 din 18 iunie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020.

Prin Decizia nr. 2281 din 17 noiembrie 2022, pronunțată în soluționarea dosarului civil nr. x/2022, Înalta Curte, secția I civilă, a respins excepția excepția necompetenței materiale, invocată de intimata Compania Națională de Transport a Energiei Electrice Transelectrica S.A. A respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire și a obligat revizuenta la plata sumei de 703,12 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată. Referitor la normele procedurale incidente în cauză, instanța a reținut, în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură, că sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, prin prisma cărora au fost pronunțate deciziile nr. 644 din 23 februarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și nr. 1643 din 2 noiembrie 2011 a Tribunalului Bacău, secția I civilă, obiect al contestației la executare. Astfel, cererea de revizuire a fost analizată, din punct de vedere al admisibilității, în temeiul cazului de revizuire configurat de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. Instanța a constatat că hotărârile pretins contradictorii sunt pronunțate în același dosar, respectiv dosarul nr. x/2020, litigiu având ca obiect contestația la executare ce vizează dosarul de executare nr. 189/2019 al BEJ E., formulată de contestatoarea A., nefiind astfel îndeplinită una dintre condițiile cumulative pentru a fi incidente dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., aceea ca hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite.

Decizia pronunțată în revizuire a fost supusă cenzurii pe calea recursului, de către revizuenta A., iar prin decizia civilă nr. 878 din 18 mai 2023, pronunțată în dosar nr. x/2023, Inalta Curte a respins ca inadmisibil acest recurs, obligând revizuenta la palta cheltuielilor de judecată în cuantum de 716,22 RON, în favoarea intimatei. S-a reținut că hotărârea obiect al recursului pendinte este reprezentată de decizia nr. 2281 din 17 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, care a soluționat cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva încheierilor din 7 aprilie 2021 și 22 aprilie 2021, pronunțate de Judecătoria Bacău, secția civilă în dosarul nr. x/2020. Cum decizia instanței supreme are caracter irevocabil, rezultă că recursul îndreptat împotriva acesteia este inadmisibil, în aplicarea dispozițiilor art. 328 alin. (2) C. proc. civ. urmând a fi respins ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Decizia civilă nr. 878 din 18 mai 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosar nr. x/2023, face obiectul prezentei contestații în anulare, contestatoarea susținând, în esență, că regulile de procedură aplicabile speței trebuiau să fie cele din noul C. proc. civ., iar din eroare și prin omisiunea de a cerceta motivul de casare privind regulile de procedură aplicabile speței, s-au identificat ca fiind aplicabile regulile de procedură din vechiul C. proc. civ., aspecte care au condus la o nelegală compunere a completului de recurs, dintr-un număr de trei judecători și nu de cinci judecători. Mai mult, această eroare în identificarea normelor de procedură incidente a condus și la o situație de incompatibilitate absolută, în privința unora dintre judecătorii completului care a soluționat recursul. În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1 și pct. 2 din noul C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază a fi întemeiată contestația în anulare formulată de contestatoarea A., pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. Potrivit art. 24 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., " Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare." În același sens, prin art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., se statuează explicit: "Dispozițiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare." Relevante apar a fi, în contextul prezentei analize, și dispozițiile imperative ale art. 622 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora: "În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel." Analiza coroborată a textelor normative anterior evocate permite concluzia conform căreia executarea silită începe la data sesizării organului de executare și ea este integral supusă legii de procedură în vigoare la data începerii executării. Executările silite începute sub legea veche de procedură rămân supuse acelei legi. Apare a fi fără relevanță, din perspectiva aplicării în timp a legii de procedură, data obținerii titlului executoriu. În prezentul proces, astfel cum a fost anterior relevat, executarea silită a început în vara anului 2018, prin cererea de executare silită formulată de Compania Națională de Transport a Energiei Electrica Transelectrica S.A., în calitate de creditor, formându-se dosarul nr. x/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc "E.". Contestațiile la executare ale debitoarei A. au vizat titlurile executorii și actele de executare emise în procedura acestei executări silite. Întrucât Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, cu completările ulterioare, a intrat în vigoare în data de 15 februarie 2013(conform art. 81 din Legea nr. 76/2012), rezultă că întreaga procedură a executării silite începute în anul 2018 este supusă dispozițiilor noului C. proc. civ., independent de data titlurilor executorii constând în cele două hotărâri judecătorești evocate, decizia nr. 644 din 23 februarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și decizia nr. 1643 din 2 noiembrie 2011 a Tribunalului Bacău, secția I civilă. Prin decizia nr. 2281 din 17 noiembrie 2022, pronunțată în soluționarea dosarului civil nr. x/2022, Înalta Curte a reținut că sunt aplicabile procesului dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, "prin prisma cărora au fost pronunțate deciziile nr. 644 din 23 februarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și nr. 1643 din 2 noiembrie 2011 a Tribunalului Bacău, secția I civilă, obiect al contestației la executare." Astfel, cererea de revizuire, cea prin care s-a invocat pronunțarea unor hotărâri contradictorii în procedura contestației la executare, a fost analizată din perspectiva cazului de revizuire configurat de art. 322 alin. (1) pct. 7 vechiul C. proc. civ.. Totodată, s-a apreciat că hotărârea dată în soluționarea cererii de revizuire este irevocabilă. Prin recursul formulat, revizuienta a criticat hotărârea sub acest aspect, al caracterului irevocabil al hotărârii pronunțate în soluționarea cererii de revizuire, al unei greșite interpretări și aplicări a normelor de procedură, susținând că primesc incidență dispozițiile noului C. proc. civ., în raport cu data inceperii executării silite, și un recurs ar fi astfel admisibil, dacă revizuirea se cere pentru hotărâri potrivnice, conform art. 513 alin. (6) din noul C. proc. civ. Instanța de recurs, judecând într-un complet al secției I civile, format din 3 judecători, a respins recursul ca inadmisibil, prin invocarea dipozițiilor art. 328 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865, față de caracterul irevocabil al deciziei instanței supreme, atacate cu recurs. Prezenta instanță subliniază că determinarea legii de procedură care guvernează procedura executării silite în cadrul căreia contestatoarea a formulat toate aceste căi de atac apare a fi esențială, întrucât art. 513 alin. (6), noul C. proc. civ., spre deosebire de C. proc. civ. de la 1865, reglementează dreptul la recurs și în ipoteza în care revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, iar cererea de revizuire a fost soluționată de una dintre secțiile Inaltei Curți, competența soluționării unui astfel de recurs aparținând Completului de 5 judecători al Inaltei Curți. Constatând, în circumstanțele date ale cauzei și în raport cu textele normative incidente, că executarea silită care face obiectul dosarul execuțional nr. x/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc "E." a început după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., se poate concluziona că hotărârile judecătorești pronunțate în soluționarea căilor ordinare și extraordinare de atac exercitate în cadrul acestei proceduri sunt supuse regimului juridic reglementat prin această lege de procedură. Or, în raport cu norma anterior evocată, art. 513 alin. (6) din noul C. proc. civ., revizuienta avea dreptul la recurs, în competența de soluționare a Completului de 5 judecători al Inaltei Curți. Recursul fiind soluționat de un alt complet al secției I civile a Inaltei Curți, iar nu de către Completul de 5 judecători, se constată o încălcare a unor norme de competență materială exclusivă privitoare la judecata recursului și, implicit, a celor referitoare la compunerea instanței de recurs, în condițiile în care se invocase această împrejurare, prin chiar motivele de recurs, iar instanța de recurs a omis să o cerceteze. Verificându-se, astfel, motivul contestației în anulare speciale reglementat prin art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. și făcând aplicarea art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 878 din 18 mai 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2023, cu consecința anulării acesteia. În temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ. coroborat cu art. 132 și art. 129 alin. (2) C. proc. civ., competența de soluționare a recursului declarat de revizuientă va fi declinată în favoarea Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. În ceea ce privește solicitarea intimatei de aplicare a unei amenzi judiciare revizuentei, în limita maximă stabilită de art. 108 1 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge, constatând, în raport cu rezolvarea dată contestației, că nu se verifică condiția referitoare la un exercițiu abuziv al drepturilor procedurale, prevăzută de art. 723 C. proc. civ., formularea căii de atac, cum este cea din speță, fiind o formă de manifestare a dreptului de acces la justiție, garantat părții prin dispozițiile art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului.