ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 443/2024

Ședința publică din data de 29 februarie 2024

Asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 448/2006, H.G. nr. 268/2007, Legii nr. 292/2011, Legii nr. 151/2010, Ordinului MS CNAS MENCS MMFPSPV nr. 968/714/5194/1945/2016 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 151/2010, Legii nr. 153/2017 și Legii nr. 554/2004.

Ulterior, reclamanta a depus o precizare a acțiunii, prin care a individualizat perioadele de lipsă temporară a asistentului personal din motive de efectuare a concediului de odihnă și a solicitat ca la calcularea indemnizației cuvenite să se pornească de la salariul brut al asistentului personal gradația zero format din salariul brut de bază, care este egal cu salariul minim pe economie, la care se aplică sporul de 15% din salariul de bază pentru orele lucrate în cele trei schimburi, sporul de 15% pentru activități care se desfășoară în condiții deosebite, cum ar fi stres sau risc, sporul de 100% în vederea asigurării continuității activității în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează în cadrul programului normal de lucru, și indemnizația de hrană de 347 RON, din care se scad contribuțiile salariale datorate bugetului de stat.

Prin încheierea nr. 32 din 30.03.2022, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, a fost declinată competența de soluționare a cauzei secției I civile a Tribunalului Bacău.

Prin sentința nr. 914 din 04.11.2022, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis acțiunea și a fost obligată pârâta să procedeze la recalcularea cuantumului indemnizației cuvenite persoanei cu handicap grav A., stabilite prin deciziile contestate nr. 2310 din 05.11.2018, nr. 2132 din 05.08.2019, nr. 2445 din 06.11.2020 și nr. 1944 din 07.06.2021, în sensul că indemnizația netă, la care este îndreptățit reclamantul, corespunde sumei care va fi calculată prin adăugarea, la salariul de bază lunar brut al asistentului personal gradația zero, stabilit conform Legii nr. 153/2017, a sporurilor și indemnizațiilor (inclusiv de hrană) de care acesta beneficiază.

De asemenea, a fost obligată pârâta la plata diferențelor astfel calculate, ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plății efective, precum și dobânda legală aferentă, începând cu data introducerii acțiunii și până la data plății efective.

Prin decizia civilă nr. 618 din 02.10.2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis apelul pârâtei, s-a schimbat în tot sentința apelată și, în rejudecare, s-a respins acțiunea ca nefondată.

În esență, revizuentul susține că, prin pronunțarea deciziei civile nr. 618 din 02.10.2023, Curtea de Apel Bacău a nesocotit efectul pozitiv al lucrului judecat raportat la cele două decizii anterior pronunțate, fiind în prezența unor dosare cu obiect similar și având aceleași părți.

Potrivit revizuentului, în toate cele trei dosare a fost invocat același temei legal, iar din probele administrate a rezultat fără echivoc faptul că persoana cu handicap grav, cu asistent social, este îndreptățită să primească pe întreaga perioadă de lipsă temporară a asistentului personal o indemnizație care trebuie să acopere serviciile sociale zilnice.

Prin întâmpinarea înregistrată la 8 ianuarie 2024, pârâta Direcția de Asistență Socială a Municipiului Bacău a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, întrucât hotărârile pretins a fi potrivnice au fost pronunțate în dosare cu obiect diferit.

Prin decizia nr. 9 din 12.01.2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând cererea de revizuire formulată în cauză, Înalta Curte urmează să o respingă pentru considerentele care succed:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, care permite retractarea unei hotărâri judecătorești în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, dezbaterile fiind limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Cererea de revizuire formulată în cauză este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în motivarea acesteia arătându-se că decizia supusă revizuirii este potrivnică altor două hotărâri pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, respectiv deciziei civile nr. 798 din 19.11.2021 pronunțate în dosarul nr. x/2021 și deciziei civile nr. 532 din 21.09.2023 pronunțate în dosarul nr. x/2022.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

De asemenea, conform prevederilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 "dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat".

Se observă că, în noua sa formulă, textul alin. (4) al art. 513 C. proc. civ. a extins motivul de revizuire referitor la existența unor hotărâri potrivnice, în sensul că acesta vizează și încălcarea autorității de lucru judecat sub aspectul efectului pozitiv al acesteia, concretizat în nesocotirea considerentelor prin care s-a tranșat o chestiune litigioasă.

Prin intermediul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, reglementat de dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., se valorifică aspecte dezlegate anterior de instanțe, care au legătură cu ceea ce se deduce judecății în litigiul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, fără ca o asemenea operațiune juridică să presupună tripla identitate, de obiect, cauză și părți.

Textul art. 431 C. proc. civ. are ca finalitate înlăturarea unor contradicții ce pot apărea între dispozitivele hotărârilor judecătorești, dar și între dispozitivul și considerentele unei hotărâri ce au rezolvat un aspect litigios având legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății și hotărârea pronunțată în această a doua judecată. De asemenea, urmărește evitarea contradicțiilor între considerentele decizorii ale hotărârilor.

Deși în cazul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, între cele două procese nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză, trebuie, însă, să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleași părți, indiferent dacă, în al doilea dosar, figurează sau nu și alături de alte părți, fapt care obligă instanța sesizată cu al doilea litigiu să țină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre și să-și sprijine propriul raționament pe dezlegările jurisdicționale anterioare, în măsura în care acestea au legătură și influențează chestiunea litigioasă dedusă judecății.

Pentru a deveni incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce privește efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, este necesară îndeplinirea unor condiții cumulative: hotărârea supusă revizuirii, cea din urmă, să fie pronunțată într-un litigiu început după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, considerentele apreciate a fi contrare să susțină și să conducă, sub aspectul raționamentului logico-juridic, spre soluția pronunțată și, de asemenea, aceste considerente să tranșeze asupra unei chestiuni litigioase identice cu problema dedusă judecății.

În cauză, Înalta Curte constată că cea din urmă cerință nu este îndeplinită, întrucât hotărârile judecătorești invocate de revizuent nu conțin considerente decisive care să fi avut legătură cu litigiul finalizat cu hotărârea supusă revizuirii, și nici considerente prin care să se fi dezlegat o chestiune litigioasă incidentală, care să fi fost pusă în discuție, din nou, în litigiul intervenit între părțile din prezenta cauză.

Înalta Curte reține că revizuentul a solicitat instanței să constate că hotărârea supusă revizuirii, respectiv decizia civilă nr. 618 din 02.10.2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2021 nesocotește autoritatea de lucru judecat, sub aspectul efectului pozitiv, a două hotărâri pronunțate de aceeași instanță, respectiv decizia civilă nr. 798 din 19.11.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 și decizia civilă nr. 532 din 21.09.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Verificând dosarele menționate mai sus, Înalta Curte constată că prin acțiunile introductive au fost contestate decizii diferite emise de intimată, sub alte aspecte și în baza unor argumente diferite, astfel că instanțele de judecată au analizat chestiuni de drept diferite.

Or, în condițiile în care motivele care au fundamentat solicitarea de recalculare a indemnizației cuvenite persoanei cu handicap grav în cadrul celor trei acțiuni sunt diferite, nu poate exista o legătură între acestea, nefiind vorba despre hotărâri potrivnice prin care să fi fost analizată de către instanțe diferite aceeași chestiune litigioasă, aplicarea efectelor puterii de lucru judecat fiind exclusă.

Astfel, în cauza finalizată cu decizia nr. 798 din 19.11.2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, respectiv în dosarul nr. x/2021, revizuentul a solicitat modificarea deciziilor nr. 2567 și 2568 din 11.12.2020, recalcularea cuantumului indemnizațiilor cuvenite persoanei cu handicap grav proporțional cu numărul de zile de absență temporară a asistentului personal și în funcție de cuantumul salariului net al asistentului personal gradația 0, plata diferențelor rezultate din recalculare și actualizarea acestor sume cu coeficienții ratei de inflație la data efectuării plății efective și dobânda legală aferentă, începând cu data introducerii acțiunii până la data plății efective.

De asemenea, în dosarul nr. x/2022, în care a fost dată decizia nr. 532 din 21.09.2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, revizuentul a solicitat modificarea deciziei nr. 1940 din 31.05.2022, recalcularea cuantumului indemnizației proporțional cu numărul de zile de absență temporară a asistentului personal și în funcție de cuantumul salariului net al asistentului personal gradația 0, plata diferențelor rezultate din recalculare și actualizarea acestor sume cu coeficienții ratei de inflație la data efectuării plății efective și dobânda legală aferentă, calculate potrivit O.G. nr. 13/2011, începând cu data introducerii acțiunii până la data plății efective.

În schimb, în litigiul pendinte, revizuentul a solicitat modificarea deciziilor nr. 2310 din 05.11.2018, nr. 2132 din 05.08.2019, nr. 2445 din 06.11.2020 și nr. 1944 din 07.06.2021 și recalcularea indemnizațiilor cuvenite persoanei cu handicap grav pentru perioadele când asistentul său personal a lipsit temporar, în funcție de salariului brut al asistentului personal gradația zero, care este egal cu salariul minim pe economie reglementat la nivel național, la care se aplică sporul de 15% din salariul de bază pentru orele lucrate în cele trei schimburi, sporul de 15% pentru activități care se desfășoară în condiții deosebite, sporul de 100% în vederea asigurării continuității activității în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul programului normal de lucru, și indemnizația de hrană de 347 RON, din care se scad contribuțiile salariale datorate bugetului de stat.

Prin decizia civilă nr. 618 din 02.10.2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis apelul pârâtei, s-a schimbat în tot sentința apelată și, în rejudecare, s-a respins acțiunea ca nefondată, reținându-se că ceea ce se acordă persoanei cu handicap este o indemnizație în cuantum fix, care nu este asimilată salariului pe care l-ar fi obținut asistentul său personal în cazul în care ar fi prestat muncă în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care nu se lucrează sau în condiții de stres sau risc. În consecință, s-a reținut că sporurile solicitate nu pot fi acordate, întrucât acestea sunt beneficii acordate suplimentar față de salariu, iar statul acordă persoanei cu handicap o indemnizație.

Înalta Curte constată că deciziile contestate în cadrul celor trei acțiuni sunt diferite, fiind invocate în privința acestora motive distincte de recalculare a indemnizației cuvenite persoanei cu handicap în lipsa asigurării unui înlocuitor al asistentului personal, potrivit art. 37 alin. (3) din Legea nr. 448/2006.

Astfel, pe de o parte, în dosarele în care au fost pronunțate deciziile pretins a fi potrivnice hotărârii supuse revizuirii, s-a solicitat recalcularea cuantumului indemnizației proporțional cu numărul de zile de absență temporară a asistentului personal și în funcție de cuantumul salariului net al acestuia, în timp ce în dosarul pendinte s-a solicitat recalcularea cuantumului indemnizației prin adăugarea la salariul de bază lunar brut al asistentului personal, stabilit conform Legii nr. 153/2017, a sporurilor și indemnizațiilor (inclusiv de hrană) de care acesta beneficiază.

Prin urmare, Înalta Curte constată că între cele trei cauze nu există o legătură care să justifice constatarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, nefiind întrunită condiția cumulativă a identității chestiunilor litigioase rezolvate în hotărârile indicate de revizuent cu acelea din cauza dedusă judecății.

Față de considerentele arătate, întrucât nu se identifică ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. prin reprezentant legal B. împotriva deciziei civile nr. 618/2023 din 2 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. prin reprezentant legal B. împotriva deciziei civile nr. 618/2023 din 2 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 februarie 2024.