ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 353/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 2.707/1/2024 este legal constituit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și art. 35 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările formulate de: Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă privind următoarele probleme de drept: I. În interpretarea art. 10, art. 38, art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 130/2021, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2023, Hotărârii Guvernului nr. 1.071/2021, Hotărârii Guvernului nr. 1.447/2022, salariul de bază al unui asistent personal, încadrat în cursul anului 2020, gradația 5, se calculează: a) conform anexei nr. II Familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială" la Legea-cadru nr. 153/2017 pct. 3.2 - Salarii de bază pentru personalul de specialitate din instituțiile și unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică, nr. crt. 45 (părinte social, îngrijitor la domiciliu, asistent personal, asistent personal profesionist), nivelul studiilor M, G sau conform art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017? b) în ipoteza în care salariul de bază se calculează conform anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, gradația 5 se aplică salariului de bază din anexă sau salariului minim brut pe țară garantat în plată, în măsura în care acesta din urmă este mai mare decât salariul de bază din anexă? II. În interpretarea art. 37 din Legea nr. 448/2006 și a anexei nr. 9 pct. I lit. A.1 din Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială", asistentul personal beneficiază de sporul de la 50% până la 75% din salariul de bază pentru condiții periculoase sau vătămătoare? III. În interpretarea dispozițiilor art. 37, art. 42 alin. (4), art. 43 alin. (1) din Legea nr. 448/2006: a) asistentul personal - părinte al persoanei cu handicap are dreptul la plata de ore suplimentare pentru îngrijirea persoanei cu handicap în afara programului de 8 h/zi și în zilele de repaus săptămânal ori sărbători legale? b) în măsura în care asistentul personal - părinte al persoanei cu handicap nu are dreptul la plata de ore suplimentare, persoana cu handicap are dreptul la indemnizația prevăzută de art. 42 alin. (4) raportat la art. 43 alin. (1) din Legea nr. 448/2006? IV. În interpretarea dispozițiilor art. 37 alin. (2) și (3) raportat la art. 43 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 și art. 26 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006, indemnizația prevăzută de aceste texte legale pentru situația de absență temporară a asistentului personal (concediu) se acordă în cuantum fix sau proporțional cu numărul de zile de absență a acestuia? Tribunalul Maramureș - Secția I civilă cu privire la următoarele probleme de drept: a) Dacă pentru asistenții personali ai persoanelor încadrate în grad de handicap, asistenți angajați în cadrul unităților administrativ-teritoriale, raportat la prevederile Legii-cadru nr. 153/2017, anexa nr. II "Familia ocupațională sănătate și asistență socială" subcap. 3 pct. 3.2 - Salarii de bază pentru personalul de specialitate din instituțiile și unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică din Legea-cadru nr. 153/2017, salariul de bază trebuie calculat prin aplicarea succesivă a gradațiilor de vechime corespunzătoare, la salariul minim pe economie stabilit în plată? b) Dacă prevederile Hotărârii Guvernului nr. 153/2018, anexa nr. 9 pct. V art. 4 lit. B care reglementează sporul pentru condiții deosebite de muncă (stres sau risc) trebuie interpretate în sensul că trebuie avute în vedere pentru stabilirea unui astfel de drept în favoarea asistenților personali ai persoanelor încadrate în grad de handicap, asistenți angajați în cadrul unității administrativ-teritoriale, care își desfășoară activitatea la domiciliu? c) Dacă prevederile art. 150 alin. (1) și (2) din Codul muncii trebuie interpretate în sensul că indemnizația de concediu pentru asistenții personali ai persoanelor încadrate în grad de handicap trebuie să cuprindă toate sporurile permanente, inclusiv indemnizația de hrană? Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă cu privire la următoarea problemă de drept: Dacă, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. d) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 pct. IV lit. A subpct. 2 din anexa nr. 9 la regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, respectiv art. 150 din Codul muncii, la stabilirea drepturilor bănești cuvenite asistenților personali pentru perioada concediului de odihnă trebuie avut în vedere sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de care aceștia au beneficiat în perioada de activitate, în condițiile în care, deși nereglementat legal pentru categoria asistenților personali, acest spor a fost recunoscut de către angajator, cu caracter permanent, prin contractul individual de muncă și efectiv acordat în perioada de activitate?

După prezentarea referatului de către magistratul-asistent, președintele completului, doamna judecător Mariana Constantinescu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele: I. Titularii sesizărilor și chestiunile de drept sesizate

Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 8 noiembrie 2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și proceselor privind prestații de asigurări sociale (denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la problemele de drept anterior menționate.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 25 noiembrie 2024, cu nr. 2.707/1/2024.

Ulterior, pe rolul instanței supreme au fost înregistrate: - cu nr. 2.977/1/2024, sesizarea formulată de Tribunalul Maramureș - Secția I civilă, respectiv cu nr. 323/1/2025, sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la problemele de drept anterior menționate.

Având în vedere existența unei strânse legături între obiectul primei sesizări și cel al sesizărilor înregistrate ulterior, în temeiul art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 s-a dispus conexarea dosarelor nr. 2.977/1/2024 și nr. 323/1/2025 la Dosarul nr. 2.707/1/2024. II. Normele legale incidente

Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Codul muncii " Art. 150. - (1) Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă. (2) Indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. (3) Indemnizația de concediu de odihnă se plătește de către angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu." Art. 160 (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 283/2024 privind modificarea și completarea unor acte normative, pentru stabilirea salariilor minime adecvate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1139 din 14 noiembrie 2024) " (2) Salariul de bază reprezintă componenta fixă a remunerației brute plătite unui salariat pentru munca pe care o prestează pe parcursul unei luni calendaristice, în care nu sunt incluse sporurile, indemnizațiile și alte adaosuri. (3) Salariul de bază minim brut reprezintă suma minimă la care are dreptul salariatul pentru munca prestată, stabilit prin act normativ sau prin contractul colectiv de muncă aplicabil, conform prevederilor art. 162 alin. (1). (4) Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată reprezintă suma stabilită anual prin hotărâre a Guvernului, în condițiile art. 164, corespunzătoare programului normal de muncă, în scopul îmbunătățirii condițiilor de trai și de muncă, în special a gradului de adecvare a salariului minim, în vederea asigurării unui nivel de trai decent." Art. 164 [astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 283/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1139 din 14 noiembrie 2024 care, printre altele, transpune Directiva (UE) 2022/2.041 a Parlamentului European și a Consiliului din 19 octombrie 2022 privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (J.O.U.E.), seria L, nr. 275 din 25 octombrie 2022] " (1) Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului și se aplică de la data de 1 ianuarie a anului următor, cu actualizarea periodică o dată pe an, după consultarea confederațiilor sindicale și patronale reprezentative la nivel național. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată la numărul mediu lunar de ore, potrivit programului legal de muncă aprobat. (2) Nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește și se actualizează potrivit dispozițiilor alin. (1), pe baza procedurii de aplicare a mecanismului de stabilire și actualizare a salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată. (6) Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază brute, prin contractul individual de muncă și/sau contractul colectiv de muncă aplicabil, sub valoarea salariului de bază minim brut orar, prevăzut la alin. (1). (7) În aplicarea prevederilor alin. (1) și (2), prin hotărâre a Guvernului sau negocieri colective nu pot fi stabilite salarii minime brute sub valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată. (11) Toate drepturile și obligațiile stabilite, potrivit legii, prin raportare la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se determină utilizând nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la alin. (1). (12) Angajatorul este obligat să garanteze în plată salariaților un salariu de bază brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut prevăzut la art. 160 alin. (3)."

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea-cadru nr. 153/2017 " Art. 10. - Salariile de bază și gradațiile (1) Salariile de bază sunt diferențiate pe funcții, grade/trepte și gradații. (2) Fiecărei funcții, fiecărui grad/treaptă profesională îi corespund 5 gradații, corespunzătoare tranșelor de vechime în muncă, cu excepția funcțiilor de demnitate publică și funcțiilor de conducere pentru care gradația este inclusă în indemnizația lunară/salariul de bază prevăzut pentru aceste funcții în anexele nr. I-IX, precum și a personalului militar, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare. (3) Salariile de bază prevăzute în anexele nr. I-VIII pentru funcțiile de execuție sunt la gradația 0. (4) Tranșele de vechime în muncă în funcție de care se acordă cele 5 gradații, precum și cotele procentuale corespunzătoare acestora, calculate la salariul de bază avut la data îndeplinirii condițiilor de trecere în gradație și incluse în acesta, sunt următoarele: a) gradația 1 - de la 3 ani la 5 ani - și se determină prin majorarea salariului de bază prevăzut în anexele la prezenta lege cu cota procentuală de 7,5%, rezultând noul salariu de bază; b) gradația 2 - de la 5 ani la 10 ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 5%, rezultând noul salariu de bază; c) gradația 3 - de la 10 ani la 15 ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 5%, rezultând noul salariu de bază; d) gradația 4 - de la 15 ani la 20 de ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 2,5%, rezultând noul salariu de bază; e) gradația 5 - peste 20 de ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 2,5%, rezultând noul salariu de bază. (5) Gradația obținută se acordă cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-au împlinit condițiile de acordare. (6) Pentru personalul nou-încadrat, salariul de bază se determină prin aplicarea succesivă a majorărilor prevăzute la alin. (4), corespunzător gradației deținute. (7) Pentru acordarea gradației corespunzătoare tranșei de vechime în muncă, angajatorul va lua în considerare integral și perioadele lucrate anterior în alte domenii de activitate decât cele bugetare." Art. 12 alin. (2) "Începând cu anul 2023, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție și indemnizațiile de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în anexele nr. I-VIII cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare." " Art. 23. - Locurile de muncă și categoriile de personal, precum și mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învățământ, sănătate și asistență socială, cultură, diplomație, justiție, administrație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională sau a fiecăreia dintre autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii și Justiției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate." " Art. 38. - (1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017. (...) (6) În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022." " Art. 39. - (1) Până la aplicarea integrală a prevederilor prezentei legi, pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte profesionale, salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcții similare din cadrul instituției/autorității publice în care acesta este numit/încadrat sau din instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție similară în plată." Anexa nr. II Familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială" Capitolul I Unități sanitare, de asistență socială și de asistență medico-socială 3. Instituții și unități de asistență socială/servicii sociale cu sau fără cazare 3.2. Salarii de bază pentru personalul de specialitate din instituțiile și unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică Nr. crt. 45 Părinte social, îngrijitor la domiciliu, asistent personal, asistent personal profesionist Capitolul II Reglementări specifice personalului din sănătate, din unitățile de asistență medico-socială și din unitățile de asistență socială/servicii sociale Art. 14 alin. (1) " În unitățile de asistență socială/centre cu sau fără cazare, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: (...) d) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective."

Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a condițiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu modificările și completările ulterioare, denumit în continuare Regulamentul-cadru " Anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru Mărimea sporului pentru personalul din unitățile de asistență socială/centre cu sau fără cazare acordat în baza prevederilor art. 14 de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare Articol unic. - Personalul care își desfășoară activitatea în unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică, cu sau fără cazare, beneficiază de sporul prevăzut la art. 14 din cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, după cum urmează: I. Locurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor pentru personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase, conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. a) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare A. Spor de la 50% până la 75% din salariul de bază acordat personalului din: 1. unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale, cu cazare/fără cazare, care acordă servicii persoanelor (adulți și copii) cu handicap psihic sau mintal. IV. Locurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor pentru personalul din unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale cu sau fără cazare care își desfășoară activitatea în condiții periculoase sau vătămătoare, conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. d) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare A. Spor de până la 15% din salariul de bază, acordat personalului care își desfășoară activitatea în: 2. servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoane cu dizabilități și pentru persoane vârstnice. V. Locurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor pentru personalul din unitățile de asistență socială/centre cu sau fără cazare, care își desfășoară activitatea în condiții deosebite (stres sau risc), conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. e) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare B. Spor de 15% din salariul de bază, acordat pentru personalul din: 4. unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale, cu sau fără cazare, care acordă servicii persoanelor cu handicap (adulți și copii), altele decât cele menționate la pct. I."

Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 448/2006 " Art. 37. - (1) Pe perioada îngrijirii și protecției persoanei cu handicap grav, pe baza contractului individual de muncă, asistentul personal are următoarele drepturi: a) salariu stabilit potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice; b) program de lucru care să nu depășească în medie 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână; c) concediu anual de odihnă, potrivit dispozițiilor legale aplicabile personalului încadrat în instituții publice; d) transport urban gratuit, în condițiile prevăzute la art. 23; e) transport interurban, în condițiile prevăzute la art. 24. (2) Pe perioada absenței temporare a asistentului personal, angajatorul are obligația de a asigura persoanei cu handicap grav un înlocuitor al asistentului personal. (3) În situația în care angajatorul nu poate asigura un înlocuitor al asistentului personal, persoanei cu handicap grav i se acordă indemnizația prevăzută la art. 43 alin. (1) sau găzduirea într-un centru de tip respiro." Art. 42 alin. (4) "Părinții sau, după caz, reprezentanții legali ai copilului cu handicap grav, persoana sau familia care a primit în plasament un copil cu handicap grav, adulții cu handicap grav ori reprezentanții legali ai acestora, cu excepția celor cu handicap vizual grav, pot opta între asistent personal și primirea unei indemnizații lunare." Art. 43 alin. (1) "Indemnizația lunară prevăzută la art. 42 alin. (4) este în cuantum egal cu salariul net al asistentului personal gradația 0, stabilit potrivit prevederilor legale care reglementează nivelul de salarizare a personalului plătit din fonduri publice."

Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 268/2007, cu modificările și completările ulterioare, denumite în continuare Norme metodologice Art. 26 alin. (1) "Indemnizația prevăzută la art. 37 alin. (3) din lege se asigură o singură dată pe an, indiferent dacă asistentul personal efectuează concediul de odihnă în tranșe." III. Expunerea succintă a proceselor

În Dosarul nr. 2.707/1/2024, prin acțiunea introductivă, reclamantul, persoană fizică, în nume propriu și în calitate de reprezentant al unei minore, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția de Asistență Socială (...) și Direcția de Sănătate Publică (...), în esență, următoarele: - obligarea pârâtei D.A.S. (...) la recalcularea salariului de bază brut al reclamantului asistent personal; - obligarea pârâtei D.A.S. (...) la efectuarea demersurilor necesare pentru expertizarea locului de muncă al reclamantului asistent personal și a pârâtei Direcția de Sănătate Publică a Județului (...) la eliberarea buletinului de expertizare a locului de muncă al reclamantului; - obligarea pârâtei D.A.S. (...) ca, în raport cu concluziile buletinului de expertizare a locului de muncă, să acorde reclamantului asistent personal sporul de 15% din salariul de bază brut, pentru condiții periculoase și vătămătoare de muncă, prevăzut de anexa nr. 9 pct. IV lit. A pct. 2 din Regulamentul-cadru; - obligarea pârâtei D.A.S. (...) ca, în raport cu concluziile buletinului de expertizare a locului de muncă, să acorde sporul cuprins între 50% și 75% din salariul de bază acordat personalului din unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale, cu/fără cazare, care acordă servicii persoanelor (adulți sau copii) cu handicap psihic sau mintal, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 153/2018, anexa nr. 9 pct. I lit. A subpct. 1; - obligarea pârâtei D.A.S. (...) la acordarea și recalcularea indemnizației de concediu de odihnă pentru reclamantul asistent personal, retroactiv pentru anii 2020, 2021, 2022 și în continuare, cu respectarea legislației în vigoare (includerea în baza de calcul a indemnizației de hrană și a sporului de 15% pentru condiții periculoase și vătămătoare sau a sporului între 50% și 75% pentru condiții deosebit de periculoase, dacă vor fi acordate prin hotărârea dată în prezenta cauză); - obligarea pârâtei D.A.S. (...) la asigurarea serviciilor de îngrijire personală prin asistent personal pentru reclamanta persoană cu handicap grav, pentru zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează.

Prin Sentința civilă nr. 447/LM din 29 aprilie 2024, Tribunalul Bihor a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Direcția de Sănătate Publică (...) și, în consecință, a respins cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis în parte acțiunea precizată și a obligat pârâtul să recalculeze reclamantului indemnizațiile de concediu de odihnă, prin includerea în cuantumul acestora a indemnizației de hrană, începând cu 1 mai 2020 și în continuare, până la intervenirea unor modificări legislative și să plătească reclamantului diferențele salariale rezultate, actualizate, fiind respinsă în rest cererea.

În motivare, s-a reținut că, în raport cu prevederile art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, coroborate cu art. 7 lit. m) și art. 18 alin. (1) și (2) din același act normativ, precum și cu statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție, anume Decizia nr. 5/2020 (paragrafele 72 și 85), indemnizația de hrană are natura juridică a unui venit de natură salarială și, prin urmare, se impune ca, în conformitate cu art. 150 alin. (1) din Codul muncii, să fie luat în considerare la stabilirea bazei de calcul al indemnizației concediului de odihnă, având caracterul unui venit permanent.

Cu privire la celelalte pretenții, instanța a dispus respingerea acestora, întrucât: - drepturile salariale ale reclamantului asistent personal au fost stabilite în conformitate cu dispozițiile legale succesive, anual printr-un act normativ fiind stabilit salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, iar în cazul concret al asistenților personali se modifică doar salariile prevăzute la gradația 0, salariile de la celelalte gradații rămânând neschimbate, respectând cotele procentuale prevăzute de art. 10 din Legea-cadru nr. 153/2017; - premisa acordării sporului de 15% o reprezintă împrejurarea că personalul este angajat în unități de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale cu sau fără cazare, or, reclamantul nu este angajat într-o asemenea unitate; în aceste condiții, s-a dat eficiență Deciziei nr. 23/2023 a instanței supreme; - doar asistentului personal profesionist îi este recunoscut sporul de 50-75% din salariul de bază, nu și asistentului personal, în speță, reclamantul, deoarece acesta nu își desfășoară activitatea într-o unitate sau centru de asistență socială, ci asigură servicii la propriul domiciliu, care este comun cu cel al persoanei asistate, în speță, copilul său; - îngrijirea pe care reclamantul o acordă fiicei sale peste durata celor 8 ore de muncă pe zi, în zilele libere, sâmbăta, duminica și în concediu se circumscrie obligației de întreținere pe care părinții o datorează copilului, obligație deopotrivă morală și materială, astfel încât nu se impune modificarea contractului individual de muncă încheiat între părți; - indemnizația de însoțitor se acordă persoanei cu handicap (asigurându-se posibilitatea de a plăti o altă persoană pentru îngrijire) sau aceasta poate fi găzduită într-un centru pe perioada lipsei asistentului personal angajat cu contract de muncă, suspendat pe perioada în care nu are în îngrijire persoana cu handicap grav; așadar, pârâta nu are obligația de a angaja permanent un alt asistent personal pentru aceeași persoană cu handicap grav.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile, iar în cadrul soluționării apelului, s-au dispus suspendarea cauzei și sesizarea instanței supreme.

În Dosarul nr. 2.977/1/2024, prin acțiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș, reclamantul Sindicatul Județean al Asistenților Personali în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat (...) a solicitat în contradictoriu cu pârâta unitatea administrativ-teritorială (...), reprezentată prin primar: - obligarea pârâtei la stabilirea salariului lunar de bază prin aplicarea succesivă a gradațiilor de vechime corespunzătoare la salariul minim pe economie stabilit în plată, pentru reclamantă, începând cu 1 noiembrie 2020 și în continuare; - acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare în procent de 15% din salariul de bază brut lunar, începând cu 1 noiembrie 2020, în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 153/2018 - anexa nr. 9 pct. IV lit. A subpct. 2, iar în subsidiar, în cazul în care nu sunt întrunite condițiile pentru acest spor, acordarea sporului de condiții deosebite (risc sau stres) conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 153/2018 actualizat, anexa nr. 9 pct. V lit. B subpct. 4, pentru fiecare reclamant începând cu 1 noiembrie 2020 și în continuare; - recalcularea indemnizației de concediu de odihnă pentru reclamantă începând cu anul 2023 și în continuare, prin includerea sporurilor permanente și a indemnizației de hrană în calculul indemnizației de concediu de odihnă, inclusiv calcularea acestei indemnizații pentru numărul corect de zile conform vechimii în câmpul muncii.

În cadrul soluționării acțiunii, s-au dispus suspendarea cauzei și sesizarea instanței supreme.

În Dosarul nr. 323/1/2025, prin acțiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul Sindicat pentru membrul de sindicat, persoană fizică, a chemat în judecată pârâta Direcția de Asistență Socială (...), solicitând recalcularea indemnizației pentru concediul de odihnă pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată și, în continuare, cu luarea în calcul a sporului pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare pentru perioada martie 2020-ianuarie 2023 și a indemnizației de hrană începând cu ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată și până la 1.01.2022 și plata diferențelor dintre sumele de bani reprezentând indemnizația de concediu încasată și cea cuvenită, după recalcularea prin includerea în calculul indemnizației de concediu a sporului pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare și a indemnizației de hrană, sume actualizate până la data plății integrale.

Tribunalul Dâmbovița, prin Sentința civilă nr. 232 din 22 februarie 2024, a admis acțiunea, reținând, în esență, că sporul de condiții vătămătoare are caracter permanent, deoarece a fost acordat lunar în considerarea riscurilor specifice locului de muncă, pe baza unui buletin de expertizare cu valabilitate de trei ani. Faptul că acest buletin are valabilitatea pe durată determinată, fiind necesară reevaluarea condițiilor de muncă la intervale de trei ani, nu determină concluzia că sporul pentru condiții vătămătoare nu ar avea caracter nepermanent, deoarece permanența acordării sporului se poate stabili și prin raportare la o anumită perioadă de timp. De asemenea, indemnizația de hrană are caracter permanent, deoarece a fost acordată lunar, nefiind relevant că această indemnizație are un cuantum variabil în raport cu timpul efectiv lucrat în luna anterioară. Prin urmare, în temeiul art. 23 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 10/2008, atât sporul de condiții vătămătoare, cât și indemnizația de hrană se includ în baza de calcul al indemnizației de concediu cuvenite membrului de sindicat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile, iar în cadrul soluționării apelului, s-au dispus suspendarea cauzei și sesizarea instanței supreme. IV. Motivele reținute de titularii sesizărilor

În Dosarul nr. 2.707/1/2024, Curtea de Apel Oradea a reținut că reclamanții au învestit instanța cu mai multe capete de cerere întemeiate pe prevederile Legii-cadru nr. 153/2017 și ale Legii nr. 448/2006.

Constatând că obiectul prezentei cauze îl reprezintă stabilirea unor drepturi salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, iar de modalitatea de interpretare a chestiunilor de drept ce urmează a fi menționate depinde soluționarea litigiului, s-a reținut ca admisibilă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție doar pentru acele petite pentru a căror rezolvare este necesară o dezlegare vizând probleme de drept asupra cărora instanța supremă nu s-a mai pronunțat și nici nu fac obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

În Dosarul nr. 2.977/1/2024, Tribunalul Maramureș a constatat faptul că persoanele reprezentate în cauză de către Sindicatul Județean al Asistenților Personali (...) fac parte din categoria personalului plătit din fonduri publice, fiind angajați în calitate de asistenți personali ai unor persoane cu dizabilități.

Drepturile care fac obiectul prezentului litigiu sunt drepturi de natură salarială, acestea fiind stabilite potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017, iar achitarea acestora este realizată din fonduri publice.

La data la care a fost reținută spre soluționare prezenta cerere, ca urmare a verificărilor efectuate, nu a fost identificată practică judiciară care să interpreteze problema de drept, raportat la prevederile legale anterior menționate.

În Dosarul nr. 323/1/2025, analizând îndeplinirea cumulativă în cauză a condițiilor prevăzute de art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, Curtea de Apel Ploiești a apreciat că obiectul învestirii instanței este reprezentat de solicitarea recalculării indemnizației pentru concediul de odihnă pentru ultimii trei ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată și în continuare, cu luarea în calcul (și) a sporului pentru condiții de muncă periculoase/vătămătoare pentru perioada începând cu luna martie 2022 și până în luna ianuarie 2023, respectiv de plată a diferențelor astfel rezultate.

În consecință, pretențiile deduse judecății se circumscriu unor drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Totodată, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție poate fi dispusă atât de un complet de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță, cât și de un complet de judecată învestit cu soluționarea cauzei în calea de atac, iar existența elementului de noutate al problemei de drept nu mai reprezintă o condiție de admisibilitate.

Referitor la condiția ca sesizarea să privească o chestiune de drept, față de obiectul cererii de sesizare a instanței supreme, ținând cont că, în concret, se solicită ca instanța supremă să lămurească interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. d) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, pct. IV lit. A subpct. 2 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru, respectiv art. 150 din Codul muncii, cu privire la împrejurarea dacă la stabilirea drepturilor bănești cuvenite asistenților personali pentru perioada concediului de odihnă trebuie avut în vedere sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de care aceștia au beneficiat în perioada de activitate, în condițiile în care, deși nereglementat legal pentru categoria asistenților personali, acest spor a fost recunoscut de către angajator, cu caracter permanent, prin contractul individual de muncă și efectiv acordat în perioada de activitate, s-a apreciat că și această condiție este îndeplinită.

Totodată, chestiunea de drept supusă dezbaterii este, în opinia instanței de trimitere, una calificată, reală, veritabilă, ce prezintă un grad de dificultate suficient de ridicat, necesitând cu pregnanță a fi lămurită prin intervenția instanței supreme, în scopul rezolvării ei de principiu și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății.

Astfel, normele juridice aplicabile pot fi interpretate într-o manieră divergentă, posibilitate care a dat naștere deja unei practici judiciare neunitare la nivelul Curții de Apel Ploiești, de natură să justifice intervenția instanței supreme.

De dezlegarea acestei probleme de drept depinde soluționarea cauzei, având în vedere că în cauză diferendul constă în aceea de a se statornici dacă, la stabilirea drepturilor bănești cuvenite asistenților personali pentru perioada concediului de odihnă, trebuie avut în vedere sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de care aceștia au beneficiat în perioada de activitate, în condițiile în care, deși nereglementat legal pentru categoria asistenților personali, acest spor a fost recunoscut de către angajator, cu caracter permanent, prin contractul individual de muncă și efectiv acordat în perioada de activitate.

De asemenea, se constată că, asupra chestiunii de drept (propriu-zise), de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat, aceasta nu face obiectul unei sesizări în acest sens și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Este adevărat că prin Decizia nr. 23/2023 s-a stabilit că asistentul personal nu beneficiază de sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare, însă, în cauza de față, elementul suplimentar diferențiator ce atrage necesitatea sesizării instanței supreme constă în recunoașterea acestui spor de către angajator, cu caracter permanent, prin contractul individual de muncă, acest spor fiind și acordat efectiv în perioada de activitate, acesta fiind, de altfel, motivul adăugării, în acest context, a dispozițiilor art. 150 din Codul muncii, temei de drept menționat și în cererea de chemare în judecată.

În concluzie, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024. V. Punctul de vedere al titularilor sesizărilor

În Dosarul nr. 2.707/1/2024, cu privire la modalitatea de calcul al salariului de bază al unui asistent personal, încadrat în cursul anului 2020, gradația 5, Curtea de Apel Oradea a apreciat că, în situația unei persoane încadrate în perioada de aplicare etapizată a legii de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, salariul de bază se stabilește conform art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 raportat la art. 38 din același act normativ și ținând cont de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, Legea nr. 5/2020, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2023.

Cu privire la sporul de la 50% până la 75% din salariul de bază pentru condiții periculoase sau vătămătoare prevăzut de anexa nr. 9 pct. I lit. A subpct. 1 din Regulamentul-cadru, s-a arătat că norma de drept se adresează personalului din unități de asistență socială, centre sau servicii sociale cu sau fără cazare care deservesc persoane cu handicap, aceasta neputându-se extinde la asistentul personal ce acordă servicii la domiciliul persoanei bolnave.

Referitor la dreptul asistentului personal - părinte al persoanei cu handicap la plata de ore suplimentare pentru îngrijirea persoanei cu handicap în afara programului de 8 h/zi și în zilele de repaus săptămânal ori sărbători legale și corelativ la dreptul persoanei cu handicap la indemnizația prevăzută de art. 42 alin. (4) raportat la art. 43 alin. (1) din Legea nr. 448/2006, s-a apreciat că, în ipoteza asistentului personal, părinte al persoanei cu handicap, orice activitate prestată în afara programului de 8 h/zi și în zilele de repaus săptămânal ori sărbători legale se circumscrie obligației legale de întreținere.

Corelativ, nu se poate reține că, de vreme ce asistentul personal - părinte al persoanei cu handicap nu beneficiază de plata de ore suplimentare, s-ar naște dreptul bolnavului la indemnizația prevăzută de art. 43 alin. (1) din Legea nr. 448/2006.

Părintele copilului cu handicap are un drept de alegere între asistent personal și indemnizație, cele două forme de sprijin neputând fi cumulate/intercalate.

Ipoteza în care Legea nr. 448/2006 mai face trimitere la plata indemnizației este situația de absență temporară a asistentului personal, care se raportează tot la durata normală a programului de muncă, respectiv la perioada de concediu, atunci când angajatorul, dacă nu poate asigura un înlocuitor al asistentului personal, acordă persoanei cu handicap grav indemnizația prevăzută la art. 43 alin. (1) din lege sau găzduirea într-un centru.

Cu privire la cuantumul indemnizației prevăzute de Legea nr. 448/2006 pentru situația de absență temporară a asistentului personal, s-a reținut că, pentru perioada în care asistentul personal se află în concediu, persoana cu handicap are dreptul la o indemnizație, ce se achită o dată pe an, al cărei cuantum este egal cu salariul net al asistentului personal gradația 0, stabilit potrivit prevederilor legale care reglementează nivelul de salarizare a personalului plătit din fonduri publice.

În Dosarul nr. 2.977/1/2024, în privința solicitării de a se dispune calcularea salariului de bază aferent gradației 0 prin raportare la salariul minim pe economie, s-a reținut că legiuitorul a apreciat că salariul acordat pentru munca prestată nu poate să fie inferior salariului minim pe economie, aflat în plată. Din această perspectivă, în măsura în care acest principiu este respectat, trebuie analizat dacă legiuitorul a impus obligația ca salariul minim pe economie să fie avut în vedere ca etalon pentru stabilirea tuturor salariilor de bază aferente gradației 0, potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017.

Având în vedere faptul că nu a fost stabilit un asemenea principiu, nu se poate reține faptul că o astfel de prevedere legală există în prezenta cauză.

În privința celei de-a doua probleme, se poate reține faptul că, pentru soluționarea litigiului, este necesară interpretarea prevederilor legale din cuprinsul Hotărârii Guvernului nr. 153/2018, anexa nr. 9 pct. V lit. B subpct. 4, respectiv dacă prevederile legale care reglementează sporul pentru condiții deosebite de muncă trebuie interpretate în sensul că s-a stabilit un astfel de drept în favoarea asistenților personali ai persoanelor încadrate în grad de handicap, asistenți personali angajați în cadrul unității administrativ-teritoriale și care își desfășoară activitatea la domiciliul său.

Pentru sporul aferent condițiilor vătămătoare s-a statuat în cuprinsul Deciziei nr. 23/2023 că nu este posibil să fie acordat un astfel de spor asistenților personali care își desfășoară activitatea la domiciliu.

Din această perspectivă, pe de o parte, se reține faptul că pentru condiții deosebite (stres sau risc) nu a fost pronunțată o hotărâre care să interpreteze, pentru situația asistentului personal, îndreptățirea pentru a beneficia de acest drept. Raportat la Decizia nr. 23/2023, se apreciază că interpretarea și în prezentul litigiu trebuie să fie în aceeași notă.

În privința normei de hrană solicitate de reclamantul sindicat, în numele membrilor, se poate reține faptul că suma aferentă indemnizației de hrană care face obiectul prezentului litigiu este achitată doar în perioada în care angajatul își desfășoară activitatea, astfel încât nici pe perioada concediului de odihnă nu este îndreptățit la acordarea acestor drepturi.

În Dosarul nr. 323/1/2025, în conformitate cu dispozițiile art. 6 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază principiul legalității, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc prin norme juridice de forța legii, cu excepția hotărârilor prevăzute la art. 11 alin. (1), conform principiilor enunțate de art. 120 din Constituția României, republicată, dar cu încadrare între limitele minime și maxime prevăzute în legea-cadru.

Din cuprinsul acestor dispoziții s-a reținut că legiuitorul a prevăzut, în esență, necesitatea reglementării prin lege a drepturilor salariale acordate personalului plătit din fonduri publice, cum este și cazul asistenților personali.

Or, în condițiile în care asistentul personal nu beneficiază, de principiu, de sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare (după cum a stabilit și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 23/2023), acesta nu ar putea beneficia de sporul respectiv nici chiar în condițiile în care acest spor a fost recunoscut de către angajator, cu caracter permanent, prin contractul individual de muncă și efectiv acordat în perioada de activitate.

Această recunoaștere/acordare a fost făcută, în fapt, printr-o adăugare la lege, așa încât concluzia ce se desprinde ar fi că, la stabilirea drepturilor bănești cuvenite asistenților personali pentru perioada concediului de odihnă, nu ar trebui avut în vedere sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de care, în ciuda faptului că acesta nu este reglementat legal pentru categoria asistenților personali, au beneficiat, în realitate, în perioada de activitate. VI. Punctul de vedere al părților

În Dosarul nr. 2.707/1/2024, apelanții s-au opus sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, arătând că problema dedusă judecății în prezenta cauză nu implică o chestiune de drept nouă, incertă sau care să necesite lămuriri suplimentare, aspectele de dreptul muncii și salarizării din speță fiind deja clar reglementate prin Legea-cadru nr. 153/2017 și Codul muncii, existând și o jurisprudență consistentă în acest sens.

Intimata Direcția de Sănătate Publică (...) a arătat că, în ceea ce privește expertizarea locului de muncă, nu se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât această instanță s-a pronunțat în acest sens, iar în ceea ce privește celelalte critici din apel a lăsat la aprecierea instanței necesitatea sesizării instanței supreme.

În Dosarul nr. 2.977/1/2024, părțile nu au formulat niciun punct de vedere.

În Dosarul nr. 323/1/2025, apelanta-pârâtă Direcția de Asistență Socială (...) a opinat că indemnizația de hrană reglementată de art. 18 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu intră în baza de calcul al indemnizației de concediu de odihnă cuvenită personalului contractual plătit din fonduri publice și funcționarilor publici, impunându-se sesizarea instanței supreme, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, referitoare la includerea în baza de calcul al indemnizației de concediu și a sporului de condiții de muncă vătămătoare. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie Dosarul nr. 2.707/1/2024 Prima întrebare

Într-o opinie, s-a apreciat că salariul de bază al unui asistent personal, încadrat în cursul anului 2020, gradația 5, se calculează conform anexei nr. II Familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială" din Legea-cadru nr. 153/2017 pct. 3.2 - Salarii de bază pentru personalul de specialitate din instituțiile și unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică, nr. crt. 45 (părinte social, îngrijitor la domiciliu, asistent personal, asistent personal profesionist) nivelul studiilor M, G, aplicându-se salariul minim brut pe țară garantat în plată, în măsura în care acesta din urmă este mai mare decât salariul de bază din anexă (Tribunalul Bihor).

Într-o altă opinie, s-a arătat că salariul de bază se stabilește conform art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 raportat la art. 38 din același act normativ și ținând cont de Ordonanța de urgență a