ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 277/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 3.042/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 862/90/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, nefiind formulate puncte de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus, prin Încheierea din 4 decembrie 2024, în Dosarul nr. 862/90/2024, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă în materia raporturilor de serviciu, guvernate de prevederile Codului administrativ, se poate dispune suspendarea de drept a raportului de serviciu al funcționarului public pe perioada în care acesta exercită un mandat de asistent judiciar, respectiv dacă pot fi aplicate în speță dispozițiile art. 50 lit. d) din Codul muncii, prin raportare la prevederile art. 513 alin. (1) lit. m) coroborat cu art. 367 din Codul administrativ și art. 1 alin. (1) și (2) din Codul muncii, având în vedere și dispozițiile art. 122 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, cu modificările ulterioare, și ale art. 227 alin. (1) și (3) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare (Codul administrativ) " Art. 367. - Dispozițiile prezentei părți se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz." " Art. 513. - (1) Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public se află în una dintre următoarele situații: (...) m) în alte cazuri expres prevăzute de lege."

Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul muncii) " Art. 1. - (1) Prezentul cod reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii. (2) Prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii." " Art. 50. - Contractul individual de muncă se suspendă de drept în următoarele situații: (...) d) exercitarea unei funcții în cadrul unei autorități executive, legislative ori judecătorești, pe toată durata mandatului, dacă legea nu prevede altfel;"

Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 303/2022) " Art. 227. - (1) Funcția de judecător, procuror, magistrat-asistent și personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior, astfel cum acestea sunt definite de legislația în vigoare, și a funcțiilor didactice de la Institutul Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri. (...) (3) În considerarea statutului lor, judecătorii și procurorii, inclusiv cei care au calitatea de membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii nu sunt demnitari, neputând face parte concomitent din autoritatea judecătorească, puterea executivă sau legislativă."

Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, cu modificările ulterioare (Legea nr. 304/2022) " Art. 122. - (...) (2) Dispozițiile legale privind obligațiile, interdicțiile și incompatibilitățile judecătorilor și procurorilor se aplică și asistenților judiciari." III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea cu nr. 862/90/2024, reclamanta Agenția Națională a Funcționarilor Publici a chemat în judecată pe pârâții Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Vâlcea și P.G.M., solicitând instanței să dispună anularea Deciziei directorului executiv al Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Vâlcea din 19 septembrie 2023 privind suspendarea de drept a raportului de serviciu al pârâtului P.G.M.

Prin Sentința nr. 433 din 13 iunie 2024, Tribunalul Vâlcea - Secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal a respins cererea, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că nereglementarea cazului de suspendare a raportului de serviciu pentru situația exercitării mandatului de asistent judiciar reprezintă o simplă omisiune a legiuitorului, care impune aplicarea în completare a normei de drept comun instituite de art. 50 lit. d) din Codul muncii.

Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat recurs prin care a solicitat casarea hotărârii atacate și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii.

În motivare a susținut că nu există o dispoziție în cuprinsul Legii nr. 303/2022 care să prevadă posibilitatea suspendării raportului de serviciu al funcționarului public pe durata exercitării mandatului de asistent judiciar. A mai arătat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 50 lit. d) din Codul muncii, având în vedere că aceste norme se aplică numai personalului care își desfășoară activitatea în baza unui contract individual de muncă. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

În acest sens a menționat că procesul în care s-a dispus sesizarea se circumscrie domeniului de aplicare al art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, întrucât privește suspendarea de drept a raportului de serviciu al unui funcționar public pe perioada în care acesta exercită mandatul de asistent judiciar.

Chestiunea de drept invocată este esențială în cauză, având în vedere că de interpretarea dispozițiilor legale pe care se întemeiază pretențiile și apărările părților depinde soluționarea pe fond a cauzei, aflată în calea de atac a recursului.

A mai arătat că instanța supremă nu a statuat asupra acestei chestiuni de drept, care nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părțile au exprimat puncte de vedere conforme cu susținerile și apărările formulate în cauză. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Instanța de trimitere a apreciat că, în materia raporturilor de serviciu guvernate de Codul administrativ, sunt aplicabile prevederile art. 1 alin. (2) din Codul muncii, față de norma de trimitere de la art. 367 din Codul administrativ. Astfel, din coroborarea dispozițiilor art. 513 alin. (1) lit. m) din Codul administrativ cu cele ale art. 50 lit. d) din Codul muncii rezultă că se poate dispune suspendarea de drept a raportului de serviciu al funcționarului public pe perioada în care acesta exercită mandatul de asistent judiciar. VII. Jurisprudența instanțelor naționale

Din răspunsurile transmise de către instanțele consultate a rezultat o singură opinie.

Astfel, s-a apreciat că se poate dispune suspendarea de drept a raportului de serviciu al funcționarului public pe perioada în care acesta exercită mandatul de asistent judiciar.

S-a argumentat că enumerarea cazurilor de suspendare a raporturilor de serviciu din cuprinsul art. 513 din Codul administrativ este enunțiativă, conținutul lit. m) din cadrul aceluiași articol confirmând acest caracter. Chiar dacă nu există un temei legal expres care să reglementeze posibilitatea suspendării raportului de serviciu al unui funcționar public pe perioada în care acesta exercită mandatul de asistent judiciar, art. 513 alin. (1) lit. m) din Codul administrativ se completează cu art. 50 lit. d) din Codul muncii.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție

Nu au fost identificate decizii relevante cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. X. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul prezentei sesizări este reprezentat de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia conflictelor de muncă și cea de contencios administrativ ce vizează personalul plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată de dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, "Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal", iar în conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol, "Prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze".

Astfel, conform art. 2 alin. (1) din același act normativ, "Dacă, în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Din analiza dispozițiilor legale mai sus evocate rezultă că, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, declanșarea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare al art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) existența unei chestiuni de drept; d) de lămurirea chestiunii de drept depinde soluționarea pe fond a cauzei; e) chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Referitor la prima condiție de admisibilitate a sesizării se constată că domeniul de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 este stabilit expres prin dispozițiile art. 1 din acest act normativ.

Din analiza acestui articol rezultă că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se aplică numai în cauzele care vizează stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie sau alte prestații de asigurări sociale ale acestui personal.

Astfel, scopul adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, menționat chiar în preambulul acestui act normativ, a fost acela de a asigura cadrul necesar pentru unificarea practicii judiciare, "care să elimine diferențierile în materia stabilirii/plății drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice".

În acest condiții, referirea legiuitorului delegat în cuprinsul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 la aplicabilitatea acestui act normativ inclusiv în procesele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal trebuie subsumată scopului reglementării cu caracter special, și anume de a elimina diferențierile în materia stabilirii sau plății drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice.

Verificând îndeplinirea acestei condiții de admisibilitate a sesizării, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect anularea Deciziei directorului executiv al Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Vâlcea din 19 septembrie 2023 privind suspendarea de drept a raportului de serviciu al unui funcționar public, pe durata exercitării mandatului de asistent judiciar.

Se observă că limitele judecății, astfel cum au fost configurate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, privesc exclusiv legalitatea actului administrativ de suspendare a raportului de serviciu al unui funcționar public, fără a viza, în mod direct sau indirect, componenta salarială a raportului de serviciu.

Or, art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 circumscrie aplicabilitatea acestui act normativ numai la procesele privitoare la stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.

Astfel, chiar dacă procesul privește raportul de serviciu al unui funcționar public, obiectul acestui proces nu vizează stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.

Ca atare, cauza în care a fost sesizată instanța supremă în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile nu se circumscrie domeniului specific de reglementare al art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Nefiind îndeplinită prima condiție de admisibilitate a sesizării formulate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, devine inutilă examinarea celorlalte condiții de admisibilitate.

Pentru aceste motive, constatând că procesul în care a fost formulată sesizarea nu se circumscrie domeniului de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă,