Decizia nr. 290/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 859/85/2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 9/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Georgiana Toader, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Sibiu - Secția I civilă în Dosarul nr. 859/85/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, nefiind formulate puncte de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizărilor în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Sibiu - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 15 noiembrie 2024, în Dosarul nr. 859/85/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să dea o rezolvare de principiu asupra următoarei chestiuni de drept: Dacă foștii grefieri, în prezent pensionari, beneficiază, în vederea stabilirii pensiei de serviciu potrivit Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, cu modificările și completările ulterioare, de valoarea de referință sectorială 605,225 lei, la care se adaugă sporurile cuvenite conform art. 685 alin. (1) din aceeași lege, pentru ultimele luni de activitate anterioare depunerii cererii de pensionare.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 10 ianuarie 2025, cu nr. 9/1/2025, termenul de judecată fiind stabilit la 30 iunie 2025. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 567/2004 " Art. 68 5 . - (1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea prevăzut la art. 3 alin. (2), personalul de specialitate criminalistică și personalul care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică prevăzut la art. 3 1 , precum și tehnicienii criminaliști din cadrul parchetelor, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în specialitate, pot beneficia de pensie de serviciu la împlinirea vârstei standard de pensionare conform eșalonării prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media salariilor de bază brute lunare realizate, inclusiv sporurile cu caracter permanent, corespunzătoare ultimelor 48 de luni consecutive de activitate anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare. Cuantumul net al pensiei de serviciu nu poate fi mai mare de 100% din venitul net avut în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. (...)"

Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 706/2015 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, denumită în continuare anexa la Hotărârea Guvernului nr. 706/2015 " Art. 5. - (...) (5) Pentru aplicarea dispozițiilor alin. (2)-(4), prin salariul de bază brut lunar folosit la determinarea bazei de calcul se înțelege salariul stabilit conform coeficientului de multiplicare și valorii de referință sectorială la care se adaugă, după caz, celelalte sporuri și/sau majorări incluse în salariul de bază potrivit legii, cum sunt: sporul privind nivelul de instanță, salariul de merit, indemnizația de conducere, sporul pentru vechimea în muncă, sporul de fidelitate, sporul de risc și suprasolicitare și sporul de confidențialitate, realizate de personalul auxiliar de specialitate aflat în activitate în condiții identice de funcție, vechime, grad sau treaptă și nivel al instanței ori parchetului unde a funcționat solicitantul înaintea eliberării din funcția de personal auxiliar de specialitate. (...) Art. 9. - (...) (3) În vederea stabilirii pensiei de serviciu, dosarul de pensie trebuie să cuprindă următoarele documente: (...) c) adeverința-tip întocmită de ultimul angajator care cuprinde elementele necesare stabilirii pensiei de serviciu, respectiv vechimea în specialitate/funcție și baza de calcul, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 2; pentru beneficiarii prevăzuți la art. 2 alin. (1) lit. c)-f), adeverința-tip se întocmește de ultimul angajator la care a exercitat funcția de personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, de personal de specialitate criminalistică, de personal care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică, precum și de tehnician criminalist din cadrul parchetelor de pe lângă instanțele judecătorești; (...)". III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

În Dosarul nr. 859/85/2024, instanța de trimitere este învestită cu judecarea cererii formulate de o reclamantă - persoană fizică, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Vâlcea și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, într-o cauză având ca obiect "obligație de a face".

În speță, reclamanta, fostă grefieră, în prezent pensionară, solicită obligarea fostului angajator la emiterea adeverinței-tip prevăzute de art. 9 alin. (3) lit. c) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 706/2015, în vederea stabilirii pensiei de serviciu potrivit Legii nr. 567/2004 prin raportare la o valoare de referință sectorială (VRS) de 605,225 lei, la care să se adauge sporurile cuvenite conform art. 68 5 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 pentru ultimele 12 luni de activitate anterioare depunerii cererii de pensionare.

În susținerea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că a fost încadrată în funcția de grefier până la data de 14 martie 2018, dată la care s-a pensionat, iar, în ultima decizie de pensionare - nr. 238.033 - emisă în vederea revizuirii pensiei inițiale, ca urmare a emiterii unei noi adeverințe-tip de către Tribunalul Vâlcea, pensia i-a fost calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,18 lei, în pofida faptului că, prin Sentința civilă nr. 584 din 8 noiembrie 2022, Tribunalul Sibiu a obligat Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Vâlcea să îi plătească despăgubiri salariale rezultate din raportarea salariului la o valoare de referință sectorială de 605,225 lei, începând cu data de 9 februarie 2018 până la 14 martie 2018. De asemenea, a susținut că altor grefieri din țară li s-a recunoscut dreptul la pensie prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei.

Prin întâmpinare, pârâtul Tribunalul Vâlcea a solicitat respingerea acțiunii, întrucât, prin Sentința civilă nr. 584 din 8 noiembrie 2022, Tribunalul Sibiu nu a obligat pârâtul la emiterea unei noi adeverințe-tip pentru recalcularea pensiei și, în subsidiar, deoarece, pentru personalul auxiliar de specialitate (grefieri), legiuitorul nu a prevăzut că pensiile de serviciu se actualizează în funcție de salariul în plată, astfel cum se statuează pentru magistrați. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu dispozițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. V. Punctul de vedere al părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părțile nu și-au exprimat punctul de vedere asupra problemei de drept în discuție. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în Dosarul nr. 859/85/2024 nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la chestiunea de drept solicitată a fi dezlegată în cauză. VII. Jurisprudența instanțelor naționale

La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanțele naționale au comunicat un număr redus de puncte de vedere teoretice, care, față de problema de drept ce face obiectul sesizării, converg înspre o opinie unanimă.

În punctul de vedere comunicat de Tribunalul București s-a arătat că, în cazul persoanelor care s-au pensionat în sistemul public de pensii anterior intrării în vigoare a Legii nr. 130/2015 pentru completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, legiuitorul a prevăzut faptul că pensia acestora se recalculează ca pensie de serviciu. Având în vedere că pentru această categorie de pensionari nu se mai luau în considerare, ca element de referință, veniturile salariale aflate în plată în ultimele 12 luni de activitate, pentru a se preveni o discriminare față de persoanele pensionate ulterior intrării în vigoare a actului normativ, legiuitorul a prevăzut că baza de calcul al pensiei se determină prin aplicarea procentului de calcul asupra a două elemente: media salariilor de bază brute lunare din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, realizate de personalul auxiliar de specialitate aflat în activitate în condiții identice, la care se adaugă media sporurilor, în procent, avute în ultimele 12 luni anterioare lunii în care acesta a fost eliberat din funcție. Rezultă, drept urmare, că, dacă în raport cu primul element sunt avute în vedere veniturile salariale ale persoanei ce ocupă o funcție identică, în ceea ce privește sporurile, raportarea se face la situația concretă a pensionarului. Drept urmare, la media salariilor de bază brute lunare din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare realizate de personalul auxiliar de specialitate aflat în activitate în condiții identice, se adaugă media sporurilor, în procent, efectiv realizate de către pensionar.

Raportat la cele anterior expuse, s-a mai arătat că este irelevant că un anumit spor nu mai este prevăzut în prezent, atât timp cât acesta a existat și a fost acordat pensionarului în ultimele sale 12 luni de activitate, după cum un spor care actualmente este prevăzut de legislație, însă nu exista în ultimele 12 luni de activitate ale pensionarului, nu va putea fi avut în vedere la determinarea bazei de calcul. Prin urmare, este posibil ca un spor să fie avut în vedere la determinarea bazei de calcul, fără ca acesta să fie recunoscut în prezent de legislația în materie de salarizare.

În concluzie, s-a reținut că baza de calcul pentru pensia de serviciu a foștilor grefieri trebuie să fie reprezentată de media salariilor de bază brute lunare din ultimele 12 luni anterioare, prin luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 605,225 lei, fără a fi afectate de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.

Tribunalul Călărași și Tribunalul Teleorman au comunicat că, din interpretarea art. 107 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, prin prisma Deciziei nr. 23/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (paragrafele 63-67 și 74-75), prin care s-a statuat că legiuitorul, în textele legale în care face vorbire despre indemnizațiile magistraților, are în vedere indemnizația avută în drept (cea cuvenită), iar nu veniturile efectiv încasate, rezultă că majorările salariale (VRS) fac parte din salariul de bază al personalului auxiliar de specialitate începând cu data recunoașterii prin hotărâre judecătorească și trebuie luate în considerare la eliberarea adeverințelor necesare stabilirii pensiilor de serviciu ale acestei categorii de personal.

În susținerea opiniei de mai sus au fost comunicate Decizia nr. 508/2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, și Decizia nr. 595/2022, pronunțată de Tribunalul Mureș și menținută în apel de Curtea de Apel Târgu Mureș.

Celelalte curți de apel nu au identificat practică judiciară în materie și nici nu au comunicat opinii teoretice.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul de recursuri în interesul legii nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Decizia nr. 719 din 5 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 27 februarie 2020, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 5 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 și ale art. II alin. (3) din Legea nr. 130/2015 pentru completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 23 din 29 iunie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 27 octombrie 2015, s-a stabilit că, "În interpretarea dispozițiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu și la acordarea indemnizațiilor pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, drepturile acordate prin hotărâri judecătorești irevocabile privind creșterile salariale de 2%, 5% și 11% prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, se încadrează în sintagma de «indemnizație avută» și vor fi luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraților." X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Instanța supremă reține că temeiul prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Domeniul de reglementare al acestui act normativ, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024, este conturat expres prin dispozițiile art. 1, ordonanța de urgență aplicându-se în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.

În această materie s-a instituit o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sens în care, potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, "Dacă, în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Rezultă că aceste prevederi se aplică cu prioritate în raport cu dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa însă, în mod corespunzător, cu prevederile dreptului comun, Codul de procedură civilă, astfel cum se și statuează expres prin art. 4, conform căruia "Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (...) precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie".

De altfel, trebuie subliniat că legiuitorul delegat a ținut cont, la adoptarea acestui nou act normativ, potrivit principiilor prezentate în preambulul acestuia, de "configurația actuală a mecanismului hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și de efectul obligativității hotărârii pe care o pronunță Înalta Curte de Casație și Justiție, în deplin acord cu îndatorirea sa constituțională de asigurare a aplicării și interpretării unitare a legii de către toate instanțele judecătorești din România", apreciindu-se că, în raport cu coordonatele acestui mecanism, aplicarea noilor norme legale cu caracter special poate influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, "în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept".

Prin urmare, în contextul normativ expus, procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării: (i) existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac; (ii) cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze, respectiv litigiul să vizeze fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice; (iii) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Referitor la primele două condiții legale se reține că acestea sunt îndeplinite, întrucât cauza se află în curs de soluționare pe rolul Tribunalului Sibiu - Secția I civilă, complet specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, care judecă în primă instanță, conform art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă și art. 269 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul muncii), iar litigiul se circumscrie domeniului specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, tribunalul fiind învestit cu judecarea cererii formulate de reclamantă, fostă grefieră, în prezent pensionară, prin care solicită obligarea fostului angajator la emiterea adeverinței-tip prevăzute de art. 9 alin. (3) lit. c) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 706/2015, în vederea stabilirii pensiei de serviciu potrivit Legii nr. 567/2004 prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, la care să se adauge sporurile cuvenite conform art. 68 5 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 pentru ultimele 12 luni de activitate anterioare depunerii cererii de pensionare.

Este îndeplinită și ultima condiție legală enunțată, întrucât, în urma consultării evidențelor întocmite la nivelul instanței supreme, rezultă că problema de drept supusă dezlegării nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție printr-o altă hotărâre prealabilă și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Referitor la cea de-a treia condiție se observă că aceasta este prevăzută atât la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cât și la art. 519 din Codul de procedură civilă și presupune, pe de o parte, identificarea unei chestiuni de drept care ar putea face obiect al sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, iar, pe de altă parte, stabilirea și evidențierea existenței unei legături strânse între maniera de dezlegare a chestiunii de drept, în raport cu interpretările posibile prefigurate, și soluționarea pe fond a cauzei.

Condiția de admisibilitate care impune ca soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere este, de asemenea, îndeplinită, în condițiile în care, așa cum rezultă din datele comunicate de către instanța de trimitere, reclamantei, grefier pensionat la data de 14 martie 2018, i s-a stabilit dreptul la pensia de serviciu reglementată de art. 68 5 din Legea nr. 567/2004, prin raportare la un salariu de bază brut lunar constituit prin raportare la o valoare de referință sectorială (VRS) de 484,18 lei, iar, ulterior, prin Sentința civilă nr. 584 din 8 noiembrie 2022, Tribunalul Sibiu a obligat Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Vâlcea să îi plătească despăgubiri salariale rezultate din raportarea salariului la o valoare de referință sectorială de 605,225 lei, începând cu data de 9 februarie 2018 până la 14 martie 2018 (data pensionării), în timp ce sesizarea vizează potențiala raportare a salariilor de bază brute lunare avute în vedere la stabilirea pensiei de serviciu la o valoare de referință sectorială de 605,225 lei, fiind în afara oricărei ambivalențe că efectele pe care le implică rezolvarea acestei chestiuni sunt apte să influențeze soluționarea pe fond a cauzei.

Demn de remarcat este și faptul că, deși problema de drept sesizată face referire la compunerea pensiilor de serviciu ale personalului circumscris art. 68 3 din Legea nr. 567/2004 cu o medie a salariilor de bază brute lunare, inclusiv sporurile cu caracter permanent, aspectul sporurilor salariale, așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată cu care este învestită instanța de trimitere, nu este unul litigios, pretențiile reclamantei vizând exclusiv compunerea salariilor de bază brute lunare avute în vedere la stabilirea pensiei de serviciu cu o valoare de referință sectorială de 605,225 lei.

În contextul analizei condițiilor de admisibilitate se constată, însă, că nu este îndeplinită condiția existenței unei chestiuni de drept veritabile, care să necesite a fi dezlegată pe calea mecanismului reglementat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, completată cu dispozițiile art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă.

Astfel cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie să aibă ca obiect o chestiune de drept ce necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte un grad de dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății (a se vedea Decizia nr. 53/2024, Decizia nr. 61/2024, Decizia nr. 62/2024, Decizia nr. 76/2024, Decizia nr. 80/2024, Decizia nr. 81/2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept).

Jurisprudența consolidată în legătură cu această condiție de admisibilitate rămâne de actualitate și după intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, dat fiind că, în preambulul acestei ordonanțe de urgență, s-a ținut seama de "faptul că măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept". Pe de altă parte, în măsura în care prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu s-a derogat de la dispozițiile art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă, acestea rămân aplicabile, ca drept comun în materia sesizării pentru dezlegarea în prealabil a unei chestiuni de drept (a se vedea Decizia nr. 61/2024, Decizia nr. 71/2024, Decizia nr. 89/2024, Decizia nr. 96/2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept).

Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere că, așa cum s-a arătat și mai sus (paragrafele 31 și 32), prin prezenta sesizare instanța de trimitere solicită o dezlegare prin care să se statueze dacă, la stabilirea pensiei de serviciu în baza Legii nr. 567/2004, media salariilor de bază brute lunare care intră în baza de calcul al pensiei de serviciu reglementată de art. 68 5 din Legea nr. 567/2004 se raportează la o valoare de referință sectorială de 605,225 lei, în condițiile în care, pe de o parte, acest cuantum al valorii de referință sectorială a fost recunoscut, prin hotărâre judecătorească definitivă, ulterior eliberării din funcție prin pensionare, pentru o perioadă anterioară pensionării, iar, pe de altă parte, pentru alți grefieri, de asemenea beneficiari ai unor hotărâri judecătorești definitive, pensiile de serviciu au fost calculate prin raportare la media salariilor de bază brute lunare compuse cu valoarea de referință sectorială de 605,225 lei.

Or, față de jurisprudența relevantă dezvoltată de instanța supremă în mecanismele obligatorii de unificare a jurisprudenței, problemei de drept sesizate îi lipsește gradul de dificultate necesar intervenției instanței supreme prin mecanismul hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanța de trimitere având suficiente repere pentru aplicarea dispozițiilor legale pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea la situația de fapt dedusă judecății.

Astfel, potrivit art. 68 5 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, "Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești (...), cu o vechime de cel puțin 25 de ani în specialitate, poate beneficia de pensie de serviciu la împlinirea vârstei standard de pensionare (...), în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media salariilor de bază brute lunare realizate, inclusiv sporurile cu caracter permanent (...)."

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice face trimitere, în art. 7 lit. a), la sintagma "salariu de bază" ca fiind "suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcției, gradului/treptei profesionale, gradației, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I-IX."

Prin mai multe decizii pronunțate în mecanisme obligatorii de unificare a jurisprudenței (de exemplu, prin Decizia nr. 55 din 13 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, paragraful 81, ori prin Decizia nr. 3 din 11 martie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, paragrafele 69 și 71) s-a statuat că salariile de bază, respectiv indemnizațiile de încadrare, se compun cu o valoare de referință sectorială unică și invariabilă, cu aplicabilitate generală pentru întreg personalul din cadrul Familiei ocupaționale de funcții bugetare "Justiție", fiind, astfel, incontestabil că valoarea de referință sectorială reprezintă o componentă care determină cuantumul salariului de bază care, la rândul său, determină cuantumul pensiei de serviciu, calculată conform art. 68 5 din Legea nr. 567/2004.

Deosebit, faptul că ordonatorul de credite secundar, angajator al reclamantei din cauza aflată pe rolul instanței de trimitere, nu a emis, pentru perioada cât reclamanta a avut calitatea de angajat, actul administrativ care să constate îndreptățirea acesteia la stabilirea salariului de bază raportat la o valoare de referință sectorială de 605,225 lei, în concordanță cu Sentința civilă nr. 584 din 8 noiembrie 2022 a Tribunalului Sibiu (paragraful 38), nu influențează soluția pe care instanța de trimitere o va pronunța, fiind aplicabile, mutatis mutandis, considerentele din paragraful 66 al Deciziei nr. 23 din 29 iunie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, potrivit cărora, "în momentul îndeplinirii condițiilor de pensionare, magistrații din prezenta cauză aveau în patrimoniu dreptul la creșterile salariale prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, dobândit pe cale judecătorească."

Nu în ultimul rând, cu privire la relevanța atitudinii angajatorului (emiterea sau neemiterea ordinelor de salarizare corespunzătoare), a fost pronunțată Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea și a stabilit că "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5 1 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, soluția egalizării indemnizațiilor la nivel maxim are în vedere și majorările și indexările recunoscute prin hotărâri judecătorești unor magistrați sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare."

În considerentele acestei decizii s-a statuat că "a aprecia că nivelul maxim al salarizării nu poate include drepturile obținute prin hotărâri judecătorești definitive decât dacă au fost emise ordine de salarizare ar însemna să fie lăsată la latitudinea ordonatorilor de credite consecința aplicării sau neaplicării prevederilor legale. Cu alte cuvinte, ar însemna ca neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive să producă consecințe juridice în sensul privării unor titulari de drepturile lor specifice" (paragraful 78).

În același timp, în legătură cu chestiunea invocării, în cauza aflată pe rolul instanței de trimitere, a unei pretinse stări de discriminare rezultate din recunoașterea pentru alți grefieri, prin hotărâri judecătorești definitive, a îndreptățirii la stabilirea pensiei de serviciu prin raportare la media salariilor de bază brute lunare compuse cu valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, în condițiile în care însăși reclamanta este beneficiara unei astfel de hotărâri judecătorești, se constată că, raportat la această chestiune, nu se urmărește identificarea conținutului conceptual al vreunor norme, ci soluția ce urmează a fi dată raportat la situația de fapt din speță, operațiune ce excedează atribuțiilor completului constituit pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile.

Față de aceste statuări și repere jurisprudențiale există suficiente elemente care permit interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale incidente la situația de fapt dedusă judecății, instanța supremă neputând interfera în procesul de stabilire efectivă a soluției, operațiune de competența exclusivă a instanței de trimitere.

De altfel, este de remarcat faptul că, în încheierea de sesizare, instanța de trimitere a omis să expună argumente care să justifice pragul de dificultate necesar sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, la fel cum nu au fost prezentate, în cuprinsul încheierii, posibile variante de interpretare ale textului legal adus în discuție, deși, așa cum s-a arătat mai sus (paragraful 35), această condiție de admisibilitate rămâne de actualitate și după intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024. Mai mult, după consultarea instanțelor din țară, nu s-a conturat potențialul unei jurisprudențe neunitare cu privire la problema de drept care face obiectul sesizării.

Prin urmare, în condițiile în care instanța supremă constată că, raportat la obiectul sesizării, nu este îndeplinită condiția referitoare la existența unei chestiuni de drept reale, veritabile, urmează ca sesizarea să fie respinsă ca inadmisibilă.