ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 71/2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 1.617/1/2024, la care au fost conexate dosarele nr. 2.028/1/2024, nr. 2.030/1/2024, nr. 2.032/1/2024, nr. 2.052/1/2024, nr. 2.053/1/2024, nr. 2.054/1/2024, nr. 2.074/1/2024, nr. 2.142/1/2024, nr. 2.149/1/2024 și nr. 2.150/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 2.663/117/2023, de Tribunalul Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 4.225/97/2023, nr. 18/97/2024, nr. 3.249/97/2023, nr. 4.067/97/2023, 3.850/97/2023 și, respectiv, nr. 1.293/97/2023, de Tribunalul Suceava - Secția contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 3.446/86/2022*, nr. 3.660/86/2022* și, respectiv, nr. 995/86/2024 și de Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, în Dosarul nr. 1.835/107/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, fiind formulate două puncte de vedere în Dosarul conexat nr. 2.028/1/2024 și în Dosarul conexat nr. 2.030/1/2024.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizărilor în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularii și obiectul sesizărilor

Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin încheierea din 15 iulie 2024, în Dosarul nr. 2.663/117/2023, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile privind următoarea chestiune de drept: Dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, raportat și la principiile reglementate de art. 6 din aceeași lege-cadru, stabilirea nivelului de salarizare a personalului încadrat în cadrul instituției prefectului se poate realiza la nivelul salariului maxim aflat în plată pentru o funcție similară din cadrul tuturor instituțiilor prefectului din țară.

Ulterior, la data de 26 septembrie 2024, au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept dosarele având un obiect similar al sesizărilor pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile nr. 2.028/1/2024, nr. 2.030/1/2024 și nr. 2.032/1/2024, iar la data de 27 septembrie 2024 au fost înregistrate dosarele nr. 2.052/1/2024, nr. 2.053/1/2024 și nr. 2.054/1/2024, toate aceste dosare fiind conexate la Dosarul nr. 1.617/1/2024, înregistrat inițial, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

La 30 septembrie 2024 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept Dosarul nr. 2.074/1/2024, iar la 7 octombrie 2024 au fost înregistrate dosarele nr. 2.142/1/2024, nr. 2.149/1/2024 și nr. 2.150/1/2024, ce au fost conexate, de asemenea, la Dosarul nr. 1.617/1/2024, în baza art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Titularii și obiectul sesizărilor conexate sus-menționate sunt următoarele: - Dosarul nr. 2.028/1/2024 are ca obiect sesizarea Tribunalului Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, formulată în Dosarul nr. 4.225/97/2023, privind obligarea la recalcularea drepturilor salariale ale reclamanților la nivelul maxim de salarizare aflat în plată pentru funcții similare din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara (din cadrul căreia s-a desprins Direcția Regională Vamală Timișoara - ce funcționează în cadrul Autorității Vamale Române) și Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Galați, pentru aceeași funcție/grad/treaptă/gradație, cu luarea în considerare a tuturor majorărilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive; - dosarele nr. 2.030/1/2024, nr. 2.032/1/2024 și nr. 2.052/1/2024 au ca obiect sesizările Tribunalului Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, formulate în dosarele nr. 18/97/2024, nr. 3.249/97/2023 și, respectiv, nr. 4.067/97/2023 în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: Dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, raportat și la principiile reglementate de art. 6 alin. (1) din aceeași lege-cadru, stabilirea nivelului maxim de salarizare a personalului încadrat în cadrul unei direcții generale regionale a finanțelor publice se poate realiza la nivelul maxim aflat în plată pentru o funcție similară din cadrul tuturor direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice din țară, cu luarea în considerare a tuturor majorărilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive; - Dosarul nr. 2.053/1/2024 are ca obiect sesizarea Tribunalului Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, formulată în Dosarul nr. 3.850/97/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: A. Dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, raportat și la principiile reglementate de art. 6 alin. (1) din aceeași lege-cadru, stabilirea nivelului maxim de salarizare a personalului încadrat în cadrul unei direcții generale regionale a finanțelor publice se poate realiza la nivelul maxim aflat în plată pentru o funcție similară din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și tuturor direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice din țară. B. Dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, raportat și la principiile reglementate de art. 6 alin. (1) din aceeași lege-cadru, stabilirea nivelului maxim de salarizare a personalului încadrat în cadrul Autorității Vamale Române se poate realiza la nivelul maxim aflat în plată pentru o funcție similară din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și tuturor direcțiilor regionale ale finanțelor publice din țară; - Dosarul nr. 2.054/1/2024 are ca obiect sesizarea Tribunalului Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, formulată în Dosarul nr. 1.293/97/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: A. Dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, raportat și la principiile reglementate de art. 6 alin. (1) din aceeași lege-cadru, stabilirea nivelului maxim de salarizare a personalului încadrat în cadrul unui inspectorat teritorial de muncă se poate realiza la nivelul maxim aflat în plată pentru o funcție similară din cadrul tuturor inspectoratelor teritoriale de muncă din țară. B. Dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 1, 2 și 3 și anexei la Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație" din administrația publică centrală, stabilirea și acordarea sporului pentru condiții vătămătoare de muncă se pot realiza prin raportare la nivelul maxim al acestui spor aflat în plată pentru funcții similare, în cadrul tuturor inspectoratelor teritoriale de muncă din țară; - Dosarul nr. 2.074/1/2024 are ca obiect sesizarea Tribunalului Suceava - Secția contencios administrativ și fiscal, formulată în Dosarul nr. 3.446/86/2022*, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: A. Dacă reclamantul, în calitate de inspector șef serviciu gradație 2 în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Serviciul de cooperare interinstituțională și internațională, este îndreptățit în temeiul art. 39 alin. (1) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, la acordarea diferenței dintre salariul de bază efectiv achitat și salariul cuvenit la nivel maxim de salarizare pentru funcția similară aflată în plată în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în condițiile în care respectiva diferență reprezintă tocmai sporul de 20% pentru risc și solicitare neuropsihică (diferența dintre sporul de 25% prevăzut prin Ordinul nr. 964/2015 și sporul de 5% aplicat prin Ordinele nr. 836/2017 și nr. 1.021/2017, ambele ale președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, anulate prin hotărâri judecătorești), diferență încasată de alți funcționari cu funcții similare în baza unor hotărâri judecătorești definitive. B. Dacă reclamantul este îndreptățit în temeiul art. 39 alin. (1) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, la primirea diferenței salariale de la lit. A în condițiile în care a solicitat respectivul drept salarial prin mai multe acțiuni adresate instanței, cu temeiuri de drept diferite (ca spor distinct, ca urmare a anulării Ordinelor nr. 836/2017 și nr. 1.021/2017, ambele ale președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală), acțiuni ce au fost respinse; - Dosarul nr. 2.142/1/2024 are ca obiect sesizarea Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, formulată în Dosarul nr. 1.835/107/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: Modalitatea de aplicare a prevederilor art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în situația personalului angajat în funcția publică de execuție de inspector în cadrul casei județene de pensii, personal care beneficiază de sporul de condiții vătămătoare în procent de 15% din salariul de bază, în sensul de a se stabili dacă acordarea sporului se va face cu aplicarea plafonării prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile în care sporul se acordă la un nivel neplafonat altor salariați care ocupă funcții similare și care au dobândit drepturile prin hotărâre judecătorească definitivă; - Dosarul nr. 2.149/1/2024 are ca obiect sesizarea Tribunalului Suceava - Secția contencios administrativ și fiscal, formulată în Dosarul nr. 3.660/86/2022*, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: Dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, raportat și la principiile reglementate de art. 6 din aceeași lege-cadru, dar și modalitatea de salarizare a funcției publice de inspector de muncă, conform anexei nr. VIII, capitolul I, lit. A, pct. II, lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, stabilirea nivelului de salarizare a personalului angajat în cadrul unui inspectorat teritorial de muncă se poate realiza la nivelul salariului maxim aflat în plată pentru o funcție similară din cadrul tuturor inspectoratelor teritoriale de muncă subordonate Inspecției Muncii, inclusiv în cazul în care pentru funcția similară este stabilit în cadrul nivelului venitului salarial sporul de mobilitate, recunoscut în baza unei hotărâri judecătorești; - Dosarul nr. 2.150/1/2024 are ca obiect sesizarea Tribunalului Suceava - Secția contencios administrativ și fiscal, formulată în Dosarul nr. 995/86/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: Dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, raportat și la principiile reglementate de art. 6 din aceeași lege-cadru, stabilirea nivelului de salarizare a personalului angajat în cadrul unei Direcții Generale Regionale a Finanțelor Publice se poate realiza la nivelul salariului maxim aflat în plată pentru o/un funcție/grad/treaptă/gradație similare din cadrul tuturor Direcțiilor Generale Regionale ale Finanțelor Publice și Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, cu luarea în considerare a tuturor majorărilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive. II. Dispozițiile legale care formează obiectul sesizărilor Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) : " Art. 6. - Principii Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: a) principiul legalității, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc prin norme juridice de forța legii, cu excepția hotărârilor prevăzute la art. 11 alin. (1), conform principiilor enunțate de art. 120 din Constituția României, republicată, dar cu încadrare între limitele minime și maxime prevăzute prin prezenta lege; b) principiul nediscriminării, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare și instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție; c) principiul egalității, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală; d) principiul importanței sociale a muncii, în sensul că salarizarea personalului din sectorul bugetar se realizează în raport cu responsabilitatea, complexitatea, riscurile activității și nivelul studiilor; e) principiul stimulării personalului din sectorul bugetar, în contextul recunoașterii și recompensării performanțelor profesionale obținute, pe baza criteriilor stabilite potrivit legii și regulamentelor proprii; f) principiul ierarhizării, pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate; g) principiul transparenței mecanismului de stabilire a drepturilor salariale, în sensul asigurării predictibilității salariale pentru personalul din sectorul bugetar; h) principiul sustenabilității financiare, în sensul stabilirii nivelului de salarizare pentru personalul bugetar, astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat, stabilite în condițiile legii; i) principiul publicității în sensul transparenței veniturilor de natură salarială, precum și a altor drepturi în bani și/sau în natură pentru toate funcțiile din sectorul bugetar." " Art. 39. - Aplicarea tranzitorie (1) Până la aplicarea integrală a prevederilor prezentei legi, pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte profesionale, salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcții similare din cadrul instituției/autorității publice în care acesta este numit/încadrat sau din instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție similară în plată. (2) În situația în care prin aplicarea alin. (1) nu există funcție similară în plată, nivelul salariului de bază, soldei de funcție/salariului de funcție, indemnizației de încadrare pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte profesionale, se stabilește prin înmulțirea coeficientului prevăzut în anexe cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare, la care se aplică, după caz, prevederile art. 10 privind gradația corespunzătoare vechimii în muncă. (3) În aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituție sau autoritate publică se înțelege acea instituție sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri și cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. (4) În aplicarea prevederilor alin. (1), în cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul salariului de bază/indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate. (...)" III. Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-au invocat chestiunile de drept supuse interpretării

În Dosarul nr. 1.617/1/2024, prin acțiunea înregistrată la 22 mai 2023, reclamanții au solicitat să se dispună obligarea pârâtului la emiterea de dispoziții individuale prin care să se stabilească salariul de bază și sporurile la nivel maxim acordat funcției similare, grad, gradație, cu cea ocupată de fiecare membru de sindicat în parte, în cadrul tuturor instituțiilor prefectului din țară, precum și obligarea pârâtului la recalcularea și plata tuturor drepturilor salariale cuvenite ca urmare a stabilirii salariului de bază și a sporurilor la nivel maxim acordat funcției similare, grad, gradație, în cadrul tuturor instituțiilor prefectului din țară, corespunzător perioadei lucrate de fiecare membru de sindicat începând cu data de încadrare și până la data pronunțării hotărârii în prezentul litigiu, precum și ulterior, până la momentul în care salariul de bază va atinge pragul maxim stabilit de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022, actualizate cu indicele de inflație la data efectivă a plății și la plata de daune-interese egale cu dobânda legală penalizatoare calculată de la data scadenței și până la data plății efective.

În motivare, s-a arătat că membrii de sindicat au calitatea de funcționari publici în cadrul Instituției Prefectului - Județul Cluj, încadrați ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, și că pârâta nu a stabilit în mod corect drepturile salariale cuvenite acestora la momentul încadrării, deoarece salariul de bază nu a fost stabilit prin comparație cu nivelul maxim acordat funcției similare, grad, gradație, în cadrul tuturor instituțiilor prefectului din țară, fiind incidente prevederile art. 39 alin. (1) și (2) și ale art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017, precum și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, privind egalizarea drepturilor salariale obținute prin hotărâri judecătorești definitive.

În Dosarul conexat nr. 2.028/1/2024, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 2 noiembrie 2024, reclamanții au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - obligarea pârâților Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, Autoritatea Vamală Română și președintele Autorității Vamale Române să procedeze la recalcularea drepturilor salariale ale reclamanților la nivelul maxim de salarizare aflat în plată pentru funcții similare din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara (din cadrul căreia s-a desprins Direcția Regională Vamală Timișoara - ce funcționează în cadrul Autorității Vamale Române) și Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Galați, pentru aceeași/același funcție/grad/treaptă/gradație, cu luarea în considerare a tuturor majorărilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive (prin care s-a dispus acordarea majorării de 15% pentru complexitatea muncii), pentru ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată și pentru viitor; - obligarea pârâților la plata către reclamanți a unor despăgubiri echivalente cu diferența dintre salariul cuvenit la nivelul maxim de salarizare pentru funcții similare recalculat potrivit primului capăt de cerere și salariul efectiv achitat în ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată și pentru viitor.

În Dosarul conexat nr. 2.030/1/2024, prin cererea înregistrată la 4 ianuarie 2024, reclamanții au solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, începând cu data de 27 decembrie 2020 și în continuare, să calculeze și să plătească reclamanților membri de sindicat, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 și ale Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, diferența dintre salariul de bază efectiv achitat și salariul de bază cuvenit la nivelul maxim de salarizare pentru funcții similare aflate în plată în cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara, Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Galați, Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Craiova, Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești, Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București, pentru aceeași/același funcție/grad/treaptă/gradație, cu luarea în considerare a tuturor majorărilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, actualizate cu rata de inflație până la data plății efective.

În Dosarul conexat nr. 2.032/1/2024, prin cererea înregistrată la 17 august 2023, reclamanții au solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală, începând cu data de 11 august 2020 și în continuare, să calculeze și să plătească reclamantului diferența dintre salariul de bază efectiv achitat și salariul de bază cuvenit la nivelul maxim de salarizare pentru funcții similare aflate în plată în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și la nivelul maxim stabilit în celelalte instituții subordonate Agenției Naționale de Administrare Fiscală, respectiv Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Craiova, Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Galați, Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara, Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești, Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București, Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, pentru aceeași/același funcție/grad/treaptă/gradație, cu luarea în considerare a tuturor majorărilor salariate stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, în considerarea Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, actualizate cu rata de inflație până la data plății efective.

În Dosarul conexat nr. 2.052/1/2024, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 5 februarie 2024, reclamanții au chemat în judecată pârâții Inspecția Muncii și Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei, începând cu data de 20 octombrie 2020 și în continuare, să calculeze și să plătească reclamanților, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 și ale Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, diferența dintre salariul de bază efectiv achitat și salariul de bază cuvenit la nivelul maxim de salarizare pentru funcții similare aflate în plată în cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara, Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Galați, Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Craiova, Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești, Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice lași, Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București, pentru aceeași/același funcție/grad/treaptă/gradație, cu luarea în considerare a tuturor majorărilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, actualizate cu rata de inflație până la data plății efective.

În Dosarul conexat nr. 2.053/1/2024, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 9 octombrie 2023, reclamanții au chemat în judecată pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Autoritatea Vamală Română, pentru ca, în temeiul Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - obligarea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara la recalcularea și plata drepturilor salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale la nivelul maxim aflat în plată pentru funcții similare din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice subordonate cuvenite și drepturile salariate achitate efectiv, până la data de 1 aprilie 2022, conform prevederilor art. 171 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul muncii); - obligarea Autorității Vamale Române la recalcularea și plata drepturilor salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale la nivelul maxim aflat în plată pentru funcții similare din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice subordonate cuvenite și drepturile salariale achitate efectiv, începând cu data de 1 aprilie 2022, conform prevederilor art. 171 alin. (1) din Codul muncii.

În Dosarul conexat nr. 2.054/1/2024, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, înregistrată la 5 februarie 2024, reclamanții au chemat în judecată pârâții Inspecția Muncii și Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâților la stabilirea și acordarea drepturilor salariale cuvenite reclamanților, la nivelul maxim aflat în plată pentru funcții similare, din cadrul instituției, la nivel de țară, precum și la plata diferențelor astfel rezultate; obligarea pârâților la stabilirea și acordarea sporului pentru condiții vătămătoare cuvenit reclamanților, la nivelul maxim al acestui spor acordat pentru funcții similare, din cadrul instituției, la nivel de țară, precum și la plata diferențelor privind sporul pentru condiții vătămătoare astfel rezultate, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016.

În Dosarul conexat nr. 2.074/1/2024, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 4 noiembrie 2022, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală să calculeze și să îi plătească pentru perioada ultimilor 3 ani anterior introducerii acțiunii, la zi și în continuare, pe durata raportului de funcție publică, diferența dintre salariul de bază efectiv achitat și salariul de bază cuvenit la nivelul maxim de salarizare pentru funcția similară aflată în plată în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pentru aceeași/același funcție/grad/treaptă/gradație, cu luarea în considerare a tuturor drepturilor bănești obținute prin hotărâri judecătorești, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, plus dobânda legală de la exigibilitatea diferențelor de drepturi și până la plata efectivă.

În Dosarul conexat nr. 2.142/1/2024, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul funcționar public, în contradictoriu cu pârâta casa teritorială de pensii, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: suspendarea executării Deciziei de imputare nr. xxx/4.03.2024 până la soluționarea definitivă a cauzei, anularea Deciziei de impunere nr. xxx/4.03.2024, anularea Deciziei de salarizare nr. xxx/18.03.2024 și plata în continuare a sporului de condiții vătămătoare în procent de 15%, aplicat la salariul de bază indiferent de gradație și/sau funcție etc., invocându-se discriminarea față de angajații care beneficiază de hotărâri judecătorești privind acordarea aceluiași spor.

În Dosarul conexat nr. 2.149/1/2024, prin cererea inițială înregistrată la 21 noiembrie 2022, reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Suceava să se dispună anularea în parte a deciziilor menținute în procedura prealabilă și obligarea pârâtului la emiterea în favoarea lor a unor noi decizii de reîncadrare salarială, prin care să se stabilească începând cu 1 august 2022 salariul de bază și sporurile la nivelul maxim de salarizare pentru funcția identică (aceeași/același funcție/grad/treaptă/gradație), nivel aflat în plată în cadrul tuturor instituțiilor subordonate Inspecției Muncii (inspectoratele teritoriale de muncă Cluj, Maramureș, Satu Mare, Covasna, Neamț), cu plata diferențelor de drepturi salariale între cele acordate după data de 1 august 2022 și cele cuvenite, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, plus dobânda legală de la exigibilitatea diferențelor de drepturi și până la plata efectivă. Ulterior, prin cererea precizatoare și completatoare la acțiune formulată, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la emiterea în favoarea lor a unor noi decizii de reîncadrare salarială, prin care să se stabilească, în mod corect, pentru perioada 28 octombrie 2019 la zi și în continuare, veniturile brute constând în salariul de bază lunar și sporuri (inclusiv de natura sporului pentru mobilitate, în valoare de 1.054 lei, stabilit pentru funcția identică în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Constanța) la nivelul maxim de salarizare pentru funcția similară/identică (aceeași/același funcție/grad/treaptă/gradație), nivel aflat în plată în cadrul tuturor instituțiilor subordonate Inspecției Muncii - cu precădere, inspectoratele teritoriale de muncă Constanța, Cluj, Maramureș, Satu Mare, Covasna, Neamț, cu plata diferențelor de venituri între cele acordate și cele cuvenite prin aplicarea corectă a prevederilor legale, pentru întreaga perioadă de referință, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, plus dobânda legală de la exigibilitatea diferențelor de drepturi și până la plata efectivă, începând cu data de 28 octombrie 2019.

În Dosarul conexat nr. 2.150/1/2024, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei, începând cu data de 15 martie 2021 și în continuare, să calculeze și să plătească reclamanților, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 și ale Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, diferența dintre salariul de bază efectiv achitat și salariul de bază cuvenit la nivelul maxim de salarizare pentru funcții similare aflate în plată în cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Craiova, Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Galați, Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara, Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești, Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București, Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Brașov, Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili și Autorității Naționale de Administrare Fiscală, pentru aceeași/același funcție/grad/treaptă/gradație cu luarea în considerare a tuturor majorărilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, cu respectarea majorărilor salariale intervenite ulterior datei de referință. IV. Motivele reținute de titularii sesizărilor cu privire la admisibilitatea procedurii

Completurile de judecată ale instanțelor de trimitere din dosarul inițial nr. 1.617/1/2024 și din dosarele conexate nr. 2.030/1/2024, nr. 2.032/1/2024, nr. 2.052/1/2024, nr. 2.053/1/2024, nr. 2.054/1/2024, nr. 2.142/1/2024 au apreciat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a sesizării, făcând trimitere la dispozițiile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 raportat la art. 4 din același act normativ. Deși dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, față de scopul declarat al legiuitorului avut în vedere la adoptarea actului normativ, precum și față de modalitatea de reglementare, instanțele de sesizare au apreciat că diferă condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept față de cele prevăzute prin art. 519 din Codul de procedură civilă.

Astfel, instanțele de trimitere au apreciat că singura condiție de admisibilitate a unei astfel de sesizări, în materia litigiilor privind stabilirea și/sau plata drepturilor de natură salarială sau de pensie ale personalului plătit din fonduri publice, este ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea procesului și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. Odată verificată îndeplinirea acestei condiții, sesizarea este obligatorie, având în vedere modalitatea de formulare a art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, " (...) completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac (...) va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Instanțele de trimitere au opinat că nu se mai impune stabilirea existenței unei chestiuni de drept reale, veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție că este necesar potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, întrucât din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 reiese, cu evidență, că ceea ce a intenționat legiuitorul a fost ca instanța supremă să asigure o interpretare unitară a dispozițiilor legale supuse analizei în litigii privind salarizarea/dreptul la pensie pentru personalul plătit din fonduri publice. Cât timp sesizarea se dispune cu titlu imperativ, nu este lăsată la latitudinea instanței care judecă procesul analizarea chestiunii privind dificultatea interpretării problemei de drept.

În fine, verificând hotărârile prealabile și deciziile de recurs în interesul legii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în materie, instanțele de trimitere nu au identificat nicio decizie privind chestiunea de drept care face obiectul prezentelor sesizări.

A fost identificată Decizia nr. 8 din 8 februarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 2 aprilie 2021, care însă vizează doar tangențial aplicabilitatea dispozițiilor art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, pus în discuție în cauză.

În dosarele conexate nr. 2.028/1/2024, nr. 2.074/1/2024, nr. 2.149/1/2024 și nr. 2.150/1/2024 instanțele de trimitere au reținut într-un mod similar că trebuie îndeplinite următoarele condiții cumulative pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu asupra chestiunii de drept ce face obiectul cauzei: obiectul cererii de chemare în judecată trebuie să vizeze stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice sau stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1), Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra chestiunii de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, iar chestiunea de drept care formează obiectul judecății nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Prin urmare, au constatat că sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 1 și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, reclamanții fiind funcționari publici, iar asupra chestiunilor de drept de a căror lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzelor Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Părțile din Dosarul inițial nr. 1.617/1/2024 au apreciat că problema de drept care face obiectul sesizării trebuie să primească aceeași interpretare precum cea stabilită în mod unitar de practica judiciară de la nivelul județului Cluj, în sensul că, pornind de la principiul egalității și al nediscriminării din punct de vedere al salarizării, cei care au aceeași/același funcție, grad, gradație și desfășoară aceleași activități trebuie să fie salarizați similar, raportat la aceleași instituții din toată țara, aflate în subordinea aceluiași ordonator principal de credite.

Părțile din dosarele conexate nu și-au exprimat punctele de vedere.

După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, a fost formulat un punct de vedere de către Autoritatea Vamală Română, pârâtă în Dosarul conexat nr. 2.028/1/2024 ce are ca obiect sesizarea formulată de Tribunal Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 4.225/97/2023, prin care consideră sesizările conexate ca fiind inadmisibile în raport cu dezlegarea anterioară dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2024, precum și un punct de vedere formulat de sindicatul reclamant în Dosarul conexat nr. 2.030/1/2024 ce are ca obiect sesizarea formulată de Tribunal Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 18/97/2024, prin care solicită aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 81/2023 privind consolidarea capacității instituționale a Ministerului Finanțelor, exercitarea controlului financiar de specialitate al statului, pentru unele reglementări specifice, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu completările ulterioare, în vederea egalizării salariilor la același nivel. VI. Punctele de vedere ale completurilor de judecată care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Completul de judecată care a formulat sesizarea inițială a arătat că, pentru dezlegarea chestiunii de drept, se impune a se avea în vedere considerentele Curții Constituționale reținute în cadrul Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016, precum și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cuprinsul Deciziei nr. 49 din 18 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 2 octombrie 2018. Chiar dacă cele două decizii au fost pronunțate raportat la prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările și completările ulterioare, mecanismul de determinare a nivelului la care se poate realiza egalizarea salariului între persoane care ocupă funcții similare este aplicabil mutatis mutandis și în aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017.

Din considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 reiese că acestea au avut în vedere exclusiv faptul că la aplicarea dispozițiilor privind maximizarea trebuie avute în vedere hotărârile judecătorești care au ca efect majorarea indemnizației de încadrare și care vizează întreaga familie ocupațională de funcții bugetare.

Doar în aceste situații maximizarea se face la nivelul categoriei profesionale și familiei ocupaționale de funcții bugetare, reținând Curtea Constituțională cu acea ocazie că o hotărâre care are legătură cu modul de stabilire a drepturilor salariale/indemnizațiilor lunare care este comun la nivelul familiei ocupaționale de funcții bugetare trebuie avută în vedere și recunoscută cu ocazia maximizării la nivelul întregii familii ocupaționale de funcții bugetare.

Apoi, prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că "stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare pentru personalul încadrat în direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului se raportează la nivelul aceluiași ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, și nu la nivel național".

Prin urmare, instanța de trimitere a apreciat că și sub imperiul Legii-cadru nr. 153/2017 egalizarea drepturilor salariale între persoanele care ocupă funcții similare se poate realiza în cadrul instituțiilor sau autorităților publice, la nivelul aceluiași ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, iar toate instituțiile prefectului din țară sunt subordonate Guvernului României, finanțarea cheltuielilor acestora asigurându-se de Ministerul Afacerilor Interne.

Astfel, la nivelul instituției prefectului, interpretarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 ar trebui să conducă la stabilirea nivelului de salarizare al personalului prin raportare la nivelul maxim de salarizare existent pentru funcția similară, în cadrul tuturor instituțiilor prefectului din țară.

Din cercetarea jurisprudenței Tribunalului Cluj și Curții de Apel Cluj în litigii similare, instanța de sesizare a constatat că practica judiciară este unitară în sensul indicat în cele ce precedă.

În dosarele conexate nr. 2.030/1/2024, nr. 2.032/1/2024, nr. 2.052/1/2024, nr. 2.053/1/2024, nr. 2.054/1/2024, nr. 2.074/1/2024 și nr. 2.142/1/2024, completurile de judecată care au formulat sesizările au apreciat că și sub imperiul Legii-cadru nr. 153/2017 egalizarea drepturilor salariale între persoanele care ocupă funcții similare se poate realiza în cadrul instituțiilor sau autorităților publice, la nivelul aceluiași ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar.

În dosarele conexate nr. 2.028/1/2024, nr. 2.149/1/2024 și nr. 2.150/1/2024 completurile de judecată ale instanțelor de trimitere nu și-au exprimat punctul de vedere asupra chestiunilor de drept sesizate. VII. Practica judiciară a instanțelor naționale în materie

Din răspunsurile transmise de instanțele naționale, la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, a rezultat o opinie unanimă în sensul că, în cazul personalului plătit din fonduri publice încadrat la instituția prefectului, aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 implică stabilirea salariului de bază la nivelul maxim aflat în plată pentru funcții similare prin raportare la toate celelalte instituții ale prefectului din țară, având în vedere că toate aceste instituții se află în subordinea aceluiași ordonator de credite, au același scop, îndeplinesc aceleași funcții și atribuții și se află la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, astfel că este incident alin. (4) al art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017 care stabilește în mod expres că, într-o atare situație, nivelul salariului de bază/indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii, cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Curtea Constituțională s-a pronunțat în repetate rânduri asupra excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 lit. a) teza finală din Legea-cadru nr. 153/2017, constatând că sunt neîntemeiate (de exemplu, Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019).

De asemenea, prin Decizia Curții Constituționale nr. 185 din 4 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 20 iulie 2023, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, iar prin Decizia Curții Constituționale nr. 226 din 28 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 20 iulie 2022, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 și art. 39 din aceeași lege-cadru.

Prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 3 1 alin. (1 2 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri