ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 49/2018

Prin Încheierea din 21 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.034/63/2017, Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "interpretarea dispozițiilor art. 31 alin. (1), raportat la art. 31 alin. (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, în forma modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, respectiv interpretarea noțiunii de «instituție sau autoritate publică», în situația salarizării personalului din cadrul instituțiilor publice deconcentrate, de același tip, subordonate consiliilor județene, în raport de interpretarea noțiunii de «același ordonator de credite»". Cererea de pronunțare a hotărârii prealabile a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 16 martie 2018, cu nr. 731/1/2018. II. Temeiul juridic al sesizării

Art. 519 din Codul de procedură civilă stipulează următoarele: "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată." III. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal- bugetare, cu modificările și completările ulterioare, în forma modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, în continuare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015: "Art. 3 1 . - (1) Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (1 1 ) Sintagma «fiecare funcție» prevăzută la alin. (1) reprezintă funcțiile prevăzute în aceeași anexă, capitol, literă, număr și număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare. (1 2 ) În aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. (1 3 ) În aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituție sau autoritate publică se înțelege acea instituție sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri și cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. În cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate." IV. Expunerea succintă a procesului

Prin acțiunea introductivă, reclamanta A a chemat în judecată pârâta B, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la stabilirea salariului de bază la nivelul maxim, prin raportare la aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale - "Administrație", astfel cum sunt ele definite de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 284/2010), iar, din întreaga familie ocupațională "Administrație", la stabilirea salariului de bază la nivel maxim, pârâta să se raporteze la salariul similar din cadrul C.

În subsidiar, în situația în care se apreciază că raportarea la C nu este posibilă, solicită să fie obligată pârâta ca, la stabilirea noului salariu, să aibă în vedere salariul maxim din orice altă instituție din familia ocupațională "Administrație", pentru care sunt îndeplinite condițiile legale, iar noul salariu de bază să îi fie stabilit începând cu luna ianuarie 2017, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016, care a fost publicată în luna decembrie 2016.

Ulterior, reclamanta a depus la dosarul cauzei precizare la acțiune, prin care a învederat că solicită stabilirea salariului maxim aflat în plată la nivelul direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului din țară, începând cu data de 1.01.2017.

Prin Sentința nr. 4.641 din 11.10.2017, Tribunalul Dolj a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A, a anulat parțial Dispoziția nr. 245 din 30.01.2017, emisă de către pârâtă, în ceea ce privește cuantumul salariului de bază, și a fost obligată pârâta să stabilească salariul de bază al reclamantei, începând cu luna ianuarie 2017, la nivel maxim în plată în cadrul direcțiilor județene generale de asistență socială și protecția copilului pentru aceeași funcție/grad/treaptă și gradație, pentru activitatea desfășurată în aceleași condiții precum persoanele salarizate la nivel maxim.

În motivare s-a reținut că, față de dispozițiile art. 3 1 alin. (1 2 ) și alin. (1 3 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, în vigoare după data de 1.08.2016, reclamanta trebuia să beneficieze de cel mai mare salariu de bază aflat în plată la nivelul instituției, pentru clasa și gradația pe care le avea.

Pe de altă parte, s-a arătat că, prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, pronunțată de către Curtea Constituțională, s-a constatat că dispozițiile art. 3 1 alin. (1 2 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 sunt neconstituționale, întrucât contravin principiului egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituția României, republicată, deoarece stabilesc că persoanele aflate în situații profesionale identice, dar care nu au obținut hotărâri judecătorești prin care să li se fi recunoscut majorări salariale, au indemnizații de încadrare diferite (mai mici) față de cei cărora li s-au recunoscut astfel de drepturi salariale prin hotărâri judecătorești, generând diferențe în stabilirea salariului de bază/indemnizației de încadrare.

Totodată, la paragraful 32 din Decizia nr. 794/2016, se menționează că "În consecință, ca efect al neconstituționalității art. 3 1 alin. (1 2 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016), «nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare», la care se face egalizarea prevăzută de art. 3 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016) trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Așadar, personalul care beneficiază de aceleași condiții trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică".

Prin urmare, Curtea a constatat că, în vederea egalizării prevăzute de art. 3 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare", care trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, urmează să se stabilească prin raportare la aceeași/același funcție, grad, gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică (paragraful 34).

Așadar, în condițiile în care s-ar calcula diferențiat indemnizația s-ar realiza o încălcare a dispozițiilor art. 7 din Legea-cadru nr. 284/2010, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare (Legea nr. 285/2010), art. 4 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, cu modificările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010), art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr. 36/2014, cu modificările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012) și art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013). Or, în speță, la baza emiterii Dispoziției nr. 245 din 30.01.2017 de stabilire a salariului de bază al reclamantei au stat dispozițiileart. 1 alin. (1) - (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum și modificarea și completarea unor acte normative, aprobată cu modificări prin Legea nr. 137/2017 (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2017) prin care s-a majorat cu 20% cuantumul brut al salariilor de bază/indemnizațiilor de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice din instituțiile și autoritățile publice ale administrației publice locale, neavându-se însă în vedere maximul salariului de bază aflat în plată la nivelul direcțiilor județene generale de asistență socială și protecția copilului pentru aceeași/același funcție/grad/treaptă și gradație, pentru activitatea desfășurată în aceleași condiții, așa cum a solicitat reclamanta prin acțiunea precizată.

Așadar, s-a apreciat că nu există nicio justificare pentru refuzul pârâtei de a-i stabili reclamantei salariul prin raportare la nivelul maxim al salariului de bază din cadrul direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului din țară, de vreme ce aparțin aceleiași categorii profesionale, funcțiile din cadrul direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului fiind acelea prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta B, iar, la termenul din data de 17 ianuarie 2018, instanța a pus în discuția părților sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile în dezlegarea unei chestiuni de drept, respectiv interpretarea art. 3 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, prin raportare la dispozițiile alin. (1 3 ) ale aceluiași articol pentru instituțiile publice deconcentrate. V. Motivele reținute de titularul sesizării care susțin admisibilitatea procedurii

Prin încheierea de sesizare s-a reținut admisibilitatea sesizării, motivată de următoarele aspecte: a) de lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispozițiilor art. 3 1 alin. (1), prin prisma dispozițiilor art. 3 1 alin. (1 3 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, în forma sa modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât, în baza interpretării acestor dispoziții legale, alăturat altor argumente, instanța de fond a reținut că acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată, aceste aspecte fiind repuse în discuție și în fața instanței de control judiciar prin recursul formulat de instituția publică pârâtă; b) problema de drept enunțată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenței, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o altă hotărâre, astfel cum rezultă din analiza practicii judiciare a instanței supreme în materie civilă și de contencios administrativ existentă pe site-ul www.scj.ro; c) problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, consultate astăzi, 21 februarie 2018, pe portalul acesteia. VI. Punctul de vedere al completului de judecată

Problema de drept care se pune în discuție o reprezintă salarizarea unitară a funcționarilor serviciilor publice deconcentrate la nivel județean.

Astfel, se constată că, după adoptarea Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (Legea-cadru nr. 330/2009), legiuitorul român a demonstrat o permanentă preocupare, deși nu lipsită de sincope legislative, pentru realizarea unui sistem de salarizare a întregului personal bugetar bazat pe coerență și echitate.

Aceste preocupări se reflectă și în deciziile pronunțate de Curtea Constituțională și Înalta Curte de Casație și Justiție, date în analiza constituționalității diferitelor dispoziții legale incidente în materie sau în interpretarea și aplicarea acestora, ce au ca punct de plecare principiul echității și coerenței, afirmat prin Legea-cadru nr. 330/2009 [art. 3 lit. d)], reafirmat prin Legea-cadru nr. 284/2010 [art. 3 lit. c)] și care se regăsește, în continuare, și în Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) [art. 6 lit. b), c), f)].

În acest context se reține că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 s-a reglementat salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016.

Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 250/2016, cu modificările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016) a fost introdus în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 art. 3 1 , iar prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, pentru modificarea și completarea unor acte normative și pentru aplicarea unitară a dispozițiilor legale, cu modificările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016) alin. (1) al art. 31 a fost modificat, introducându-se în cuprinsul acestui articol patru noi alineate, alineatele (1 1 )-(1 4 ).

În această formă, art. 3 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 avea următorul conținut: "(...) începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare (...) mai mic decât cel stabilit în plată pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

În aplicarea acestei dispoziții legale, prin alin. (1 1 ) din actul normativ anterior menționat s-a definit sintagma "fiecare funcție" ca reprezentând funcțiile prevăzute în aceeași anexă, capitol, literă, număr și număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, prin alin. (1 3 ) s-a definit sintagma "instituție sau autoritate publică" ca fiind acea instituție sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri și cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. Aceeași dispoziție legală precizează, în teza a II-a, că: "În cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare va fi stabilit la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate".

În spețele analizate, prin probatoriul administrat, reclamanții au demonstrat că, în cadrul altor direcții județene generale de asistență socială și protecția copilului, salariul de bază pentru funcții identice cu cele ocupate de aceștia este mai mare decât salariul de bază de care reclamanții beneficiază în cadrul C.

Ca urmare, problema de drept esențială ce se impune a fi dezlegată în cauzele analizate o reprezintă interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale anterior enunțate în situația de fapt prezentată.

În dezlegarea acestei probleme de drept se impune a se observa că direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului sunt instituții publice de interes județean cu personalitate juridică, aflate, structural, în subordinea consiliilor județene, iar, metodologic, subordonate Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copiilor și Adopție (A.N.P.D.C.A.) și Autorității Naționale pentru Persoane cu Dizabilități (A.N.P.D.), înființate odată cu apariția pachetului legislativ din anul 2004, pachet ce cuprinde și Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Intrarea în vigoare a acestei legislații a constituit actul de naștere al direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului, prin comasarea mai multor instituții deconcentrate la nivel județean cu atribuții în domeniul protecției drepturilor copilului și ale persoanelor cu dizabilități, în fiecare județ desfășurându-și activitatea o direcție generală de asistență socială și protecția copilului.

În această situație se consideră că, în justa aplicare a art. 3 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, în cadrul instituțiilor publice deconcentrate de interes județean, prin sintagma "instituție sau autoritate publică" trebuie avute în vedere nu numai subordonarea structurală a acestora, ci și subordonarea lor metodologică, în raport cu autoritățile naționale de care sunt coordonate.

Ca urmare, se impune a se reține că acestea sunt instituții "aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar", în sensul art. 3 1 alin. (1 3 ) teza a II-a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, astfel că, potrivit aceleiași dispoziții legale, "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare va fi stabilit la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice".

Mai mult, chiar și din punctul de vedere al subordonării structurale se poate observa că direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului sunt subordonate întotdeauna structural consiliilor județene. Or, în respectarea principiului echității și coerenței, ce stă la fundamentul salarizării unitare a personalului plătit din fonduri publice, se impune a se reține că, din punctul de vedere al salarizării, nu are relevanță căruia dintre consiliile județene din țară îi este subordonată o anumită direcție generală de asistență socială și protecția copilului, ci doar că și acestea sunt ordonatori de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar.

În situația în care dispozițiile art. 3 1 alin. (1 3 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 s-ar interpreta în sensul că salarizarea funcționarilor publici din cadrul instituțiilor publice deconcentrate de interes județean s-ar stabili numai în funcție de ordonatorul de credite căruia îi sunt subordonate structural, se constată că definirea amplă, din dispoziția legală analizată, a sintagmei "instituție sau autoritate publică", în raport cu scopul ordonatorului de credite căruia instituția i se subordonează, funcțiile și atribuțiile acestuia, nivelul său de subordonare, din punct de vedere financiar, ar fi inutilă.

De asemenea, interpretarea analizată, acceptând o salarizare diferită, la nivelul salariului de bază, a funcționarilor publici din cadrul instituțiilor publice deconcentrate de interes județean, în raport cu fiecare consiliu județean căruia îi este subordonată structural, contrazice însuși scopul urmărit de legiuitor, acela de a asigura o salarizare coerentă și unitară, dar și dispozițiile art. 3 1 alin. (1 1 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, prin care s-a definit sintagma "fiecare funcție" ca reprezentând funcțiile prevăzute în aceeași/același anexă, capitol, literă, număr și număr curent din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.

În contextul legislativ anterior analizat se consideră că Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale, așa cum a reținut și instanța de fond în spețele analizate, nu este de natură a conduce în mod direct la soluționarea cauzei, însă prezintă importanță prin considerentele sale ce demonstrează modul în care instanța de contencios constituțional privește și interpretează principiul echității și coerenței în materie.

Ca urmare, se opinează în sensul soluției care afirmă că salarizarea funcționarilor publici din cadrul instituțiilor publice deconcentrate de interes județean se impune a fi făcută în mod unitar la nivel național pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții, conform art. 3 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice.

Este adevărat că, în anul 2017, salarizarea personalului plătit din fonduri publice se făcea potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr. 152/2017 (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016), însă această împrejurare nu aduce nimic nou în ceea ce privește problema de drept analizată, deoarece, potrivit art. 1 alin. (1) din acest act normativ: "În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2016, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. . .".

Astfel, pentru determinarea corectă a salariului unui funcționar public la 1 ianuarie 2017 trebuie avută în vedere salarizarea acestuia în anul 2016, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016.

De altfel, chiar în expunerea de motive a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2016 se arată că acest act normativ este adoptat, deoarece "se impune prelungirea aplicării unor măsuri prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările și completările ulterioare, și în perioada 1 ianuarie - 28 februarie 2017". VII. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

La data de 22 ianuarie 2018, intimata reclamantă a depus note scrise, prin care a solicitat rezolvarea chestiunii de drept ce vizează interpretarea art. 3 1 alin. (1) și (1 3 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, în raport cu considerentele Curții Constituționale, astfel cum au fost reținute la paragraful 33 din Decizia nr. 794/2016, în sensul de a se lămuri dacă sintagma: "În cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate" se interpretează prin raportare la aceeași/același funcție, grad, gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale, indiferent de instituția sau autoritatea publică în care există funcția la care se face raportarea.

Reclamanta a arătat că este de acord ca Înalta Curte de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată, fiind întrunită cumulativ întreaga suită de condiții de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, respectiv: existența cauzei aflate în curs de judecată; instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție judecă această cauză în ultimă instanță; cauza care face obiectul judecății se află în competența legală a unui complet de judecată al Curții de Apel Craiova, învestit să soluționeze cauza; soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată depinde de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; chestiunea de drept a cărei lămurire se cere este nouă și, în fine, nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Referitor la chestiunea de drept a cărei dezlegare o solicită s-a învederat că aceasta survine faptului că norma de drept disputată este una lacunară și neclară.

Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016 a constatat faptul că, în vederea egalizării prevăzute de art. 3 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, care trebuie să includă și drepturi salariale stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, urmează să se stabilească prin raportare la aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică".

Norma este neclară, deoarece, prin exprimarea de la alin. (1 3 ), statuată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, în aplicarea prevederilor alin. (1), s-a prevăzut că, în cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim este cel în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate.

Prin Decizia nr. 794/2016, la paragraful 34, Curtea Constituțională a statuat că această raportare se face la aceeași/același funcție, grad, gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică.

S-a considerat că această raportare trebuie unificată pentru prevenirea discriminării și pentru respectarea principiului constituțional al egalității cetățenilor în fata legii, dar și pentru a se asigura o practică unitară.

Necesitatea egalizării salariilor a pornit de la faptul reținut la alin. V din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016 că, la momentul respectiv, existau niveluri diferite de salarizare pentru aceeași funcție, în cadrul aceleiași instituții, iar intenția evidentă a legiuitorului a fost să înlăture aceste situații discriminatorii.

Faptul că acest lucru nu a reușit este recunoscut de legiuitor în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2016, unde, în paragrafele IV-VI, se recunoaște că, la momentul edictării acestei noi ordonanțe, doar unele dintre diferențele de salarizare pentru aceeași funcție au fost eliminate prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, precum și faptul că autoritățile/instituțiile publice centrale și locale au identificat o serie de neclarități în aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, ceea ce a determinat necesitatea clarificării unor prevederi ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015.

Prin introducerea alin. (1 1 ), legiuitorul a lămurit în sens larg și nediscriminatoriu sintagma "fiecare funcție" prevăzută la alin. (1), ca fiind toate funcțiile prevăzute în aceeași/același anexă, capitol, literă, număr și număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările si completările ulterioare.

Această sintagmă este de natură a permite egalizarea tuturor funcțiilor prevăzute de vechea lege-cadru în aceeași/același anexă, capitol, literă, număr și număr curent.

Cu toate acestea, la alin. (1 3 ) se definesc termenii de "instituție sau autoritate publică", dar clarificarea aplicării principiului egalizării s-a făcut doar pentru cazul particular al instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar.

Legiuitorul a omis să clarifice aplicarea principiului egalizării și pentru cazul general al instituțiilor sau autorităților publice aflate la același nivel, dar în subordinea unor ordonatori de credite diferiți, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, cum ar fi aparatele de specialitate ale autorităților publice locale sau instituțiile subordonate la același nivel, ordonatorilor principali de credite din administrația publică locală (consilii locale, consilii județene).

Din aceste motive se consideră necesară dezlegarea chestiunii de drept, și anume dacă această interpretare se face ținând sau nu seama de clasele de salarizare ale funcțiilor la care se face raportarea.

Recurenta pârâtă B a formulat concluzii scrise în ceea ce privește sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile vizând dezlegarea unei chestiuni de drept, pentru a interpreta art. 3 1 alin. (1) și (1 3 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, în raport cu considerentele Curții Constituționale, astfel cum au fost reținute la paragraful 34 din Decizia nr. 794/2016, în sensul de a se lămuri: - dacă sintagma "în cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate" se interpretează prin raportare la aceeași/același funcție, grad, gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale, indiferent de instituția sau autoritatea publică, în care se găsește funcția la care se face raportarea; - dacă această interpretare se face ținând sau nu seama de clasele de salarizare ale funcțiilor la care se face raportarea; - dacă raportarea la funcții se face cu indicarea persoanelor care le ocupă.

Cu privire la aceste afirmații se apreciază că prevederile legislației sunt clare, în sensul că, în vederea egalizării prevăzute de art. 3 1 alin. (1 1 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, "nivelul maxim al salariului de bază sau al indemnizației de încadrare" urmează să se stabilească prin raportare la aceeași/același funcție, grad, gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii, din cadrul aceleiași instituții/autorități, ceea ce presupune identitatea de ordonator de credite.

Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016 prevede că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare", care trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești irevocabile/definitive, urmează să se stabilească prin raportare la aceeași/același funcție, grad, gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică.

În concluzie, s-a solicitat a se constata că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept puse în discuție de instanța de recurs este neîntemeiată. VIII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Curțile de Apel Cluj și Ploiești nu au identificat hotărâri judecătorești pronunțate cu privire la această chestiune de drept și nu au exprimat niciun punct de vedere în sensul celor solicitate de Înalta Curte de Casație și Justiție.

La nivelul Curții de Apel Alba Iulia, opinia majoritară a judecătorilor din cadrul Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ este în sensul că interpretarea art. 3 1 alin. (1) raportat la art. 3 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 trebuie făcută în sensul că personalul plătit din fondurile publice din cadrul instituțiilor deconcentrate de același tip, subordonate consiliilor județene, beneficiază de nivelul maxim al salariului/indemnizației de încadrare al aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de ordonatorul de credite, anexându-se sentinței, cu titlu de jurisprudență.

Tribunalul Neamț, arondat Curții de Apel Bacău, a arătat că dispozițiile art. 3 1 alin. (1), raportate la art. 3 1 alin. (1 1 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, în forma modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, se aplică și instituțiilor publice deconcentrate, dacă personalul din cadrul instituțiilor este plătit din fonduri publice, iar Tribunalul Bacău, arondat aceleiași Curți de Apel, a înaintat două hotărâri judecătorești cu titlu de practică judiciară.

La nivelul Curții de Apel Brașov, punctul de vedere al judecătorilor Secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Brașov, însoțit de jurisprudență, este acela că, în dezlegarea acestei chestiuni de drept, este necesar a se avea în vedere și interpretarea care s-a dat cu titlu obligatoriu prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016, decizie prin care s-a stabilit că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5 1 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, sintagma «salarizat la același nivel» are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare". Se impune a se avea în vedere și definiția legală pe care legiuitorul a înțeles să o lămurească expres pentru "instituție sau autoritate publică", definiție cuprinsă în art. 3 1 alin. (1 3 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, în sensul că: "prin instituție sau autoritate publică se înțelege acea instituție sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri și cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. În cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate". Nu în ultimul rând, asupra acelorași dispoziții de drept incidente în cauză se vor avea în vedere și considerentele și dispozitivul obligatoriu al Deciziei nr. 794/2016 al Curții Constituționale a României, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 1 alin. (1 1 ) - (1 4 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, nefiind niciun dubiu că salarizarea reclamanților trebuie să se realizeze potrivit principiului constituțional al egalității în fața legii. Ceea ce, însă, nu este la adăpost de orice critică este faptul că reclamanții au solicitat aplicarea acestui principiu, independent de situația particulară pe care o dețin, și anume aceea de funcționari în cadrul unui consiliu județean, situație distinctă de orice alți funcționari din cadrul oricărui alt consiliu județean din țară, distincție existentă atât în fapt [întrucât activitatea prestată în favoarea unui consiliu județean este distinctă de situația prestată în cadrul altui consiliu județean, fiecare având "tipicul" său din teritoriu, dictat de numărul de locuitori ai unității teritorial administrative, după cum rezultă și din anexa I "Familia ocupațională de funcții bugetare Administrație", capitolul I, literele a), b) și c) și capitolul II punctul 1, capitolul III, litera C], cât și în drept, Legea-cadru nr. 284/2010 (lege care stă la baza oricărei legi anuale de salarizare, inclusiv a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014, astfel cum a fost completată prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 71/2015), prevăzând expres și punctual că: - gestiunea sistemului de salarizare a personalului din instituțiile și autoritățile publice se asigură de fiecare ordonator principal de credite [art. 6 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010]; - gestiunea sistemului de salarizare a personalului autorităților administrației publice locale se asigură de ordonatorii principali de credite [art. 6 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010]; - ordonatorii principali de credite au obligația să stabilească salariile de bază, soldele funcțiilor de bază/salariile funcțiilor de bază, indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile, alte drepturi salariale în bani și în natură stabilite potrivit legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu [art. 6 alin. (4) din Legea-cadru nr. 284/2010]. Or, președintele consiliului județean exercită funcția de ordonator principal de credite, acest pârât constituind, așadar, "instituție sau autoritate publică" astfel cum a fost definită prin art. 3 1 alin. (1 3 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, în sensul că: "prin instituție sau autoritate publică se înțelege acea instituție sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri și cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. În cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate". Așadar, reclamanții nu se află în situația de a derula un raport de serviciu în cadrul unei instituții/autorități publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite și aflate la același nivel de subordonare, din punct de vedere financiar, pentru ca nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare să se stabilească la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate [teza a doua a art. 3 1 alin. (1 3 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015], ci se află în situația de a derula un raport de serviciu în cadrul unei instituții/autorități publice cu personalitate juridică, cu patrimoniu propriu, cu buget propriu de venituri și cheltuieli, cu contabilitate proprie, conducătorul acesteia având calitatea de ordonator de credite [teza întâi a art. 3 1 alin. (1 3 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015]. Cele două teze legale amintite vizează două situații juridice distincte, așadar două regimuri juridice distincte, reclamanții nefiind legitimați ca, aflându-se în situația vizată de teza întâi, să solicite aplicarea tratamentului juridic aplicabil celor din situația vizată de teza a doua, consiliul județean nefiind subordonat unui alt ordonator de credite, fiind el însuși ordonator de credite, cum, de altfel, în mod corect, s-a răspuns și prin Adresa nr. 1.068 din 26.07.2017, emisă de Ministerul Muncii și Justiției Sociale, ca urmare a solicitării reclamanților încuviințate în probațiune. Practica Tribunalului Covasna este unitară în sensul că noțiunea de "instituție sau autoritate publică", în raport cu cea de "același ordonator de credite", se interpretează în sensul că identificarea nivelului maxim de salarizare se realizează exclusiv prin raportare la autoritatea/instituția publică angajatoare pârâtă, adică prin raportare la ordonatorul de credite în cadrul căruia este salarizat reclamantul, înaintându-se hotărâri judecătorești cu titlu de practică judiciară.

În cadrul Tribunalului București, arondat Curții de Apel București, s-a susținut că salarizarea funcționarilor publici din cadrul instituțiilor publice deconcentrate de interes județean se impune a fi făcută în mod unitar, la nivel național pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții conform art. 3 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 la nivelul maxim aflat în plată în cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice. În susținerea punctului de vedere exprimat s-a reținut că, potrivit art. 3 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, în forma sa în vigoare după modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016: "Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții", iar, conform alin. (1 3 ) al aceluiași articol, "în aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituție sau autoritate publică se înțelege acea instituție sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri și cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. În cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate". S-a apreciat că problema de drept în discuție este reprezentată de salarizarea unitară a funcționarilor serviciilor publice deconcentrate la nivel județean. Astfel, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2005 s-a reglementat salarizarea personalului plătit din fonduri p