ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 33/2019

Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a dispus, prin Încheierea din 3 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.680/84/2017, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept anterior menționată.

Cererea de pronunțare a hotărârii prealabile a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 8 martie 2019 cu nr. 718/1/2019. II. Temeiul juridic al sesizării

Articolul 519 din Codul de procedură civilă stipulează următoarele: "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și, asupra acesteia, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată." III. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal- bugetare, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015: "Art. 3 1 . - (1) Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016: "Art. 1. - (1) În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2016 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare. (2) În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2016, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. [...]."

Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Legea-cadru nr. 330/2009: "Art. 30. - (1) Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere. (2) Sporurile specifice pe categorii de personal și domenii de activitate sunt cele prevăzute în cap. III și în anexele la prezenta lege. (3) Reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009. (4) La funcțiile de execuție unde s-a redus numărul de grade sau trepte profesionale, reîncadrarea personalului ale cărui grade sau trepte profesionale au fost eliminate se face la gradul sau treapta profesională imediat următoare celei eliminate. (5) În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009. (6) Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora. (7) Prevederile art. 19 alin. (2), art. 20 și 24 nu se aplică în anul 2010". Anexa nr. I /3 - Administrația publică locală - I. Salarii de bază pentru funcții de specialitate - Nota 2: "În coeficientul prevăzut în coloana «Bază» sunt cuprinse salariul de merit, sporul de confidențialitate, sporul de stabilitate, sporul de dispozitiv."

Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea-cadru nr. 284/2010: "Art. 3. - Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: [...] b) supremația legii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii; c) echitate și coerență, prin crearea de oportunități egale și remunerație egală pentru munca de valoare egală, pe baza principiilor și normelor unitare privind stabilirea și acordarea salariului și a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar; [...]." IV. Expunerea succintă a procesului

Prin acțiunea introductivă, A a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B anularea unor dispoziții de salarizare ale unor funcționari publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului prin care s-a acordat acestora, odată cu majorarea salarială din 1 februarie 2017, în baza Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, sporul de dispozitiv.

În susținerea cererii, A a arătat că acestor funcționari li s-a acordat sporul de dispozitiv în scopul egalizării situației lor cu a altor funcționari care au beneficiat de acest spor în virtutea unor hotărâri judecătorești, în condițiile în care indemnizația de dispozitiv a fost eliminată prin Legea-cadru nr. 330/2009, iar prin Decizia nr. 37/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a circumscris clar care este domeniul de aplicare al art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999.

Ulterior, s-a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenienți a funcționarilor publici beneficiari ai drepturilor salariale.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei intervenienții funcționari publici au arătat că, ulterior publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, numeroase unități administrativ- teritoriale de la nivelul comunelor din România au acordat personalului sporul de dispozitiv pentru a se egaliza nivelul de salarizare cu cel al personalului cu statut similar care beneficia de acest spor.

Tribunalul Sălaj, prin Sentința civilă nr. 3.481 din 21 decembrie 2017, a admis acțiunea și a anulat în parte dispozițiile emise la data de 31 ianuarie 2017 cu privire la acordarea sporului de dispozitiv în cuantum de 25% în favoarea funcționarilor publici.

În motivare s-a reținut că drepturile salariale stabilite sunt rezultatul unei interpretări eronate a dispozițiilor legale, acordarea sporului de dispozitiv fiind lipsită de suport legal; astfel, legiuitorul a stabilit o interdicție în cuprinsul art. 3 1 alin. (1 2 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, sancționată ca neconstituțională prin Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale.

Emitentul actului a omis să indice temeiul de drept care stă la baza acordării dreptului la plata indemnizației de dispozitiv, raportat la susținerea că Legea nr. 138/1999 sub imperiul căreia s-a născut acest drept recunoscut unei categorii speciale de beneficiari a fost abrogată parțial prin Legea-cadru nr. 330/2009.

Sporul de dispozitiv este un drept salarial care, până la data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, era reglementat prin lege exclusiv pentru personalul din instituțiile din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, fiind acordat în trecut și unor funcționari publici din administrația locală, anterior Deciziei nr. 37 din 14 decembrie 2009 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Acesta nu a fost recunoscut ca legal datorat funcționarilor publici din administrația publică locală, împrejurare confirmată de Înalta Curte de Casație și Justiție pe calea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. 37 din 14 decembrie 2009 cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 7 aprilie 2010.

În esență, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că "dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, prevăzută de art. 13 din acest act normativ, se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne".

Nefiind în prezența unor drepturi salariale stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului, ci în baza unui act administrativ adoptat ca rezultat al unei interpretări eronate a dispozițiilor Legii nr. 138/1999, astfel cum s-a constatat prin decizia instanței supreme anterior menționată, acordarea sporului de dispozitiv ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 și publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, este lipsită de suport legal.

Sporul de dispozitiv în procent de 25% nu mai poate fi acordat, sub nicio formă, categoriei de funcționari publici în discuție, cu începere de la 7 aprilie 2010, momentul publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217, a Deciziei pronunțate în recurs în interesul legii nr. 37 din 14 decembrie 2009 cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 138/1999.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, aprobată prin Legea nr. 152/2017, salarizarea personalului bugetar se face potrivit prevederilor acestei ordonanțe, care arată expres că: "În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2016 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare."

În art. 1 alin. (2) este reglementată situația sporurilor salariale pentru aceeași perioadă, legiuitorul arătând că acestea se mențin la nivelul celor acordate în luna decembrie 2016: "În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2016, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Atât în preambulul, cât și în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2016 se face referire la Legea-cadru nr. 284/2010 care, cu începere de la 1 iulie 2017, a fost abrogată prin Legea-cadru nr. 153/2017.

De asemenea, s-a avut în vedere și poziția constantă a Curții Constituționale cu privire la natura juridică a sporurilor salariale, în sensul că acestea nu se circumscriu noțiunii de drept fundamental.

În cauză au formulat recurs pârâtul B și intervenienta C, iar, în cadrul soluționării acestuia, s-a dispus suspendarea cauzei până la pronunțarea unei hotărâri de către Înalta Curte de Casație și Justiție. V. Motivele reținute de titularul sesizării care susțin admisibilitatea procedurii

Potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Rezultă că pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea dezlegării unei chestiuni de drept trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții de admisibilitate: - să existe o problemă veritabilă de drept cu privire la care există posibilitatea unor interpretări diferite; - problema de drept să se ridice în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță; - problema de drept să fie esențială, în sensul că de lămurirea acesteia să depindă soluționarea cauzei pendinte; - chestiunea de drept să fie nouă; - să fie vorba despre o chestiune de drept asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

În speță s-a constatat că aceste condiții sunt îndeplinite, după cum urmează:

În ceea ce privește existența unei probleme de drept cu privire la care există posibilitatea unor interpretări diferite, s-a apreciat că problema de drept îndeplinește această condiție. Astfel, chestiunea de drept pune problema concursului dintre principiul constituțional al egalității în fața legii [sau al echitații, conform art. 3 lit. c) din Legea-cadru nr. 284/2010], în sensul că nivelul maxim al salariului de bază trebuie să includă drepturile recunoscute prin hotărâri judecătorești (sporul de dispozitiv), și principiul legalității stabilirii unor asemenea drepturi [consacrat de altfel de art. 3 lit. b) din Legea-cadru nr. 284/2010].

Având în vedere faptul că instanța de trimitere, Curtea de Apel Cluj, este învestită cu soluționarea cererilor de recurs în prezentul dosar, reiese, în mod evident, că este îndeplinită și condiția ca problema de drept să se ridice în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță.

Referitor la caracterul esențial al problemei de drept s-a observat că prima instanță a anulat actele administrative prin acordarea unei preeminențe principiului legalității în detrimentul principiului egalității, așa încât o dezlegare a chestiunii de drept ar avea o înrâurire asupra menținerii sau anulării actelor administrative emise de primar.

Cu privire la noutatea chestiunii de drept s-a reținut că, în urma cercetărilor efectuate din oficiu, nu a fost identificată o jurisprudență care să prezinte caracterul unei practici judiciare conturate și constante în materie.

În fine, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra problemei de drept ridicate și aceasta nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. VI. Punctul de vedere al părților

Recurentul-pârât B a solicitat respingerea sesizării, întrucât, în Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016, egalizarea se raportează și la drepturile stabilite prin hotărâri judecătorești, iar prevederile Legii-cadru nr. 284/2010 nu definesc noțiunea de spor inclus în salariul de bază, ci doar noțiunea de salariu de bază, indiferent de modul de calcul al acestuia, prezentat sau nu în conținutul actelor administrative de stabilire a salariilor de bază.

Intimatul-reclamant A a formulat concluzii de respingere a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că, în acest sens, există Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 49/2018, pronunțată la sesizarea Curții de Apel Craiova, prin care s-a reținut faptul că stabilirea nivelului maxim al salariului de bază sau al indemnizației de încadrare se raportează la nivelul aceluiași ordonator de credite, iar nu la nivel național. S-a arătat totodată că Decizia nr. 794/2016 pronunțată de Curtea Constituțională se referă la salarii de bază și indemnizații de încadrare, și nu la sporul de dispozitiv care reprezintă obiectul cauzei, iar Decizia nr. 37/2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, a statuat care anume categorie de personal poate beneficia de acel spor de dispozitiv. VII. Punctul de vedere al completului de judecată cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Cu titlu preliminar, s-a arătat că, în considerarea împrejurării că prin Decizia nr. 49/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-au adus clarificări în materie, nu se mai impune sesizarea cu privire la problema de drept potrivit căreia dacă salarizarea funcționarilor publici din cadrul unităților administrativ-teritoriale (în cazul dedus judecății - comune), care ocupă funcții similare și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, trebuie adusă la nivelul maxim existent la nivel național (raportat la alte comune din țară).

Așa fiind, a rămas în discuție doar chestiunea referitoare la existența unei hotărâri judecătorești prin care în anul 2008 s-a acordat funcționarilor din cadrul aparatului de lucru al primarului sporul de dispozitiv - spor care, începând cu anul 2009, a fost inclus în salariul de bază - și dacă de efectele acestei hotărâri pot beneficia și ceilalți funcționari publici, care nu au fost părți în dosarul în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 1.045/2008.

Într-adevăr, din conținutul dispozițiilor emise la 31 ianuarie 2017 prin care s-a stabilit salariul de bază începând cu 1 februarie 2017 nu rezultă cum s-a calculat acesta, însă din Adresa nr. 2.019 din 31 martie 2017 emisă la solicitarea lui A rezultă că, în considerarea prevederilor Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, odată cu majorarea salarială din 1 februarie 2017, s-a acordat sporul de dispozitiv funcționarilor publici care nu se regăsesc în Sentința civilă nr. 1.045/2008.

Pentru interpretarea și aplicarea art. 3 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, în forma în vigoare la 1 februarie 2017, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, în această ipoteză, pot fi aduse deopotrivă argumente atât în sensul egalizării la nivelul maxim prin raportare la sporul de dispozitiv recunoscut judiciar, cât și în sens contrar.

Astfel, pe de o parte, în favoarea tezei respingerii egalizării la nivelul maxim în această situație se activează principiul legalității, ceea ce înseamnă în primul rând supremația legii, în sensul că toate subiectele de drept public sau privat trebuie să se supună legii, începând cu Legea fundamentală și respectând principiul ierarhiei actelor juridice, iar, pe de altă parte, baza legală, în sensul că acțiunea acestor subiecte de drept trebuie să se încadreze în limitele dreptului.

Or, aspect necontestat în speță, sporul de dispozitiv este un drept salarial care până la apariția Legii-cadru nr. 330/2009 (când s-a eliminat acest spor) era reglementat de Legea nr. 138/1999 exclusiv pentru personalul din instituțiile din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aspect de altfel tranșat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 37/2009 pronunțată într-un recurs în interesul legii.

Mai mult, funcționarii care au obținut dreptul la sporul de dispozitiv erau funcționari din cadrul administrației publice locale care nu făceau parte din categoriile menționate în decizia anterior menționată.

Prin urmare, se poate susține că, neexistând bază legală, sporul nu putea fi introdus în salariul de bază și ca atare nu putea avea efecte nici în privința egalizării la nivelul maxim prin raportare la recunoașterea acestuia pe cale judiciară.

Pe de altă parte, în sensul egalizării la nivelul maxim prin raportare la sporul de dispozitiv recunoscut judiciar, se poate susține principiul echității consacrat de art. 3 lit. c) din Legea- cadru nr. 284/2010, care, în esență, înseamnă remunerație egală pentru muncă de valoare egală.

În această optică nu prezintă relevanță că o componentă a salariului de bază nu este legală, având prioritate egalizarea în sensul înlăturării situației ca doi funcționari în aceeași funcție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții să aibă salarii diferite. VIII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

La nivelul curților de apel Bacău și Constanța nu a fost identificată jurisprudență în materie și nici nu a fost înaintat un punct de vedere cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări.

Tribunalul Sibiu, instanță arondată Curții de Apel Alba Iulia, a comunicat punctul de vedere al judecătorilor din cadrul Secției a II-a civile de contencios administrativ și fiscal în sensul că, în aplicarea și interpretarea art. 3 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 prin raportare la prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, egalizarea la nivelul maxim se poate realiza prin luarea în continuare a sporului de dispozitiv recunoscut printr-o hotărâre judecătorească și nereglementat legal pentru categoria de funcționari. Magistrații Tribunalului Hunedoara și-au exprimat punctul de vedere în sensul că, în aplicarea și interpretarea art. 3 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 prin raportare la prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, egalizarea la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare nu se poate realiza prin luarea în considerare a sporului de dispozitiv, inclus în salariul de bază, recunoscut printr-o hotărâre judecătorească, însă nereglementat legal pentru categoria de funcționari din cadrul autorității respective. Din jurisprudența înaintată de Tribunalul Alba reiese că acordarea indemnizației de dispozitiv nu are temei legal, fiind rezultatul unei greșite interpretări a unei dispoziții legale, inclusiv a Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, fiind lipsit de relevanță juridică faptul că în alte unități administrativ-teritoriale s-au acordat aceste indemnizații, cu atât mai mult cu cât nelegalitatea acesteia a fost stabilită și de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 41 din 4 iunie 2018.

Litigiile soluționate în completuri specializate de litigii de muncă și asigurări sociale ale Curții de Apel Brașov au avut ca obiect drepturi salariale ale personalului contractual, cu acordarea unor sume compensatorii constând în spor de dispozitiv, iar acțiunile de acest tip promovate de personalul contractual au fost respinse, soluțiile fiind păstrate în apel, atașându-se, în acest sens, practica instanței, respectiv Decizia civilă nr. 1.043/Ap din 25 iulie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 4.967/62/2015, și Decizia civilă nr. 1.011/Ap din 7 iulie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 3.754/62/2015. Opinia judecătorilor Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal este în sensul că egalizarea la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare nu se poate realiza prin luarea în considerare și a sporului de dispozitiv, inclus în salariul de bază, recunoscut printr-o hotărâre judecătorească și nereglementat legal pentru categoria de funcționari din cadrul autorității respective. În urma consultării judecătorilor din cadrul Secției civile a Tribunalului Covasna s-a arătat că nu poate avea loc egalizarea la nivel maxim al salariului de bază prin luarea în considerare a sporului de dispozitiv, în măsura în care acesta nu a fost reglementat legal pentru categoria de funcționari reclamanți din cadrul autorității respective, atașându-se hotărâri judecătorești în susținerea acestui punct de vedere.

La nivelul Curții de Apel București, Tribunalul București a transmis că, potrivit art. 3 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, în forma în vigoare la 1 februarie 2017, "prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată, la nivel maxim pentru flecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții". Sporul de dispozitiv este un drept salarial care, până la data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, era reglementat prin lege exclusiv pentru personalul din instituțiile din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională. Este adevărat că acest drept a fost acordat în trecut și unor funcționari publici din administrația locală, anterior Deciziei nr. 37 din 14 decembrie 2009 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție. În esență, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că "dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, prevăzută de art. 13 din acest act normativ, se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în instituții publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în servicii comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne". Sporul de dispozitiv în procent de 25% nu mai poate fi acordat, sub nicio formă, categoriei de funcționari publici în discuție, cu începere de la 7 aprilie 2010, momentul publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 7 aprilie 2010, a Deciziei pronunțate în interesul legii nr. 37 din 14 decembrie 2009 cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 138/1999. Conform art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016: "(1) În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2016 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare. (2) În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2016, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții." Atât în preambulul, cât și în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2016 se face referire la Legea-cadru nr. 284/2010, care, cu începere de la data de 1 iulie 2017, a fost abrogată prin Legea-cadru nr. 153/2017. Trebuie avută în vedere și Decizia nr. 49/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 3 1 alin. (1) raportat la art. 3 1 alin. (1 3 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, în forma modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016. În acest sens, stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare pentru personalul încadrat în direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului se realizează raportat la nivelul aceluiași ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, iar nu la nivel național. Nu în ultimul rând trebuie avută în vedere și Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 21 decembrie 2016, prin care Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 3 1 alin. (1 2 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 sunt neconstituționale, întrucât contravin principiului egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituția României, deoarece stabilesc că persoanele aflate în situații profesionale identice, dar care nu au obținut hotărâri judecătorești prin care să li se fi recunoscut majorări salariale, au indemnizații de încadrare diferite (mai mici) față de cei cărora li s-au recunoscut astfel de drepturi salariale prin hotărâri judecătorești, generând diferențe în stabilirea salariului de bază/indemnizației de încadrare. Astfel, Curtea a constatat că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare", care trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile/definitive, urmează să se stabilească prin raportare la aceeași funcție, același grad, aceeași gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale, indiferent de instituția sau autoritatea publică. În consecință, în sensul egalizării la nivelul maxim prin raportare la sporul de dispozitiv recunoscut judiciar se poate invoca principiul echității consacrat de art. 3 lit. c) din Legea- cadru nr. 284/2010, care, în esență, înseamnă remunerație egală pentru muncă de valoare egală. În această optică are prioritate egalizarea în sensul înlăturării situației ca doi funcționari în aceeași funcție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții să aibă salarii diferite. Punctul de vedere majoritar exprimat de magistrații Tribunalului Teleorman este în sensul că nivelul maxim al salarizării include drepturile (sporul de dispozitiv) obținute prin hotărâri judecătorești definitive și că aceste majorări salariale trebuie avute în vedere la stabilirea nivelului maxim de salarizare corespunzător fiecărei funcții, fiecărui/fiecărei grad/trepte, fiecărei gradații, vechimi în muncă și în specialitate, aceasta fiind logica egalizării drepturilor salariale avute în vedere de legiuitor la edictarea textului legal a cărui interpretare se solicită. Dacă s-ar da o altă interpretare, aceasta ar fi contrară scopului și substanței normei, s-ar menține inechitățile salariale în cadrul aceleiași categorii de personal și, în consecință, ar persista discriminarea pe care legiuitorul a intenționat să o elimine prin edictarea acestei reglementări. În opinia magistraților Tribunalului Ialomița, în sensul egalizării la nivelul maxim prin raportare la sporul de dispozitiv recunoscut judiciar se poate susține principiul echității consacrat de art. 3 lit. c) din Legea-cadru nr. 284/2010, care, în esență, înseamnă remunerație egală pentru muncă de valoare egală. În această abordare nu prezintă relevanță că o componentă a salariului de bază nu este legală, având prioritate egalizarea în sensul înlăturării situației ca doi funcționari în aceeași funcție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții să aibă salarii diferite. În sprijinul acestei soluții pot fi reținute considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 21 decembrie 2016, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 3 1 alin. (1 2 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal- bugetare sunt neconstituționale. Prin această decizie Curtea a statuat în sensul că, pentru respectarea principiului constituțional al egalității în fața legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcții, fiecărui/fiecărei grad/trepte, fiecărei gradații, vechimi în funcție sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Curtea Constituțională a concluzionat în sensul că efectul neconstituționalității art. 3 1 alin. (1 2 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016) este acela că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare", la care se face egalizarea prevăzută de art. 3 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Așadar, personalul care beneficiază de aceleași condiții trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de instituția sau autoritatea publică. La nivelul Tribunalului Giurgiu, punctul de vedere al judecătorilor este în sensul că nivelul de salarizare ce va fi comparat, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice în aceleași condiții, este nivelul de salarizare din luna decembrie a anului 2016, care, prin efectul art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, s-a menținut la același nivel și în perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, cu mențiunea că "trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea- cadru nr. 284/2010" (Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016), înlăturarea efectului favorabil al hotărârilor judecătorești fiind neconstituțională. Relevante în cauză sunt următoarele considerente ale Deciziei nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorii potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă: "(...) Nivelul de salarizare determinat prin aplicarea art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, este cel ce interesează în aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5 1 ) din aceeași ordonanță de urgență, astfel încât personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Prin urmare, în acest caz, nu va funcționa regula menținerii în anul 2015 a aceluiași nivel de salarizare din 2014 (salariul de bază și sporuri) pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice salarizate la un nivel inferior în comparație cu salariile de bază și sporurile stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu cel care beneficiază de un nivel de salarizare superior, urmând ca și acesta să fie salarizat la nivelul maxim, prin urmare, să beneficieze de o creștere salarială, prin derogare de la art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare." Potrivit art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare: "(1) În anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare. (2) În anul 2016, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația lunară brută de încadrare, se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții." Această ordonanță de urgență a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, unde la art. 1 alin. (1) și (2) se arată: "(1) În perioada 1 ianuarie- 28 februarie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2016 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare. (2) În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2016, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții." În aceste condiții, raportat la familia ocupațională "Administrație", prin hotărâri judecătorești s-a constatat că drepturile salariale se stabilesc prin includerea în salariul de bază a sporului de dispozitiv în cuantum de 25%. Neincluderea sporului de dispozitiv în salariul de bază prejudiciază salariații, rezultând cu puterea evidenței că, în această din urmă manieră, valoarea în cifră absolută a tuturor sporurilor sau majorărilor aplicate asupra salariului de bază va fi mai mică. Astfel, se confirmă la nivelul autorității respective existența unui nivel de salarizare superior generat de aplicarea modalității de calcul menționate mai sus. Faptul că sunt sau nu efectiv în plată este irelevant, cât timp sensul reglementărilor proprii ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014, cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 71/2015, sau ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015, cu modificările și completările aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, este ca personalul care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru flecare funcție/grad/treaptă și gradație să fie salarizat la nivelul maxim, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Așadar, premisa de aplicare a textului legal este faptul stabilirii la autoritatea/instituția publică a unui nivel maxim de salarizare, în raport cu care să fie uniformizate și celelalte drepturi salariale, având un cuantum inferior, plătite pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, atunci când titularii își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Fiind vorba despre o modalitate de calcul al drepturilor salariale fundamentată pe două componente (salariul de bază și sporul de dispozitiv), rezultă că aceasta trebuie să fie aplicată tuturor funcționarilor publici din cadrul ordonatorului de credite sau al instituțiilor subordonate acestuia, care beneficiază de sporul de dispozitiv în discuție. În ceea ce privește Tribunalul Ilfov, magistrații acestei instanțe opinează în sensul că egalizarea la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare nu se poate realiza prin luarea în considerare și a sporului de dispozitiv, neexistând bază legală pentru acordarea acestui spor, pe de o parte, iar, pe de altă parte, hotărârile judecătorești prin care a fost acordat acest spor produc efecte inter partes.

La nivelul Secției a III-a contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Cluj au fost identificate dosarele nr. 2.676/84/2017, 2.678/84/2017, 2.679/84/2017 și 2.681/84/2017, suspendate în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă până la soluționarea sesizării formulate în prezenta cauză.

Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal a arătat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 reprezintă un act normativ cu aplicabilitate limitată, reglementând salarizarea pentru anul 2016, și, în condițiile în care obiectul acțiunii nu este contestarea deciziei de încadrare/reîncadrare în funcție, cu stabilirea salariului și a celorlalte componente salariale, stabilite pentru anul 2013, art. 3 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 nu este aplicabil. Ceea ce este însă incident este art. 3 alin. (1) din Ordonanța de