ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 41/2018

Prin Încheierea pronunțată în ședință publică la 13 februarie 2018, în Dosarul nr. 1.489/89/2017, Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: "În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 3

Prin acțiunea înregistrată cu nr. 1.489/89/2017, pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamanții, membri de sindicat, au solicitat anularea actelor adiționale emise de unitatea de învățământ pârâtă, emiterea unor noi decizii/acte adiționale de stabilire a drepturilor salariale începând cu data de 1 ianuarie 2017, în care calculul sporurilor și al indemnizațiilor să fie raportat la salariile de bază prevăzute în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 38/2017 pentru aplicarea prevederilor art. 3

În motivare, reclamanții au arătat că, începând cu luna ianuarie 2017, salarizarea personalului didactic (de predare, didactic auxiliar, de conducere, de îndrumare și control) din învățământul preuniversitar se realizează în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 12/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal- bugetare, aprobată prin Legea nr. 257/2017 (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 12/2017), și a Hotărârii Guvernului nr. 38/2017.

Au arătat că, deși începând cu data de 1 ianuarie 2017, salariile de bază ale personalului didactic au fost majorate, conform anexei la Hotărârea Guvernului nr. 38/2017, în mod greșit unitatea de învățământ pârâtă a calculat sporurile și celelalte indemnizații ce se cuvin membrilor de sindicat pentru luna ianuarie 2017, în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2016 și nu în raport cu salariul de bază aferent lunii ianuarie 2017.

Prin Sentința civilă nr. 1.079 din 5 octombrie 2017, Tribunalul Vaslui a admis acțiunea și a dispus anularea actelor adiționale privind stabilirea drepturilor salariale începând cu data de 1 ianuarie 2017 ale personalului didactic de predare și didactic auxiliar. A fost obligată pârâta să emită membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea noi acte adiționale cu sporurile cuvenite raportate la salariul de bază din luna ianuarie 2017. A fost obligată pârâta să calculeze și să achite fiecărui membru de sindicat diferențele salariale rezultate, actualizate, precum și dobânda legală penalizatoare aferentă acestor diferențe, începând cu 1 ianuarie 2017 până la data efectivă a plății.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanții sunt membrii ai Uniunii Sindicale "Didactica" Vaslui și își desfășoară activitatea în cadrul instituției pârâte.

Având în vedere dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 38/2017, prin actele adiționale încheiate la data de 1 ianuarie 2017 părțile au convenit ca, începând cu luna ianuarie 2017, salariile de bază să se majoreze cu 15%. De asemenea au convenit ca valoarea cuantumului sporurilor și indemnizațiilor în afara salariului de bază să fie la nivelul lunii decembrie 2016.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au criticat modalitatea de calcul al sporurilor și indemnizațiilor prin raportare la salariul de bază din luna decembrie 2016 și nu prin raportare la salariul de bază din luna ianuarie 2017 care, conform dispozițiilor din actul adițional, a fost majorat cu 15%.

Instanța a reținut că nu este învestită cu verificarea legalității sporurilor stabilite de părți prin actul adițional, ci cu stabilirea bazei de calcul la care trebuiau să fie raportate sporurile și indemnizațiile pe care părțile, de comun acord, le-au convenit.

Salarizarea personalului didactic - de predare, didactic auxiliar, de conducere, de îndrumare și control - din învățământul preuniversitar se realizează în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 12/2017 și a Hotărârii Guvernului nr. 38/2017.

Începând cu data de 1 ianuarie 2017, salariile de bază ale personalului didactic au fost majorate, conform art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 38/2017.

Din interpretarea dispozițiilor art. 3

Cu încălcarea acestei dispoziții legale, instituția pârâtă a acordat sporurile și indemnizațiile prevăzute de lege la salariul de bază al membrilor de sindicat din luna decembrie 2016.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel unitatea școlară pârâtă, arătând că este adevărat că, potrivit art. 1 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal- bugetare, aprobată prin Legea nr. 152/2017 (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016), în perioada 1 ianuarie- 28 februarie 2017, pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile art. 3

Aceleași limitări au fost prevăzute și la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 115/2017 (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017), astfel: în perioada 1 martie- 31 decembrie 2017, se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna februarie 2017 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare lunară, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută, salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 284/2010).

Aceste limitări se aplică întregului personal plătit din fonduri publice. Când legiuitorul a aprobat derogări sau excepții de la aceste prevederi, le-a inclus expres în cuprinsul actelor normative modificatoare.

Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului, apreciind că instanța de fond în mod corect și legal nu a avut în vedere la soluționarea cauzei dispozițiile art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, întrucât personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ i s-au aplicat prevederile alin. (5) ale aceluiași articol. Clar este o derogare de la regula generală stipulată în art. 1 alin. (2) din actul normativ menționat.

Prin încheierea de sesizare pronunțată data de 13 februarie 2018 în Dosarul nr. 1.489/89/2017, Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este admisibilă, potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de următoarele aspecte:

De lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispozițiilor art. 3

În cauză, în baza art. 3

Prin acțiune, reclamanții, solicitând anularea actelor adiționale încheiate, au criticat modalitatea de calcul al sporurilor și indemnizațiilor prin raportare la salariul de bază din luna decembrie 2016 și nu prin raportare la salariul de bază din luna ianuarie 2017 care, conform dispozițiilor de la lit. a) din actul adițional, a fost majorat cu 15%.

În consecință, în esență, dezlegarea aspectelor litigioase din prezenta cauză ține exclusiv de modalitatea de interpretare și aplicare a prevederilor normative expuse, în sensul stabilirii bazei de calcul prin raportare la care trebuiau determinate sporurile și indemnizațiile personalului didactic ulterior datei de 1 ianuarie 2017, în sensul stabilirii dacă această bază era reprezentată de salariul de bază cuvenit din luna decembrie 2016 sau de salariul de bază cuvenit în luna ianuarie 2017 [salariu de bază ce include majorarea prevăzută de art. 3

Chestiunea de drept enunțată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenței, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o altă hotărâre.

Prioritar, s-a subliniat că aspectele ce fac obiectul sesizării sunt chestiuni de drept, în sensul art. 519 din Codul de procedură civilă, solicitându-se Înaltei Curți de Casație și Justiție statuarea asupra modalității de interpretare și aplicare a unor texte legale asupra cărora instanța supremă nu a statuat.

Relativ la condiția noutății, în jurisprudența sa, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reținut că noutatea unei chestiuni de drept poate fi generată de un act normativ recent intrat în vigoare, care are un potențial mai mare de a conține probleme noi de drept, susceptibile să creeze practică neunitară (Decizia nr. 14 din 8 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.186/1/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 1 octombrie 2015).

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reținut că, deși nu este menționată expressis verbis ca o condiție de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, este necesar ca sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție să aibă drept obiect o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită și care prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme, în scopul înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății" (Decizia nr. 3 din 19 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 14/1/2014/HP/C, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 3 aprilie 2015).

Plecând de la reperele fixate prin deciziile deja pronunțate, dar și de la finalitatea mecanismului hotărârii prealabile și rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție de unificator al practicii judiciare, instanța de sesizare a apreciat că aspectele dezbătute satisfac cerința noutății, în condițiile în care:

În consecință, față de considerentele expuse, s-a apreciat că, în speță, condiția noutății este suficient de bine caracterizată și permite declararea ca admisibilă a sesizării, rămânând în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție decizia în acest sens.

De asemenea s-a reținut că problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, consultate la data sesizării.

Ambele părți au învederat că nu se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, întrucât dispozițiile normative sunt foarte clare, potrivit poziției procesuale a fiecăreia dintre acestea.

Astfel, reclamanții-intimați au arătat, în principal, că învățământul a reprezentat și reprezintă în continuare un sector aparte în privința salarizării și chiar legiuitorul stabilește la art. 1 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 că personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ i se aplică prevederile art. 3

La data de 24 decembrie 2016 a intrat în vigoare Legea nr. 250/2016 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal- bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative (Legea nr. 250/2016), lege care modifică dispozițiile art. 3

Apelanta unitatea școlară a arătat că nu se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept menționate, având în vedere că prevederile legale sunt clare și nu necesită interpretări: art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 99/2016 prevede expres că, în perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2016.

Prevederile art. 3

Părțile nu au formulat puncte de vedere asupra chestiunii de drept supuse judecății, după comunicarea raportului, potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a arătat că, din expunerea de motive a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2016, se desprinde concluzia că necesitatea adoptării acesteia a rezultat ca urmare a faptului că, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, au fost aprobate măsurile privind salarizarea în anul 2016 a personalului din sectorul bugetar, precum și alte măsuri fiscal-bugetare cu impact semnificativ de reducere a cheltuielilor publice, care își încetează aplicabilitatea la data de 31 decembrie 2016. S-a reținut totodată că Guvernul urmează să promoveze politici publice în domeniul fiscal-bugetar, motiv pentru care se impune prelungirea aplicării unor măsuri prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 și în perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017.

În consecință, în funcție de întinderea câmpului de aplicare, atât Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, cât și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 sunt acte normative generale, cea din urmă ordonanță de urgență fiind destinată să succeadă temporal celei dintâi și să mențină parte din politicile bugetare instituite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015.

În problematica analizată, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 s-a stabilit, ca regulă generală, menținerea pentru perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017 a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2016; de asemenea, pentru aceeași perioadă s-a prevăzut menținerea cuantumului sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2016.

Prin derogare de la regula generală, art. 1 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 a prevăzut că pentru perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile art. 3

Ca atare, textul a prevăzut ultraactivitatea legii vechi, în speță art. 3

Prin pct. 10 al articolului unic din Legea nr. 250/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.028 din 21 decembrie 2016, a fost introdus art. 3

Ca natură juridică, textul reprezintă în esență o normă modificatoare a prevederilor art. 3

De altfel, este necontestat că, la nivelul unității pârâte, prin intermediul programului național de calcul al salariilor la nivel de învățământ, s-a aplicat creșterea legală a cuantumului salariilor de bază pentru personalul didactic. În consecință, salariile de bază ale personalului didactic începând cu 1 ianuarie 2017 s-au determinat potrivit dispozițiilor art. 3

O serie de soluții judiciare au reținut aplicabilitatea prioritară a prevederilor art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 potrivit cărora, în perioada 1 ianuarie- 28 februarie 2017, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2016, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. S-a arătat că textul art. 3

Or, mecanismul de interpretare tehnico-juridic nu permite reținerea argumentelor expuse.

În susținerea prevalenței art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 s-a invocat caracterul temporal ulterior al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 22 decembrie 2016, față de Legea nr. 250/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.028 din 21 decembrie 2016 [care a completat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 prin introducerea art. 3

Mai mult, art. 1 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 a prevăzut expres, cu titlu de derogare, ultraactivitatea normei vechi în ceea ce privește personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ.

Atât din punct de vedere topografic, cât și din punctul de vedere al conținutului, art. 1 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 derogă de la regulile generale instituite prin prevederile art. 1 alin. (1) și (2) în conținutul actului normativ, stabilindu-se că pentru perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile art. 3

În consecință, textul normativ trimite la stabilirea tuturor drepturilor de natură salarială, fără a decela între salariu de bază, sporuri sau alte drepturi de aceeași natură.

Totodată, textul face trimitere la prevederile art. 3

Este real că dispozițiile art. 3

Nu în ultimul rând, calcularea salariului de bază în temeiul art. 3

În consecință, pentru argumentele prezentate, trebuie conchis că art. 1 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 a prevăzut expres ultraactivitatea normei stabilite de art. 3

În urma solicitării adresate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, instanțele naționale au înaintat hotărârile judecătorești identificate și care prezintă relevanță pentru chestiunea de drept în discuție, precum și punctele de vedere teoretice exprimate de către judecători, relevând existența unor opinii divergente.

Astfel, în timp ce unele instanțe au apreciat că, începând cu 1 ianuarie 2017, cuantumul sporurilor și indemnizațiilor legale pentru personalul din învățământ se determină prin raportare la salariul de bază cuvenit în luna decembrie 2016, într-o altă orientare jurisprudențială s-a considerat că se determină prin raportare la salariul de bază cuvenit în luna ianuarie 2017, ce include majorarea prevăzută deart. 3

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Adresa nr. 635/C/849/III-5/2018 din 20 aprilie 2018, a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică în prezent practica judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul prezentei sesizări.

Din verificările efectuate nu a rezultat jurisprudență relevantă a Curții Constituționale cu privire la chestiunea de drept invocată.

Prin raportul întocmit în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă.

Asupra rezolvării de principiu a chestiunii de drept sesizate, opinia judecătorilor-raportori a fost în sensul că, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 3

Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: Admisibilitatea sesizării

Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, pentru declanșarea procedurii hotărârii prealabile au fost instituite mai multe condiții de admisibilitate, care se impun a fi întrunite în mod cumulativ și care pot fi enunțate astfel:

Procedând la analiza asupra admisibilității sesizării, se constată că primele două condiții sunt îndeplinite, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de un complet de judecată din cadrul Curții de Apel Iași, învestit cu soluționarea în ultimă instanță a unui litigiu privitor la drepturi ce izvorăsc din textele legale ce fac obiectul sesizării.

În consecință, apare ca fiind îndeplinită și cerința ca soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, întrucât aceasta are ca obiect tocmai dreptul la sporurile și indemnizațiile ce constituie obiectul cererii de chemare în judecată pentru categoria profesională pe care o reprezintă și membrii unității sindicale reclamante.

Problema prezintă în continuare caracter de noutate, dată fiind jurisprudența redusă și recentă la nivel național cu privire la această chestiune de drept și are un grad relativ ridicat de dificultate, generat de modificările succesive ale cadrului normativ și paralelismul reglementărilor. Astfel, textele de lege au fost considerate susceptibile de mai multe interpretări, aspect ce rezultă și din punctele de vedere exprimate de instanțe.

Această situație justifică și interesul în formularea unei cereri pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în scopul prevenirii generalizării unei practici neunitare privitoare la personalul din aceeași categorie profesională. În acest sens se impune a se sublinia numărul mare al cauzelor similare aflate în curs de soluționare în căile de atac sau a căror judecată a fost suspendată în vederea valorificării răspunsului ce va fi oferit de Înalta Curte de Casație și Justiție asupra chestiunii de drept invocate.

Deși atât Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, cât și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 au fost adoptate în contextul aplicării Legii-cadru nr. 284/2010, în prezent abrogată prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), acest aspect nu este de natură a înlătura îndeplinirea cerințelor de admisibilitate, întrucât cererea de chemare în judecată privește o perioadă de timp supusă efectelor actelor normative a căror interpretare se solicită, aplicabile unei întregi categorii profesionale.

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra acestei probleme de drept, materia nefiind în domeniul său de competență materială și nefăcând obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

În consecință, sesizarea îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru declanșarea procedurii hotărârii prealabile. Asupra fondului sesizării

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 a reglementat salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016.

Art. 3

Astfel, conform art. 3

Salariile de bază sunt menționate, pe categorii de personal, în anexa nr. 2

La pct. 10 al articolului unic, Legea nr. 250/2016 (care aprobă cu modificări și completări Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015) a introdus alin. (3) la art. 3

În baza aceluiași text de lege au fost elaborate de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice normele metodologice, aprobate prin hotărâre a Guvernului, care au stabilit salariile de bază acordate începând cu luna ianuarie 2017. În acest sens a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 38/2017.

I-a succedat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, care a reglementat unele măsuri privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în perioada 1 ianuarie- 28 februarie 2017. În preambulul ultimei reglementări amintite, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 22 decembrie 2016, se arată că elaborarea acestui act normativ a avut în vedere încetarea aplicabilității prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 la data de 31 decembrie 2016. Pentru evitarea aplicării în integralitate, începând cu 1 ianuarie 2017, a Legii-cadru nr. 284/2010 și cu argumentarea că urmează a fi promovate politici publice noi în domeniul fiscal- bugetar, legiuitorul delegat a considerat că se impune prelungirea aplicării unor măsuri prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 și în perioada 1 ianuarie- 28 februarie 2017.

În consecință, art. 1 alin. (1), (2) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 statuează următoarele:

Modificările legislative aduse prin Legea nr. 250/2016 (intrată în vigoare la 24 decembrie 2016), referitoare la creșterile salariale aplicabile personalului din învățământ, s-au aplicat concomitent cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2016 (intrată în vigoare la 22 decembrie 2016), în perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017.

Legea nr. 250/2016 modifică dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015, fiind emisă pentru aprobarea cu modificări și completări a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015, dispozițiile legii fiind astfel încorporate în actul normativ de bază.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 nu își propune edictarea unor modificări asupra Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015, ci, potrivit preambulului, doar extinde efectele unor dispoziții din acest act normativ, adoptat pentru anul 2016, pentru perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017.

Potrivit voinței legiuitorului delegat, exprimată în cuprinsul prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, se păstrează la același nivel cu cel din decembrie 2016 cuantumul salariilor de bază, precum și cel al sporurilor și indemnizațiilor care se adaugă salariului de bază și care compun totalul drepturilor salariale, pentru toate categoriile de personal la care actul normativ se referă, inclusiv personalul din învățământ. Alin. (5) al art. 1 nu stipulează o excepție de la prevederile alin. (2), ci stabilește că, în privința personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, sub imperiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2016, continuă să se aplice metodologia de calcul al drepturilor salariale indicată de prevederile art. 3

Conform voinței legiuitorului primar, exprimată prin Legea nr. 250/2016, care a introdus alin. (3) la art. 3

Excepția este, însă, de strictă interpretare. În privința cuantumului sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, care se adaugă salariului de bază și care fac parte, potrivit metodologiei de stabilire a drepturilor de natură salarială, din salariul brut, rămân aplicabile prevederile art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, care stabilesc că acestea se mențin la același nivel cu cel acordat pentru luna decembrie 2016.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 519, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,