ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 55/2018

Curtea de Apel Brașov - Secția civilă a dispus, din oficiu, prin Încheierea din data de 26 martie 2018, în Dosarul nr. 2.123/62/2017, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 114 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 118 și cu art. 6 alin. (1) pct. IV din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare - forma în vigoare în anul 2014, pensia anticipată sau pensia anticipată parțială încasată de către un pensionar care se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. IV din lege constituie un venit încasat necuvenit în sensul art. 179 din aceeași lege din luna următoare celei în care au devenit incidente în ceea ce îl privește pe beneficiarul pensiei prevederile art. 6 alin. (1) pct. IV din lege [pensionarul anticipat a realizat un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puțin de 4 ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și se află în una dintre situațiile prevăzute la lit. a) -e) din norma legală menționată] sau începând cu data de 1 ianuarie, adică pentru întregul an calendaristic în care pensionarul anticipat a intrat sub incidența art. 6 alin. (1) pct. IV din Legea nr. 263/2010. II. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare - forma în vigoare în anul 2014, când contestatorul pensionar a realizat venituri din activități profesionale (Legea nr. 263/2010) : "Art. 6. - (1) În sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: (...) IV. persoanele care realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puțin de 4 ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și care se află în una dintre situațiile următoare: a) administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare ori de management; b) membri ai întreprinderii individuale și întreprinderii familiale; c) persoane fizice autorizate să desfășoare activități economice; d) persoane angajate în instituții internaționale, dacă nu sunt asigurații acestora; e) alte persoane care realizează venituri din activități profesionale; (...)". "Art. 114. - (1) În sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze: (...) b) pensionarul, beneficiar al unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parțiale, se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu excepția consilierilor locali sau județeni; (...)". "Art. 118. - (1) În sistemul public de pensii, pot cumula pensia cu venituri provenite din situații pentru care asigurarea este obligatorie, în condițiile legii, următoarele categorii de pensionari: a) pensionarii pentru limită de vârstă; b) nevăzătorii; c) pensionarii de invaliditate gradul III, precum și copiii, pensionari de urmaș, încadrați în gradul III de invaliditate; d) copiii, pensionari de urmaș, prevăzuți la art. 84 lit. a) și b). (2) Soțul supraviețuitor, beneficiar al unei pensii de urmaș, poate cumula pensia cu venituri din activități profesionale pentru care asigurarea este obligatorie, potrivit legii, dacă acestea nu depășesc 35% din câștigul salarial mediu brut prevăzut la art. 33 alin. (5)." "Art. 179. - (1) Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani. (2) În cazul prestațiilor de asigurări sociale, altele decât pensiile, recuperarea sumelor prevăzute la alin. (1) se efectuează de către angajator sau, după caz, de instituția care efectuează plata drepturilor de asigurări sociale. (3) CNPP, prin casele teritoriale de pensii, precum și casele de pensii sectoriale recuperează sumele plătite necuvenit de la plătitorii prevăzuți la alin. (2). (4) Sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii și al caselor de pensii sectoriale se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu. (5) Debitele reprezentând contribuții de asigurări sociale sau prestații de asigurări sociale mai mici de 10 lei nu se urmăresc. (6) Sumele rămase nerecuperate de pe urma beneficiarilor decedați nu se mai urmăresc. (7) Sumele cu titlu de contribuții de asigurări sociale, rămase nerecuperate de pe urma asiguraților prevăzuți la art. 6 alin. (1) pct. IV, decedați, nu se mai urmăresc." III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept menționată

Obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit solicitarea formulată de contestator, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Brașov, de anulare a Deciziei nr. xxxxxx/6.03.2017 și exonerarea de la restituirea sumei de 6.786 lei reprezentând drepturi încasate necuvenit.

Tribunalul Brașov - Secția I civilă, prin Sentința nr. 1.435 din 6 octombrie 2017, a respins contestația privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale.

În considerentele acestei hotărâri s-a reținut, în esență, că în lunile aprilie 2014, iunie 2014, august 2014 și septembrie-noiembrie 2014, contestatorul (înscris la pensie anticipată parțială, începând cu data de 3 iunie 2010, iar ulterior trecut la pensie pentru limită de vârstă prin Decizia nr. xxxxxx/3.02.2015), a realizat un venit brut total de 12.244 lei, cumulând pensia anticipată parțială cu venituri din activități independente al căror cuantum anual este mai mare decât valoarea corespunzătoare a de 4 ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, fiind astfel încălcate prevederile art. 118 și art. 114 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010.

Întrucât contestatorul nu a avut încheiat contract individual de muncă, s-a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin. (1) pct. IV lit. e) din Legea nr. 263/2010, respectiv situația persoanelor care realizează venituri din activități profesionale.

Cumulând sumele obținute de contestator în anul 2014 pentru perioada în care acesta era beneficiar al pensiei anticipate parțiale, perioadă pentru care s-a emis decizia de imputare, a rezultat un cuantum de 12.244 lei, acesta depășind plafonul admis de lege, de 4 ori câștigul salarial mediu brut, respectiv suma de 9.192 lei, situație care impune obligația acestuia de a restitui pensia încasată în lunile anului 2014 în care a realizat și venituri din activități profesionale.

Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamantul, susținând, în esență, că față de dispozițiile art. 114 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010, putea fi obligat numai la restituirea acelor plăți de care a beneficiat cu titlu de pensie efectuate începând cu luna următoare celei în care veniturile realizate din activități profesionale au depășit plafonul celor 4 salarii medii brute, nicidecum a plăților încasate în perioada cât venitul respectiv realizat din activități profesionale s-a încadrat sub acest plafon. IV. Aspectele de admisibilitate reținute de titularul sesizării

Prin Încheierea de sesizare din data de 26 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.123/62/2016, Curtea de Apel Brașov - Secția civilă a apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este admisibilă, potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de următoarele aspecte:

Completul de judecată este constituit la nivelul unei curți de apel și este învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță (apel).

De lămurirea modului de interpretare/aplicare a prevederilor art. 114 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 118 și cu art. 6 alin. (1) pct. IV lit. e) din Legea nr. 263/2010 (forma în vigoare în anul 2014) depinde soluționarea pe fond a cauzei.

Astfel, obiectul cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită instanța de fond se referă la anularea deciziei privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale (pensie anticipată parțială) și exonerarea contestatorului (beneficiar al pensiei) de la restituirea respectivelor sume, față de dispozițiile art. 114 alin. (1) lit. b) raportat la art. 6 alin. (1) pct. IV lit. e) din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora, în sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care pensionarul, beneficiar al unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parțiale, se regăsește în situația în care realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puțin de 4 ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și care se află în situația persoanelor care realizează venituri din activități profesionale.

Problema de drept enunțată este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

După cum s-a subliniat în jurisprudența instanței supreme, cerința noutății este îndeplinită atunci când chestiunea de drept își are izvorul în reglementări, chiar dacă nu recent intrate în vigoare, cărora instanțele nu le-au dat, încă, o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial.

În speță, nu este vorba despre un act normativ intrat recent în vigoare, însă art. 114 alin. (1) lit. b), art. 118 și art. 6 alin. (1) pct. IV din Legea nr. 263/2010 au suferit ulterior modificări esențiale, iar dispozițiile în forma anterioară continuă să producă efecte pentru situațiile juridice născute sub imperiul lor. V. Punctul de vedere al părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Apelantul-contestator a apreciat că sesizarea este admisibilă întrucât chestiunea de drept este determinantă în soluționarea contestației.

Intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Brașov a apreciat că dispozițiile legale menționate trebuie interpretate în sensul că, dacă pensionarul a realizat venituri brute care depășesc plafonul prevăzut de lege în toate cele 12 luni ale anului calendaristic, debitul reprezentând drepturi de pensie încasate necuvenit trebuie calculat pentru toate cele 12 luni.

După comunicarea raportului, potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părțile nu au formulat puncte de vedere cu privire la chestiunea de drept. VI. Punctul de vedere al titularului sesizării cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Din punctul de vedere al completului de judecată al Curții de Apel Brașov - Secția civilă, dispozițiile legale invocate ar trebui interpretate în sensul că pensia anticipată sau pensia anticipată parțială încasată de către un pensionar care se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. IV din Legea nr. 263/2010 constituie un venit încasat necuvenit, în sensul art. 179 din aceeași lege, din luna următoare celei în care au devenit incidente în ceea ce îl privește pe beneficiarul pensiei prevederile art. 6 alin. (1) pct. IV din lege [pensionarul anticipat a realizat un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puțin de 4 ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și se află în una dintre situațiile prevăzute la lit. a) -e) din norma legală menționată], nicidecum cu data de 1 ianuarie, adică pentru întregul an calendaristic în care pensionarul anticipat a intrat sub incidența art. 6 alin. (1) pct. IV din Legea nr. 263/2010.

Astfel, contestatorul, înscris la pensie anticipată parțială, începând cu data de 3 iunie 2010, iar ulterior fiind trecut la pensie pentru limită de vârstă prin Decizia nr. xxxxxx/3.02.2015, a realizat un venit brut total de 12.244 lei (3.654 lei - în luna aprilie, 1.280 lei - în luna iunie, 1.280 lei - în luna august, 500 lei - în luna septembrie, 3.000 lei - în luna octombrie și 1.250 lei - în luna noiembrie), cumulând pensia anticipată parțială cu venituri din activități independente al căror cuantum anual este mai mare decât valoarea corespunzătoare a de 4 ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

În lipsa unui contract individual de muncă, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin. (1) pct. IV lit. e) din Legea nr. 263/2010, respectiv situația persoanelor care realizează venituri din activități profesionale.

Cumulând sumele obținute de contestator din activități profesionale în anul 2014, perioada în care acesta era beneficiar și al pensiei anticipate parțiale, a rezultat un cuantum de 12.244 lei, superior plafonului admis de lege, de 4 ori câștigul salarial mediu brut, respectiv suma de 9.192 lei.

Însă, cumulând sumele obținute de contestator din activități profesionale în lunile aprilie, iunie, august și septembrie ale anului 2014, a rezultat un venit de 6.714 lei (chiar 7.994 lei, dacă sunt avute în vedere și veniturile lunii martie 2014, de 1.280 lei, lună neavută în vedere în decizia contestată), inferior plafonului admis de lege, situație în care respectivul cumul era permis de dispozițiile legale incidente în speță.

Numai începând cu veniturile încasate în luna octombrie a anului 2014 (de 3.000 lei), după care au urmat și cele din luna noiembrie (de 1.250 lei), s-a depășit plafonul de 4 ori câștigul salarial mediu brut, respectiv suma de 9.192 lei.

Potrivit dispozițiilor art. 118 din Legea nr. 263/2010, cumulul pensiei anticipate cu veniturile realizate din activități profesionale era interzis în anul 2014, numai în situația în care aceste venituri depășeau, în cursul anului calendaristic, plafonul a de 4 ori câștigul salarial mediu brut, respectiv suma de 9.192 lei.

Per a contrario, câtă vreme venitul din activități suplimentare nu depășește acest plafon, cumulul celor două categorii de venit (pensie anticipată și venit din activitate profesională) este permis, pensia încasată până la momentul atingerii plafonului neavând caracter necuvenit și, astfel, neexistând temei legal pentru restituirea ei.

Drept urmare, decizia de recuperare a plăților încasate necuvenit nu poate viza decât pensia anticipată aferentă lunilor octombrie și noiembrie 2014, nicidecum pensia plătită și în lunile anterioare. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

În urma solicitării adresate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, instanțele naționale au transmis hotărârile judecătorești identificate ca fiind relevante pentru chestiunea de drept ce face obiectul analizei în prezenta cauză, precum și punctele de vedere teoretice exprimate de către colectivele de judecători, din răspunsurile comunicate rezultând următoarele orientări jurisprudențiale:

Într-o opinie, majoritară, s-a apreciat că dispozițiile legale invocate se interpretează în sensul că pensia anticipată sau pensia anticipată parțială încasată de către un pensionar care se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. IV din Legea nr. 263/2010 constituie un venit încasat necuvenit în sensul art. 179 din aceeași lege din luna următoare celei în care au devenit incidente în ceea ce îl privește pe beneficiarul pensiei prevederile art. 6 alin. (1) pct. IV din lege.

Într-o altă opinie, minoritară, s-a considerat că pensia anticipată sau pensia anticipată parțială încasată de către un pensionar care se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. IV din Legea nr. 263/2010 constituie un venit încasat necuvenit în sensul art. 179 din aceeași lege începând cu data de 1 ianuarie, adică pentru întregul an calendaristic în care pensionarul anticipat a intrat sub incidența art. 6 alin. (1) pct. IV din Legea nr. 263/2010.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Adresa nr. 1.091/C/1583/III-5/2018 din 15 mai 2018, a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul prezentei sesizări. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Nu au fost identificate decizii relevante ale Curții Constituționale referitor la chestiunea de drept în discuție. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă. X. Înalta Curte de Casație și Justiție

Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

În ceea ce privește admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă prevăd următoarele: "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Textul de lege citat instituie următoarele condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, cerințe care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: - existența unei cauze aflate în curs de judecată; - cauza să fie soluționată în ultimă instanță; - cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a curții de apel sau a tribunalului învestit să soluționeze cauza; - ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; - chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate; - asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Primele trei condiții enumerate sunt îndeplinite, întrucât cauza în care s-a ivit chestiunea de drept se află în curs de judecată la curtea de apel, completul de judecată din cadrul Curții de Apel Brașov - Secția civilă care a adresat întrebarea este legal învestit cu soluționarea apelului împotriva sentinței pronunțate de tribunal în această cauză și judecă în ultimă instanță, hotărârea sa nefiind supusă recursului.

În ceea ce privește celelalte condiții de admisibilitate, este de menționat că, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, făcându-se referire și la doctrină, s-a arătat constant că procedura reglementată de art. 519 din Codul de procedură civilă are în vedere o problemă de drept care să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidența unor principii generale ale dreptului al căror conținut sau a căror sferă de acțiune sunt discutabile, cu finalitatea împiedicării apariției unei jurisprudențe neunitare în materie 1 . 1 A se vedea Decizia nr. 16 din 23 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016.

Așadar, atunci când întrebarea adresată instanței supreme face referire la texte de lege sau la conținutul unui act normativ în vigoare, chestiunea de drept în contextul art. 519 din Codul de procedură civilă trebuie să decurgă din interpretarea unei anumite dispoziții legale.

În speță este îndeplinită și această condiție, ca de altfel și cea privind ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată, dat fiind faptul că obiectul cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită instanța de fond se referă la anularea deciziei privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale (pensie anticipată parțială) și exonerarea contestatorului (beneficiar al pensiei) de la restituirea respectivelor sume, față de dispozițiile art. 114 alin. (1) lit. b) raportat la art. 6 alin. (1) pct. IV din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora, în sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care pensionarul, beneficiar al unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parțiale, se regăsește în situația în care realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puțin de 4 ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și care se află în situația persoanelor care realizează venituri din activități profesionale [lit. e) ]. De interpretarea dispozițiilor sus-menționate depinde soluționarea cauzei pentru a se stabili dacă beneficiarul pensiei putea fi obligat la restituirea numai a acelor plăți de care a beneficiat cu titlu de pensie efectuate începând cu luna următoare celei în care veniturile realizate din activități profesionale au depășit plafonul celor 4 salarii medii brute sau și la restituirea plăților încasate în perioada cât venitul respectiv realizat din activități profesionale s-a încadrat sub acest plafon.

În ceea ce privește însă cerința caracterului de noutate a chestiunii de drept, această condiție legală nu este îndeplinită în cauză.

Art. 519 din Codul de procedură civilă nu definește noțiunea de "noutate" și nici nu oferă criterii pentru conturarea caracterului de noutate, așa încât rămâne atributul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sesizată cu pronunțarea unei hotărâri prealabile, să hotărască dacă chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită este nouă.

Pentru a se conchide asupra noutății chestiunii de drept, este necesar a se observa scopul legiferării acestei instituții procesuale a hotărârii prealabile ca mecanism de unificare a practicii judiciare, anume acela de a preîntâmpina apariția unei practici neunitare (control a priori), spre deosebire de mecanismul recursului în interesul legii, care are menirea de a înlătura o practică neunitară deja intervenită în practica instanțelor judecătorești (control a posteriori).

Un act normativ recent adoptat sau recent intrat în vigoare are, mai degrabă, un potențial de a conține probleme noi de drept care ar fi susceptibile a genera practică neunitară, decât un act normativ intrat în vigoare de mai mult timp. Cu toate acestea, nu se poate nega, de plano, doar pe baza criteriului vechimii, că un astfel de act normativ mai vechi nu poate genera chestiuni noi de drept, întrucât este posibil ca o instanță să fie chemată să se pronunțe pentru prima dată asupra respectivei probleme de drept, după cum sunt posibile modificări sau completări ulterioare, mai recente, ale actului normativ, care să ridice probleme de interpretare.

Ca atare, caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor, în urma unei interpretări adecvate, în timp ce opiniile jurisprudențiale izolate sau cele pur subiective nu pot constitui temei declanșator al mecanismului pronunțării unei hotărâri prealabile 2 . 2 se vedea, în acest sens, Decizia nr. 4 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014; Decizia nr. 6 din 23 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014; Decizia nr. 3 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014.

Semnificativă sub acest aspect este verificarea existenței și dezvoltării unei jurisprudențe în materia ce face obiectul sesizării, precum și a condiției ca asupra acestei chestiuni Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat.

Din analiza jurisprudenței instanțelor de judecată rezultă că problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile a mai fost anterior dedusă judecății pe rolul instanțelor naționale de fond și de apel.

Astfel, instanțele judecătorești au fost învestite cu soluționarea unor cereri de chemare în judecată cu un obiect identic cauzei înregistrate pe rolul instanței de trimitere, iar în contextul soluționării acestor cereri s-a pus, în mod unanim, problema interpretării dispozițiilor art. 114 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 118 și cu art. 6 alin. (1) pct. IV din Legea nr. 263/2010, în sensul dacă pensia anticipată sau pensia anticipată parțială încasată de către un pensionar care se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. IV din lege constituie un venit încasat necuvenit în sensul art. 179 din Legea nr. 263/2010 din luna următoare celei în care au devenit incidente în ceea ce îl privește pe beneficiarul pensiei prevederile art. 6 alin. (1) pct. IV din lege [pensionarul anticipat a realizat un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puțin de 4 ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și se află în una dintre situațiile prevăzute la lit. a) -e) din norma legală menționată] sau începând cu data de 1 ianuarie, adică pentru întregul an calendaristic în care pensionarul anticipat a intrat sub incidența art. 6 alin. (1) pct. IV din Legea nr. 263/2010.

Faptul că jurisprudența, în aplicarea acestor dispoziții legale, s-a conturat și nu mai este vorba de o chestiune de drept nouă rezultă din analiza hotărârilor judecătorești transmise la dosar de către curțile de apel. Majoritatea instanțelor de judecată au exprimat opinia în sensul că pensia anticipată sau pensia anticipată parțială încasată de către un pensionar care se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. IV din Legea nr. 263/2010 constituie un venit încasat necuvenit în sensul art. 179 din aceeași lege din luna următoare celei în care au devenit incidente în ceea ce îl privește pe beneficiarul pensiei prevederile art. 6 alin. (1) pct. IV din lege [pensionarul anticipat a realizat un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puțin de 4 ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și se află în una dintre situațiile prevăzute la lit. a) -e) din norma legală menționată].

În aceste condiții, orientarea jurisprudenței naționale spre o anumită interpretare a normelor analizate și existența unei practici judiciare a instanțelor naționale determină pierderea caracterului de noutate a chestiunii de drept supuse analizei.

Instanțele de judecată au procedat deja la interpretarea și aplicarea normelor juridice considerate ca prezentând dificultăți, astfel că obiectul sesizării nu îndeplinește condiția noutății.

Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine apariția unei practici neunitare în aplicarea și interpretarea legii de către instanțele judecătorești, iar, după cum s-a arătat, problema de drept ce se solicită a fi dezlegată în speță a mai fost, anterior, dedusă judecății.

Prin urmare, existența deja a unei practici judiciare relevă că nu mai poate fi sesizată instanța supremă pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, întrucât scopul preîntâmpinării practicii neunitare nu mai poate fi atins, chestiunea de drept care a suscitat-o nefiind una nouă, ci una soluționată deja în jurisprudență.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt întrunite, în mod cumulativ, cerințele de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă, urmează ca prezenta sesizare să fie respinsă, ca inadmisibilă, întrucât nu aduce în dezbatere o chestiune de drept nouă.