Decizia nr. 20/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 2.214/1/2024 este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Alba - Secția I civilă privind lămurirea următoarei chestiuni de drept: " Dacă sporul de stabilitate prevăzut de Legea nr. 63/2011 se acordă și după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, respectiv prin aplicarea procentului de 15% la salariul de bază?".

Magistratul-asistent învederează că, la dosarul cauzei, a fost depus raportul întocmit.

Președintele completului, doamna judecător Mariana Constantinescu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Alba - Secția I civilă a dispus, prin încheierea din 26 septembrie 2024, sesizarea înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (1) și ale art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (denumită, în continuare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la problema de drept anterior menționată.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 14 octombrie 2024, cu nr. 2.214/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 27 ianuarie 2025. II. Normele legale incidente

Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, cu modificările ulterioare, denumită, în continuare, Legea nr. 63/2011, anexa nr. 5 - Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic și personalului didactic auxiliar din învățământ, capitolul II - Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic auxiliar " Art. 2. - (...) (2) Salariul de bază este format din: (...) E. sporul de stabilitate."

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările și completările ulterioare, denumită, în continuare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 " Art. 3 3 . - (...) (5) Pentru personalul didactic auxiliar, la salariul de bază stabilit potrivit anexei nr. 2 se acordă următoarele sporuri și indemnizații, dacă sunt îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de lege, astfel: c) sporul de stabilitate, care se determină prin aplicarea procentului de 15% asupra valorii rezultate din însumarea salariului de bază cu indemnizația pentru învățământul special prevăzută la lit. a) și cu gradația de merit prevăzută la lit. b), pentru personalul care are o vechime neîntreruptă de 10 ani în învățământ."

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 250/2016, cu modificările ulterioare, denumită, în continuare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 " Art. VI. - La data de 1 august 2016, Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011, cu modificările ulterioare, se abrogă."

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (denumită, în continuare, Legea-cadru nr. 153/2017) Art. 38. - Aplicarea legii (...) (2) Începând cu data de 1 iulie 2017: a) se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții; (3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale: a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții; (...) d) prin excepție de la lit. a), începând cu 1 martie 2018, cuantumul brut al salariilor de bază, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, de care beneficiază personalul didactic din unitățile/instituțiile de învățământ preuniversitar și universitar de stat, inclusiv unitățile conexe, precum și personalul din cadrul Agenției Române de Asigurare a Calității în învățământul Superior, se majorează cu 20% față de nivelul acordat pentru luna februarie 2018, cu respectarea prevederilor alin. (6). (...) (6) În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022." III. Expunerea procesului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la 22 martie 2023, reclamantul Sindicatul Liber Învățământ (...), în numele și pentru o persoană fizică membră a Sindicatului, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Național (...), a solicitat calcularea și plata drepturilor salariale neacordate, respectiv a diferențelor salariale rezultate din neaplicarea, la salariul de bază aflat în plată, a sporului de stabilitate în procent de 15%, începând cu 1 iulie 2021 și în continuare, până la modificarea raporturilor de muncă, având în vedere dreptul personalului didactic auxiliar cu vechime neîntreruptă în învățământ de peste 10 ani de a beneficia de sporul de stabilitate, calculat prin aplicarea procentului de 15% la salariul de bază.

Dreptul respectiv, reglementat, inițial, prin Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, a fost preluat în actele normative de salarizare, care l-au instituit distinct, anume Legea nr. 63/2011 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016.

Ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, sporul de stabilitate a fost menținut în plată, în conformitate cu art. 38 alin. (2) lit. a), până la 31 decembrie 2017, și cu art. 38 alin. (3) lit. d) din Legea-cadru nr. 153/2017, după 1 ianuarie 2018.

Membrul de sindicat reprezentat este personal didactic auxiliar, calitate în care, ca urmare a îndeplinirii condiției de vechime neîntreruptă în învățământ, trebuia să beneficieze de acordarea sporului de stabilitate de 15% în plus la salariul de bază, începând cu 1 decembrie 2018, însă, de la 1 martie 2018, pârâtul a sistat acordarea sporului de stabilitate; în opinia reclamantului, neacordarea sporului de stabilitate membrului de sindicat reprezentat, care îndeplinește cerința de vechime, de 10 ani, este lipsită de suport legal, deoarece: a) Membrul de sindicat îndeplinește aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții care i-au îndreptățit pe angajații care au primit sporul anterior sistării acestuia să beneficieze de acordarea lui în continuare. b) La data îndeplinirii cerinței referitoare la vechimea neîntreruptă în învățământ de 10 ani nu a intervenit nicio dispoziție care să lipsească membrul de sindicat de beneficiul dreptului respectiv, în condițiile în care acesta și-a desfășurat activitatea în aceleași condiții, așa cum stipulează actul normativ.

S-a apreciat că, prin neacordarea sporului de stabilitate, pârâtul a modificat unilateral contractul individual de muncă al membrului de sindicat, prin schimbarea unui element esențial al acestuia, respectiv salariul, așa cum este definit acesta de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul muncii), la art. 160.

Or, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 41 alin. (1) și (3) din Codul muncii, modificarea oricăruia dintre elementele contractului individual de muncă, deci, inclusiv a salariului, nu se poate realiza decât prin acordul de voință al părților.

Excepțiile de la această regulă sunt strict prevăzute la art. 42-48 din Codul muncii, însă ele vizează doar locul și felul muncii, iar nu salariul.

În consecință, pentru diminuarea elementului "salariu" din contractul individual de muncă trebuia să existe și acordul salariatului.

Neplata dreptului salarial în cauză pentru membrii de sindicat reprezentați, începând cu anul 2018, echivalează și cu o încălcare a unuia dintre principiile instituite de art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv a principiului nediscriminării, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare și instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate, în condițiile în care alte categorii de personal didactic auxiliar au beneficiat și după 1 ianuarie 2018 de acordarea sporului de stabilitate.

Totodată, includerea sporului de stabilitate în salariul de bază contravine atât voinței legiuitorului, cât și interpretării date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 41/2018, din motivarea acesteia reieșind, fără tăgadă, că sporurile, indemnizațiile și celelalte compensații nu fac parte din salariul de bază. IV. Motivele reținute de titularul sesizării

Membrul de sindicat în numele căruia a fost formulată cererea de chemare în judecată are calitatea de personal didactic, astfel cum acesta este definit la art. 88 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 1/2011).

Obiectul acțiunii de față este reprezentat de acordarea sporului de stabilitate pentru personalul didactic, reglementat prin Legea nr. 63/2011 și prevăzut, ulterior, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016.

Din interpretarea art. 1 alin. (1) și (3) și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 s-a reținut că este obligatorie sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în cazul dosarelor având ca obiect drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice, trebuind să fie îndeplinite următoarele condiții cumulative: - obiectul cererii de chemare în judecată să vizeze stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice sau stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1); - Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea, pe fond, a cauzei respective; - chestiunea de drept care formează obiectul judecății să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Chestiunile de drept, de a căror lămurire depinde soluționarea pe fond a prezentei cauze, privesc posibilitatea acordării sporului de stabilitate prevăzut de Legea nr. 63/2011 și după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, respectiv prin aplicarea procentului de 15% la salariul de bază.

Asupra acestor chestiuni de drept și de a căror lămurire depinde soluționarea, pe fond, a prezentei cauze, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Fiind întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, s-a dispus sesizarea instanței supreme. V. Punctul de vedere al titularului sesizării

Instanța de trimitere a formulat următorul punct de vedere:

Membrul de sindicat în numele căruia a fost formulată cererea de chemare în judecată are calitatea de personal didactic, astfel cum acesta este definit la art. 88 alin. (2) din Legea nr. 1/2011.

Conform prevederilor art. 162 alin. (3) din Codul muncii și ale art. 138 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege.

Sporul de stabilitate pentru personalul didactic auxiliar a fost reglementat prin Legea nr. 63/2011 și a fost prevăzut, ulterior, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016.

Începând cu 1 iulie 2017 a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 153/2017, care nu mai reglementează acordarea sporului de stabilitate, însă la art. 38 alin. (2) lit. a) prevede că se mențin în plată, la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, (...), în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Deși noua lege a salarizării nu mai prevede acordarea acestui spor, personalul didactic auxiliar care a beneficiat, la momentul intrării în vigoare a legii, de acest drept salarial îl păstrează în continuare.

Astfel, art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 prevede regula aplicării etapizate a legii, într-o primă etapă, fiind menținute toate drepturile salariale aflate, anterior, în plată, urmând ca, în calendarul stabilit prin art. 38 alin. (4), personalul din învățământ să fie salarizat integral conform noii legi, începând cu 1 septembrie 2021.

A doua etapă de aplicare etapizată a Legii-cadru nr. 153/2017, reglementată potrivit art. 38 alin. (3) lit. a), privește anul 2018, începând cu luna ianuarie 2018. Pentru acest an se prevede acordarea cuantumului brut al salariilor de bază și al celorlalte drepturi salariale avute în luna decembrie 2017, majorate cu 25%, fără a se depăși limita prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

De asemenea, conform art. 38 alin. (3) lit. d) din Legea-cadru nr. 153/2017, personalul didactic din unitățile de învățământ preuniversitar și universitar de stat, inclusiv unitățile conexe, precum și personalul din cadrul Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior beneficiază, de la 1 martie 2018, de majorarea suplimentară de 20% față de nivelul pentru luna februarie 2018, cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Astfel, atât majorarea salariului personalului didactic din ianuarie 2018, cât și cea din martie 2018 s-au acordat distinct cu privire la salariul de bază, respectiv la celelalte elemente care se includ în salariul lunar, legea prevăzând, expres, că se majorează cuantumul brut al salariilor de bază, respectiv cuantumul brut al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul brut lunar.

În consecință, începând cu 1 ianuarie 2018, sporul de stabilitate avut în plată în luna decembrie 2017 (care era determinat prin raportare la salariul de bază din luna decembrie 2016) s-a majorat cu 25%, iar acest cuantum s-a majorat cu 20% începând cu 1 martie 2018.

Pentru anul 2018 nu se prevede acordarea veniturilor menționate ca drept salarial nou în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 34/2018, pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor de acordare a acestuia pentru personalul din familia ocupațională de funcții bugetare "Învățământ", cu modificările ulterioare, art. 38 alin. (3) lit. a) și d) din Legea-cadru nr. 153/2017 reglementând, în mod expres, o altă modalitate de acordare a sporurilor care fac parte din salariul brut lunar.

La aceeași concluzie se ajunge prin interpretarea, per a contrario, a dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017, conform cărora "prin excepție de la lit. a) începând cu data de 1 martie 2018, pentru personalul prevăzut în anexa nr. II, cuantumul sporurilor pentru condiții de muncă se determină conform Regulamentului-cadru de acordare a sporurilor, elaborat de Ministerul Sănătății și aprobat prin hotărâre a Guvernului până la data de 1 martie 2018, fără a depăși limita prevăzută la art. 25", excepție introdusă prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 79/2018.

Or, dacă pentru personalul din familia de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială", a cărui salarizare este reglementată prin anexa II, sporurile pentru condiții de muncă se determină conform Regulamentului-cadru de acordare a sporurilor, elaborat de Ministerul Sănătății și aprobat prin hotărâre a Guvernului până la 1 martie 2018, prin excepție de la art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, rezultă că regula este că acest spor nu se determină pentru celelalte categorii de salariați bugetari (inclusiv pentru personalul didactic) conform regulamentelor-cadru de acordare a sporurilor, excepția prevăzută de lege fiind de strictă interpretare.

A treia etapă privește perioada anilor 2019-2022, reglementată prin art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, care prevede că, în perioada 2019-2022, se va acorda anual o creștere a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, fiecare creștere reprezentând 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018. Creșterea respectivă și data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat, cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h).

De asemenea, conform art. 38 alin. (4 1 ), prin excepție de la prevederile alin. (4), personalul didactic de predare, personalul didactic auxiliar, personalul didactic de conducere și personalul de îndrumare și control din învățământ beneficiază: a) începând cu 1 ianuarie 2019, de prima tranșă de 1/4 din diferența dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 și cel din luna decembrie 2018; b) începând cu 1 ianuarie 2020, de a doua tranșă de 1/4 din diferența dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 și cel din luna decembrie 2018; c) începând cu 1 septembrie 2021, de salariile de bază prevăzute de lege pentru anul 2022.

Pentru anul 2019, prin art. 34 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018) s-a prevăzut că: "(1) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2019, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare se majorează cu 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018."

În mod similar este reglementată modalitatea de acordare a sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar și pentru anul 2020. Astfel, art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 a fost modificat prin art. I pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, prin care s-a stabilit că: "(2) Începând cu luna ianuarie 2020, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2019, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

În consecință, în 2019, respectiv în 2020, cu excepția salariului de bază care se majorează cu 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018, respectiv decembrie 2019, cuantumul celorlalte elemente ale salariului brut lunar, deci, inclusiv sporul de stabilitate, se menține cel mult la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, respectiv decembrie 2019.

În concluzie, în perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2020, de aplicare etapizată a legii de salarizare a personalului bugetar, sporul de stabilitate se stabilește conform dispozițiilor exprese ale art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, prevederi care sunt speciale și derogatorii față de cele prevăzute în anexe, pentru fiecare categorie de personal bugetar. VI. Punctul de vedere al părților

Părțile nu au formulat niciun punct de vedere. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele naționale au comunicat hotărâri judecătorești asupra problemei de drept ce formează obiectul sesizărilor, cele mai multe dintre acestea fiind în sensul neacordării sporului de stabilitate prevăzut de Legea nr. 63/2011 după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, ca urmare a modificărilor intervenite în legislația privind salarizarea personalului din familia ocupațională de funcții bugetare "Învățământ".

În susținerea acestei opinii s-a arătat că Legea nr. 63/2011 a fost aplicată până la 1 august 2016, când a fost abrogată expres de art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, în care s-a prevăzut că sporul de stabilitate de 15% pentru personalul didactic auxiliar se menține în plată [art. 3 3 alin. (5) lit. c)]. Această dispoziție legală a fost abrogată de noua lege a salarizării personalului bugetar, anume Legea-cadru nr. 153/2017, în vigoare de la 1 iulie 2017, ce nu s-a aplicat însă de la momentul intrării în vigoare, ci etapizat, prin creșteri salariale succesive, urmărindu-se atingerea nivelului maxim în anul 2022.

Astfel, față de modalitatea de aplicare a noii legi de salarizare, drepturile salariale recunoscute prin actul normativ menționat (sporul de stabilitate) au continuat să fie plătite până când au ajuns la nivelul maxim de salarizare prevăzut pentru anul 2022. Din acest moment, Legea-cadru nr. 153/2017 s-a aplicat în întregime, astfel că drepturile salariale ale personalului bugetar s-au stabilit, exclusiv, în baza acestei legi.

În acest sens sunt hotărârile înaintate de Tribunalul Suceava, Tribunalul Botoșani, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Vâlcea, Tribunalul Arad, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Timiș, Tribunalul Satu Mare, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor, Tribunalul Dâmbovița, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Prahova, Tribunalul București, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Vaslui, Tribunalul Maramureș, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Sibiu, Curtea de Apel Alba Iulia și punctul de vedere teoretic înaintat de Tribunalul Teleorman.

Opinii în sensul că sporul de stabilitate se acordă și după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 au exprimat Tribunalul Sibiu, Tribunalul Neamț, Tribunalul Caraș-Severin, Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Vaslui, Tribunalul Mehedinți și punctul de vedere al Tribunalului Giurgiu.

Ministerul Public a menționat că, la nivelul Secției judiciare, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii asupra problemei de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 41 din 4 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 25 septembrie 2018, pronunțată în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 3 3 și art. 3 4 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 și ale art. 1 alin. (1), (2) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, începând cu 1 ianuarie 2017, cuantumul sporurilor și indemnizațiilor prevăzute pentru personalul din învățământ se determină prin raportare la salariul de bază acordat în luna decembrie 2016, fără a include majorarea prevăzută de art. 3 4 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015.

Prin Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 19 februarie 2019, pronunțată în interpretarea dispozițiilor notei 2 lit. c) pct. II lit. A cap. I din anexa nr. VIII a Legii-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) și (6) din actul normativ anterior menționat, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că: - majorarea salariului de bază, de 15% pentru complexitatea muncii, nu se acordă pentru perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017 și pentru anul 2018; - pentru perioada 2019-2022, această majorare se acordă în condițiile stabilite la art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017; - prin excepție, această majorare se acordă începând cu ianuarie 2018 sau cu data de la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate.

Prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 22 ianuarie 2021, pronunțată în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (3), (4) și (6) din același act normativ, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a statuat că personalul din instituțiile publice sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor care este încadrat și își desfășoară activitatea în specialitatea funcțiilor specifice prevăzute în anexă beneficiază de sporul pentru condiții de muncă vătămătoare/periculoase, astfel cum este reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017, de la data la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate.

Prin Decizia nr. 64 din 26 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2021, pronunțată în interpretarea art. 39 alin. (6) coroborat cu art. 38 alin. (1), alin. (3) lit. d), alin. (4 1 ) și alin. (8) din Legea-cadru nr. 153/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că stabilirea salariului de bază pentru personalul didactic din sistemul național de învățământ încadrat anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 se face, pe durata aplicării tranzitorii a acestui act normativ, prin utilizarea gradației de vechime de 4 ani prevăzute în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 38/2017 pentru aplicarea prevederilor art. 3 4 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015.

Prin Decizia nr. 7 din 8 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 9 martie 2021, pronunțată în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (4 1 ) din Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că drepturile salariale reglementate de art. 5, respectiv de art. 8 din anexa nr. I - Familia ocupațională de funcții bugetare "Învățământ" capitolul I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017 intră sub incidența prevederilor art. 38 alin. (4 1 ) din această lege. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă. X. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării: (i) existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac; (ii) cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze, respectiv litigiul să vizeze stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice; (iii) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Prima condiție este îndeplinită, deoarece cauza în cadrul căreia a fost formulată sesizarea înregistrată cu nr. 2.214/1/2024 se află în curs de judecată, în primă instanță, la Tribunalul Alba - Secția I civilă.

Este îndeplinită și a doua condiție, deoarece litigiul are ca obiect stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, respectiv ale personalului didactic auxiliar.

Nu este îndeplinită însă a treia condiție de admisibilitate, ce vizează existența unei chestiuni de drept care ar putea face obiect al sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

În cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu se definește noțiunea "chestiune de drept", însă lămurirea sensului acesteia se va face ținând seama de principiile prezentate de legiuitorul delegat în preambulul ordonanței de urgență menționate și de necesitatea completării, conform art. 4 din aceasta, a dispozițiilor speciale ale acesteia cu prevederile dreptului comun, cuprinse în Codul de procedură civilă, și cu jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dată în interpretarea prevederilor de drept comun, jurisprudență care a dezvoltat noțiunea autonomă a "chestiunii de drept", susceptibilă de interpretare pe calea mecanismului hotărârii prealabile.

În preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, alături de alte principii prezentate, legiuitorul delegat a înțeles să țină seama de "configurația actuală a mecanismului hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și de efectul obligativității hotărârii pe care o pronunță Înalta Curte de Casație și Justiție, în deplin acord cu îndatorirea sa constituțională de asigurare a aplicării și interpretării unitare a legii de către toate instanțele judecătorești din România", apreciindu-se că, în raport cu coordonatele acestui mecanism, aplicarea acestor noi norme legale cu caracter special poate influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, "în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept".

Așadar, rezultă, fără echivoc, ideea că procedura specială prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 prezintă caracteristicile esențiale ale procedurii pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, așa cum aceasta este reglementată de dispozițiile de drept comun din art. 519-521 din Codul de procedură civilă, la care se adaugă diferențele specifice, menționate, expres, în conținutul dispozițiilor ordonanței de urgență menționate.

Mai mult, spre deosebire de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, care folosesc noțiunea de "chestiune de drept", în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat folosește sintagma "chestiuni dificile de drept", intenționând să sublinieze, astfel, că doar chestiunile cu un anumit grad de dificultate în drept (și nu orice chestiuni de drept) sunt cele care pot forma obiectul procedurii speciale reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în acord cu întreaga jurisprudența a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dezvoltată începând cu anul 2013, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, care a instituit acest mecanism de unificare a priori a jurisprudenței instanțelor naționale.

În plus, potrivit art. 40 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, preambulul reprezintă unul dintre elementele constitutive ale actului normativ (alături de titlu, formula introductivă, partea dispozitivă, formula de atestare a autenticității actului), fiind cel care enunță, în sinteză, scopul și, după caz, motivarea reglementării (conform art. 43 din aceeași lege).

Chiar dacă în jurisprudența Curții Constituționale a României s-a statuat că "expunerea de motive, prin prisma art. 1 alin. (5) din Constituție, este un document de motivare necesar în cadrul procedurii de adoptare a legilor, însă, odată adoptată legea, rolul său se reduce la facilitarea înțelegerii acesteia", în realitate, expunerea de motive dezvăluie finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea actului normativ, fiind un instrument important în folosirea metodei teleologice. În acest sens, Curtea Constituțională a României a arătat că "expunerea de motive a legii nu este decât un instrument al uneia dintre metodele de interpretare consacrate - metoda de interpretare teleologică. Aceasta presupune stabilirea sensului unei dispoziții legale, ținându-se seama de finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea actului normativ din care face parte acea dispoziție. Astfel, expunerea de motive este doar un instrument din multe altele ale unei metode interpretative. Faptul că aceasta nu este suficient de precisă sau că nu lămurește toate aspectele de conținut ale normei nu duce la concluzia că însăși norma respectivă este neconstituțională pentru acest motiv, ea având doar o funcție de suport în interpretarea normei adoptate" (Decizia Curții Constituționale a României nr. 285/2023).

Rațiunea instituirii condițiilor formale, anterior arătate, ale sesizării constă în asigurarea îndeplinirii scopului pentru care a fost introdus acest mecanism procedural, respectiv uniformizarea jurisprudenței și asigurarea predictibilității acesteia, fără ca folosirea sa să genereze suspendarea nejustificată a judecării unei cauze, printr-o interpretare arbitrară a necesității declanșării procedurii de către instanța de judecată, cu consecința prelungirii, fără temei, a duratei procesului civil și, din această perspectivă, a afectării dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În consecință, art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu instituie, în sarcina instanțelor specializate în materia prevăzută de art. 1 din aceasta, obligația de a declanșa mecanismul pronunțării unei hotărâri prealabile în orice situație în care este identificată o chestiune de drept ce nu a primit o rezolvare de principiu din partea instanței supreme, ci numai în acele cazuri în care chestiunea de drept în discuție reflectă acele trăsături (cu excepția noutății), pe care Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept le-a subliniat, în mod constant, în jurisprudența dezvoltată în aplicarea dispozițiilor art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, cu care ordonanța de urgență se completează.

În situația contrară s-ar ajunge la o delegare nepermisă a funcției jurisdicționale a judecătorului cauzei în favoarea instanței supreme, chemată astfel nu să dea dezlegări de principiu asupra unor chestiuni de drept dificile, ci să dea rezolvare unor raporturi juridice concrete, aplicând norma de drept asupra situațiilor factuale punctuale.

Referitor la cerința existenței unei chestiuni de drept reale, dificile, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au reținut următoarele: a) chestiunea de drept care necesită, cu pregnanță, a fi lămurită prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme, în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății; b) chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să fie o chestiune care ridică serioase dificultăți de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, lacunare ori contradictorii, iar nu realizarea unor operațiuni de interpretare și aplicare a unui/unor text/texte de lege în raport cu circumstanțele particulare ce caracterizează fiecare litigiu ori existența unor simple obstacole care ar putea fi înlăturate printr-o reflexie mai aprofundată a judecătorului cauzei; c) pentru a ne afla în prezența unei veritabile chestiuni de drept, caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum și dificultatea completului în a-și însuși o anumită interpretare trebuie să fie reflectate în încheierea de sesizare, care trebuie să fie motivată, aptă să releve reflecția asupra diferitelor variante de interpretare posibile, cu argumentele aferente, și de o manieră în care să se întrevadă, explicit, pragul de dificultate al întrebării și în ce măsură acesta depășește obligația ordinară a instanței de a interpreta și aplica legea în cadrul soluționării unui litigiu, întrucât simpla dilemă cu privire la sensul unei norme de drept nu poate constitui temei pentru declanșarea mecanismului hotărârii prealabile. Sub acest aspect s-a reținut că, în procedura hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor, de interpretare și aplicare a legii, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori dificultăților unor texte de lege.

Cu privire la sesizarea Tribunalului Alba, înregistrată cu nr. 2.214/1/2024, chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată nu îndeplinește cerința de a fi o veritabilă chestiune de drept, născută dintr-un text incomplet sau neclar, susceptibil de interpretări contradictorii, de natură a fi dedusă dezlegării în cadrul procedurii hotărârii prealabile. Expusă într-o manieră generică, fără indicarea unor dispoziții legale concrete, întrebarea preliminară vizează problema aplicării legii în timp, supunând dezbaterii dacă sporul de stabilitate prevăzut de Legea nr. 63/2011 [mai precis, de art. 2 alin. (2) din capitolul II al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011] se acordă și după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, prin aplicarea procentului de 15% la salariul de bază.

Nu trebuie omise circumstanțele particulare ale speței în legătură cu care s-a formulat sesizarea și care se referă la o persoană care a îndeplinit cerința de vechime de 10 ani, care ar fi prefigurat acordarea sporului de stabilitate reglementat de Legea nr. 63/2011 ulterior datei de 1 iulie 2017, data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, care nu mai prevede un asemenea spor, ci un alt algoritm de calcul al drepturilor salariale, inclusiv al sporurilor cuvenite diferitelor categorii profesionale. Totodată, este real că, potrivit art. 38 alin. (2) lit. a) din acest din urmă act normativ, se prevede că se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, precum și cuantumul sporurilor, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, premisa dispoziției legale fiind, deci, că persoana care îl pretinde în continuare, după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, să fi beneficiat de acest spor la data respectivă, 1 iulie 2017.

Alt element determinant al cauzei vizează împrejurarea că Legea nr. 63/2011 a fost abrogată, în mod expres, la 1 august 2016, prin art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, care a menținut sporul de stabilitate de 15% pentru personalul didactic auxiliar, în condițiile art. 3 3 alin. (5) lit. c) din actul normativ enunțat. În mod evident, dispoziția legală prezintă relevanță până la intrarea în vigoare a noii legi de salarizare, Legea-cadru nr. 153/2017.

De asemenea, trebuie menționat că argumentele fundamentale pentru care reclamantul sindicat consideră că membrului în numele căruia a acționat i se cuvine sporul de stabilitate prevăzut de Legea nr. 63/2011 se referă la aplicarea principiului nediscriminării și la eventuale consecințe în ceea ce privește modificarea unilaterală a contractului de muncă, referitor la salariul angajatului, ceea ce echivalează cu o recunoaștere implicită a faptului că, în speță, nu poate fi incident un text de lege abrogat la momentul de început pentru care s-a solicitat recunoașterea sporului și, în mod evident, pentru toată perioada ulterioară.

Nu în ultimul rând, se impune a se sublinia că instanța de trimitere a întrebării preliminare a vizat doar beneficiul sporului de stabilitate din perspectiva Legii nr. 63/2011, ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, iar nu stabilirea algoritmului de calcul al drepturilor salariale, inclusiv în ceea ce privește sau nu includerea unui asemenea spor conform legislației actuale.

În esență, chestiunea de drept supusă discuției prin sesizare se referă la împrejurarea dacă un spor recunoscut persoanelor îndreptățite la acordarea lui până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 și care este menținut pentru o anumită perioadă și prin actul normativ enunțat, în beneficiul acelor persoane, poate fi acordat, în baza principiului nediscriminării, și celor care au îndeplinit condiția de vechime de 10 ani ulterior datei de 1 iulie 2017, când legea de salarizare nu mai reglementa acest spor, de sine stătător, prezentând o altă modalitate de calcul al drepturilor salariale.

Corelarea unor dispoziții legale clare, nesusceptibile de interpretări diferite sau contradictorii (dintre care unele abrogate), aspect incontestabil prin chiar argumentarea cererii de chemare în judecată, reprezintă atributul instanței de judecată, fără să reclame intervenția instanței supreme prin mecanismul hotărârii preliminare.

Astfel, prin Decizia nr. 44 din 12 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 19 iulie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reținut că chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită trebuie să decurgă din interpretarea unei dispoziții legale, iar nu din aplicarea acesteia la circumstanțele particulare ale speței, operațiune ce constituie atributul exclusiv al instanței învestite cu soluționarea cauzei.

Această constatare este valabilă și pentru situația în care întrebarea implică mai multe prevederi legale.

Dacă prin sesizarea formulată nu se urmărește stabilirea înțelesului sau a conținutului normei, ci, pornindu-se de la un anumit rezultat al interpretării sistematice a dispozițiilor legale, se are în vedere doar aplicarea normei, cu scopul de a se identifica soluția ce trebuie dispusă în cauză, sesizarea este inadmisibilă.

În sesizarea ce face obiectul analizei de față, instanța de trimitere nu urmărește identificarea conținutului conceptual al normelor, ci stabilirea modului de aplicare a acestora la situația de fapt din speță, operațiune ce excedează atribuțiile completului constituit pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile.

Acest aspect rezultă chiar din opinia exprimată de judecător în completarea sesizării, din care reiese că instanța de trimitere a interpretat dispozițiile legale în discuție fără nicio dificultate, astfel cum reiese din raționamentul expus în precedent, privind punctul de vedere al completului de judecată asupra chestiunii de drept.

În esență, instanța a considerat că sporul de stabilitate reglementat de Legea nr. 63/2011 nu poate fi acordat în favoarea membrului de sindicat pentru care a acționat reclamantul, întrucât actul normativ a fost abrogat, iar Legea-cadru nr. 153/2017, care prevede o aplicație etapizată, nu îl mai recunoaște ca atare, persoana în cauză îndeplinind condiția de vechime ulterior intrării în vigoare a acestui din urmă act normativ.

Așadar, verificarea premiselor sesizării relevă faptul că aceasta nu pune în discuție o dificultate de interpretare punctuală a unei normei de drept indicate în actul de sesizare, de natură să necesite intervenția instanței supreme, ci urmărește, mai degrabă, o validare a opiniei exprimate, instanța de trimitere pornind de la premisa greșită că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu întrebare preliminară este obligatorie în toate cazurile care vizează litigii de natură salarială, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Împrejurarea că instanța de trimitere nu are niciun fel de dificultate în legătură cu interpretarea textelor de lege rezultă, cu pregnanță, din conținutul acestei încheieri, în care se subliniază caracterul obligatoriu al sesizării (într-o înțelegere eronată a obligativității sesizării, indiferent de existența sau inexistența u