ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 116/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.488/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 4.603/111/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, nefiind formulate puncte de vedere la raport. Ministerul Afacerilor Interne a depus un amicus curiae.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a dispus, prin Încheierea din 9 octombrie 2024, în Dosarul nr. 4.603/111/2023, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă atribuțiile consilierului de integritate, astfel cum acestea sunt prevăzute și definite de Ordinul ministrului justiției nr. 2.127/C/2020 privind organizarea și desfășurarea activităților de prevenire a corupției și de educație pentru promovarea integrității în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor și al unităților subordonate, reprezintă activități de prevenire și combatere a corupției în sensul dispozițiilor art. 14 alin. (3) din capitolul II al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, pentru care se aplică majorarea cu 12,5% a salariului de funcție/salariului de bază, având în vedere că prin dispozițiile art. 26 alin. (3), art. 27 și art. 137 din Normele metodologice de aplicare a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pentru personalul din sistemul administrației penitenciare, aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr. 2.415/C/2018, cu modificările și completările ulterioare, nu s-au stabilit expres unitățile, categoriile de personal, condițiile, criteriile și mărimea acestei majorări. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) Anexa nr. VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "Apărare, ordine publică și securitate națională" Capitolul II Reglementări specifice personalului din instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională Art. 14. - " (...) (3) Personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil care desfășoară activități privind prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului propriu beneficiază de majorarea soldei de funcție/salariului de funcție/salariului de bază cu 12,5%."

Normele metodologice de aplicare a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pentru personalul din sistemul administrației penitenciare, aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr. 2.415/C/2018, cu modificările și completările ulterioare (Ordinul ministrului justiției nr. 2.415/2018) Art. 26. - " (3) Personalul din unitățile sistemului administrației penitenciare care desfășoară activități privind prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului propriu beneficiază de majorarea salariului de funcție/salariului de bază cu 12,5%." Art. 27. - " Compensația prevăzută la alin. (1) și majorarea prevăzută la alin. (3) ale art. 26 se stabilesc prin ordin sau decizie, conform competențelor."

Ordinul ministrului justiției nr. 2.127/C/2020 privind organizarea și desfășurarea activităților de prevenire a corupției și de educație pentru promovarea integrității în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor și al unităților subordonate (Ordinul ministrului justiției nr. 2.127/2020) Art. 3. - " (...) g) consilier pentru integritate - angajat desemnat de directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor și de directorii unităților subordonate pentru implementarea și asigurarea cunoașterii de către angajați a standardelor legale de integritate și pentru evaluarea incidentelor de integritate;" III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal cu nr. 4.603/111/2023, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Penitenciarul Oradea la recalcularea salariului de funcție prin includerea majorării de 12,5% prevăzute de art. 14 alin. (3) din capitolul II din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, precum și la plata diferențelor salariale cuvenite începând cu 20 octombrie 2020, pentru desfășurarea activităților de prevenire și combatere a corupției în rândul personalului propriu.

În motivare a susținut că este încadrat la Penitenciarul Oradea, în funcția de ofițer principal I (ofițer informații clasificate), începând cu 15 august 2016, fiind desemnat consilier de integritate prin decizia emisă de Directorului Penitenciarului Oradea în anul 2017.

A mai arătat că atribuțiile de consilier de integritate au fost incluse în fișa postului, acesta desfășurând activitate specifică noului post în toată perioada pentru care a solicitat acordarea majorării salariale. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

În concret, a menționat că de dezlegarea chestiunii de drept depinde soluționarea pe fond a cauzei, având în vedere că reclamantul susține că în această calitate de consilier de integritate ar fi trebuit să primească majorarea prevăzută de art. 14 alin. (3) din capitolul II al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 de la data la care a îndeplinit aceste atribuții.

A mai arătat că instanța supremă nu a statuat asupra chestiunii de drept și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părțile nu au prezentat puncte de vedere asupra chestiuni de drept. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Instanța de trimitere nu a expus un punct de vedere asupra chestiunii de drept. VII. Jurisprudența instanțelor naționale

Din răspunsurile transmise de către instanțele consultate au rezultat două opinii.

Astfel, într-o opinie majoritară s-a apreciat că atribuțiile consilierului de integritate, astfel cum sunt prevăzute și definite în Ordinul ministrului justiției nr. 2.127/2020, nu pot fi considerate activități specifice și efective de prevenire și combatere anticorupție, în sensul art. 14 alin. (3) din capitolul II al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, pentru acordarea majorării de 12,5% a salariului de funcție/salariului de bază.

S-a argumentat că printre atribuțiile consilierului de integritate figurează cea de prevenire a încălcării principiilor și normelor de conduită, iar nu și cea referitoare la prevenirea și combaterea efectivă a faptelor de corupție în sensul textului de lege anterior evocat. Activitățile de prevenire și de combatere a corupției se realizează de către personalul specializat din cadrul Direcției Prevenirea Criminalității și Terorismului din Centrala Administrației Naționale a Penitenciarelor și din unitățile subordonate.

Într-o opinie minoritară s-a apreciat că atribuțiile specifice ale consilierului de integritate, astfel cum acestea sunt prevăzute și definite în Ordinul ministrului justiției nr. 2.127/2020, pot fi considerate activități specifice și efective de prevenire și combatere anticorupție, în sensul art. 14 alin. (3) din capitolul II al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, pentru acordarea majorării de 12,5% a salariului de funcție/salariului de bază.

S-a arătat că această categorie de personal desfășoară activități concrete de prevenire și combatere a corupției, având în vedere că oferă sprijin Direcției Prevenirea Criminalității și Terorismului din Administrația Națională a Penitenciarelor și facilitează desfășurarea activității acestei structuri prin transmiterea unor informații de interes operativ.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problema de drept care formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Nu au fost identificate decizii relevante pronunțate de Curtea Constituțională în exercitarea controlului de constituționalitate a dispozițiilor legale supuse interpretării. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 60 din 28 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1244 din 11 decembrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. (3) din anexa nr. VI Familia ocupațională de funcții bugetare "Apărare, ordine publică și securitate națională" din Legea-cadru nr. 153/2017, că de majorarea soldei de funcție/salariului de funcție/salariului de bază cu 12,5% beneficiază numai personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil care desfășoară atât activități privind prevenirea, cât și activități privind combaterea corupției în rândul personalului propriu. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul sesizării este reprezentat de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, "prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal", iar în conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol, "prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze".

Astfel, conform art. 2 alin. (1) din același act normativ, "dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Din analiza dispozițiilor legale mai sus evocate rezultă că, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, declanșarea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare a art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Verificând îndeplinirea cumulativă a acestor condiții de admisibilitate, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect obligarea Penitenciarului Oradea la recalcularea salariului de funcție al reclamantului prin includerea majorării de 12,5% prevăzute de art. 14 alin. (3) din capitolul II al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 și la plata diferențelor salariale cuvenite pentru desfășurarea activităților de prevenire și combatere a corupției în rândul personalului propriu.

Astfel, pretențiile deduse judecății se circumscriu unor drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Cauza în care a fost formulată sesizarea se află în curs de soluționare pe rolul unui complet de judecată din cadrul Tribunalului Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, care judecă în primă instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 536 din Codul administrativ.

Ca atare, primele două condiții de admisibilitate sunt îndeplinite.

În ceea ce privește existența unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, se constată că în conținutul încheierii de sesizare nu a fost menționat punctul de vedere al completului învestit cu soluționarea cauzei.

Or, art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că încheierea de sesizare trebuie să cuprindă și punctul de vedere al completului de judecată, care astfel este primul ținut să stabilească dacă există o problemă de interpretare a textului legal, care implică riscul unor dezlegări ulterioare diferite în practica judiciară, iar Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu conține prevederi derogatorii de la această dispoziție. Această exigență legală, subsumată condiției privind ivirea unei chestiuni de drept, a fost în mod constant subliniată în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, considerându-se că încheierea de sesizare trebuie să releve reflecția judecătorilor din completul învestit cu soluționarea cauzei asupra diferitelor variante de interpretare posibile și asupra argumentelor de natură să le susțină, pentru a da temei inițierii mecanismului de unificare jurisprudențială reprezentat de hotărârea prealabilă. Prin urmare, instanța de trimitere avea obligația identificării în concret a chestiunii de drept care necesită interpretare, exprimarea punctului de vedere al instanței de trimitere contribuind astfel la a se stabili dacă problema de drept cu privire la care i se solicită instanței supreme să o dezlege este una reală, având vocație de a convinge, și, din această perspectivă, că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a sesizării.

Cu toate acestea, aspectele reținute în încheierea de sesizare prin care s-a expus succint procesul relevă că de lămurirea chestiunii de drept semnalate depinde soluționarea pe fond a cauzei dat fiind că reclamantul pretinde că este îndreptățit la acordarea majorării de 12,5% prevăzute de art. 14 alin. (3) din capitolul II al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 pentru desfășurarea activităților de prevenire și combatere a corupției în rândul personalului propriu.

Astfel cum s-a arătat anterior, una dintre condițiile de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile vizează nestatuarea de către instanța supremă asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.

În consecință, ori de câte ori chestiunea de drept invocată a fost dezlegată anterior printr-o hotărâre obligatorie a instanței supreme, sesizarea care vizează aceeași chestiune nu mai poate fi soluționată pe fond.

În acest sens se constată că instanța de trimitere solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile în interpretarea art. 14 alin. (3) din capitolul II al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 pentru a se stabili dacă atribuțiile consilierului de integritate, astfel cum acestea sunt prevăzute și definite de Ordinul ministrului justiției nr. 2.127/2020, reprezintă activități de prevenire și combatere a corupției pentru care se aplică majorarea de 12,5% a salariului de funcție/salariului de bază.

În interpretarea acestui text de lege a fost pronunțată Decizia nr. 60 din 28 octombrie 2024, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că de majorarea soldei de funcție/salariului de funcție/salariului de bază cu 12,5% beneficiază numai personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil care desfășoară atât activități privind prevenirea, cât și activități privind combaterea corupției în rândul personalului propriu.

În considerentele de la paragrafele 66, 68 și 72-74 din această decizie s-a reținut că: în înțelesul art. 14 alin. (3) din anexa nr. VI a Legii-cadru nr. 153/2017, activitățile privind prevenirea corupției sunt acele activități prin care se atrage atenția asupra consecințelor negative ale corupției în rândul personalului propriu, în timp ce activitățile privind combaterea corupției sunt acelea prin care se iau măsuri de anihilare a corupției în rândul personalului propriu. Rezultă deci, în mod evident, că legiuitorul a avut în vedere două tipuri distincte de activități. (...) Folosirea particulei "și" relevă voința legiuitorului de a acorda beneficiul majorării dreptului salarial numai personalului care desfășoară ambele tipuri de activități, atât cele privind prevenirea, cât și cele privind combaterea corupției în rândul personalului propriu. (...) Se constată deci că încă de la data când a fost reglementat pentru prima dată acest drept salarial s-a avut în vedere specificul activităților privind prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului propriu, activități (privite ca indisolubil legate între ele) ce presupun însăși verificarea celor care, la rândul lor, sunt chemați să protejeze respectarea legii. De-a lungul timpului, reglementarea acestui drept salarial a suferit diverse modificări, sub aspectul denumirii, al cuantumului, precum și al persoanelor îndreptățite să îl încaseze, dar nu a suferit nicio modificare din perspectiva activităților specifice în considerarea cărora a fost reglementat, respectiv "activități privind prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului propriu". Împrejurarea că, prin acte infralegale, în mod distinct față de activitățile propriu-zise privind prevenirea corupției în rândul personalului propriu, au fost reglementate și activitățile privind organizarea și desfășurarea activităților de prevenire a corupției în cadrul Ministerului Afacerilor Interne nu are nicio relevanță din perspectiva dreptului salarial reglementat de art. 14 alin. (3) din anexa nr. VI a Legii-cadru nr. 153/2017, de care pot beneficia numai cei care desfășoară activități propriu-zise de prevenire și combatere a corupției în rândul personalului propriu.

Ca atare, instanța supremă a statuat asupra tipurilor de activități pe care trebuie să le desfășoare categoriile de personal reprezentate de personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil pentru a beneficia de majorarea de 12,5% prevăzută de art. 14 alin. (3) din capitolul II al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017.

Aspectul referitor la suprapunerea atribuțiilor consilierului de integritate cu activitățile de prevenire și combatere a corupției pentru acordarea majorării de 12,5% se circumscrie însă circumstanțelor particulare ale litigiului pe care instanța de trimitere este obligată să le lămurească în virtutea art. 22 alin. (1) din Codul de procedură civilă, conform căruia judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.

În acest context, trebuie subliniat că mecanismul de unificare a practicii judiciare reprezentat de hotărârea prealabilă nu poate fi declanșat în mod repetat pentru interpretarea aceluiași text de lege în funcție de circumstanțele particulare ale cauzelor deduse judecății, întrucât instanța supremă nu se poate substitui instanței de trimitere în soluționarea litigiului, atribuție care intră și rămâne în competența exclusivă a instanțelor judecătorești.

De altfel, este în căderea instanțelor învestite cu soluționarea cauzelor obligația de a verifica jurisprudența cu caracter obligatoriu a Înaltei Curți de Casație și Justiție și de a extrage acele elemente care prezintă relevanță în soluționarea litigiului concret. Doar în măsura în care nu există dezlegări cu privire la chestiunile de drept incidente în soluționarea cauzelor, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, devine admisibilă.

Instanța supremă reafirmă că rolul și funcția mecanismelor de unificare a practicii judiciare nu vor fi mai energic asigurate prin pronunțarea repetată, în interpretarea și aplicarea aceluiași text de lege, întrucât existența unei hotărâri prealabile trebuie văzută nu doar ca un argument cu forță obligatorie, cu care sunt înzestrate dezlegările sale prin efectul prevederilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, cât mai ales ca o sursă ori ca un instrument util instanțelor de judecată în procesul de aplicare a legii, prin soluțiile pe care le oferă atât unei chestiuni de drept punctuale, cât și altora identice ori similare, chiar încorporate în alte texte de lege decât cele care au constituit obiectul sesizării.

Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, se impune respingerea sesizării, ca inadmisibilă.