Decizia nr. 331/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 655/1/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 655/1/2025 este legal constituit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și art. 35 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 32.254/3/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile privind următoarea chestiune de drept: Dispozițiile art. 42 5 din Legea nr. 223/2007 justifică actualizarea pensiei de serviciu cu procentajele reglementate de art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2017, respectiv cu 5% începând cu luna ianuarie 2016, cu 5,25% începând cu luna ianuarie 2017 și cu 9% începând cu luna iulie 2017?

Magistratul-asistent arată că la dosar au fost depuse raportul întocmit și un punct de vedere din partea apelantului-reclamant.

Președintele completului, doamna judecător Mariana Constantinescu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 11 februarie 2025, în Dosarul nr. 32.254/3/2023, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Sesizarea a fost înregistrată la 20 martie 2025 cu nr. 655/1/2025. II. Normele legale incidente

Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România, în forma nemodificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, denumită în continuare Legea nr. 223/2007 " Art. 42 5 . - Pensia de serviciu se actualizează, din oficiu, în fiecare an, odată cu modificarea valorii punctului de pensie, cu procentul corespunzător ratei inflației utilizat la stabilirea valorii punctului de pensie, conform prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare."

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 " Art. 14. - (1) Prin derogare de la prevederile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2016 valoarea punctului de pensie se majorează cu 5% și este de 871,7 lei. (...)"

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr. 152/2017, denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 " Art. 12. - (1) În anul 2017 valoarea punctului de pensie se majorează cu 5,25% și este de 917,5 lei, potrivit prevederilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare. (...)"

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum și modificarea și completarea unor acte normative, aprobată cu modificări prin Legea nr. 137/2017, denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2017 " Art. 2. - (1) Începând cu data de 1 iulie 2017, prin derogare de la prevederile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, valoarea punctului de pensie, stabilit potrivit art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, se majorează cu 9% și este de 1.000 lei. (...)" III. Expunerea succintă a procesului

Prin acțiunea introductivă, reclamantul persoană fizică a solicitat, în contradictoriu cu pârâta instituție publică, obligarea acesteia la actualizarea pensiei de serviciu pentru anii 2016-2017, după cum urmează: - din ianuarie 2016, cu procentul de 5%, conform art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015; - din ianuarie 2017, cu procentul de 5,25%, conform art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016; - din iulie 2017, cu procentul de 9%, conform art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2017; - pentru anii 2018-2020, în principal, actualizarea pensiei de serviciu din ianuarie 2018 cu 1,34%, reprezentând rata inflației anului 2017, conform art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017), din ianuarie 2019 cu 4,63%, reprezentând rata inflației anului 2017, conform art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, din ianuarie 2020 cu 3,83%, reprezentând rata inflației anului 2018, conform art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, iar în subsidiar, în situația în care nu va aprecia aplicabilă rata inflației anului de dinaintea anului anterior, actualizarea pensiei de serviciu din ianuarie 2019 cu 1,34%, reprezentând rata inflației anului 2017, respectiv din ianuarie 2020 cu 4,63%, reprezentând rata inflației anului 2018, conform art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017.

În motivare, s-a susținut că cele trei ordonanțe invocate reprezintă derogări succesive de la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 263/2010), iar acest act normativ este menționat în cuprinsul art. 42 5 din Legea nr. 223/2007, ceea ce nu reprezintă altceva decât o modificare directă a textului în privința procentelor și a momentelor primelor trei actualizări.

După apariția Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017, toate actualizările ar fi trebuit efectuate cu procentul reprezentând rata medie anuală a inflației cunoscută la 1 ianuarie, iar acest act normativ se aplică și produce efecte doar asupra actualizărilor care ar fi trebuit a fi efectuate ulterior intrării ei în vigoare, anume 7 august 2017, ca orice act normativ care dispune doar pentru viitor, aspect prevăzut și de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Pe cale de consecință, actualizările care ar fi trebuit efectuate anterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017 nu sunt afectate în niciun fel de prevederile acestui act normativ.

Prin Sentința civilă nr. 4.720 din 19 iunie 2024, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în parte acțiunea și a dispus obligarea pârâtei să actualizeze, succesiv, pensia de serviciu a reclamantului și să emită decizii de pensie în acest sens, astfel: începând din 1.01.2016, prin aplicarea unui procent de 5% conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015, la un cuantum net de 21.216 lei; din 1.01.2017, prin aplicarea unui procent de 5,25% conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2016, la un cuantum net de 22.330 lei; din 1.07.2017, prin aplicarea procentului de 9% utilizat la stabilirea valorii punctului de pensie, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 2/2017, la un cuantum net de 24.340 lei; din 1.01.2019, prin actualizarea cu rata medie anuală a inflației de 1,34% pentru anul 2017, la un cuantum net de 24.666 lei, și din 1.01.2020, prin actualizarea cu rata medie anuală a inflației de 4,6% pentru anul 2018, la un cuantum net de 25.808 lei, în raport cu indicii de inflație definitivi, astfel cum au fost comunicați de Institutul Național de Statistică și în conformitate cu concluziile raportului de expertiză contabilă omologat în ceea ce privește actualizarea pensiei de serviciu a reclamantului; prin aceeași sentință, s-a dispus plata către reclamant a diferenței nete dintre pensia cuvenită conform prezentei hotărâri și pensia efectiv încasată, pentru perioada începând cu 1.01.2016 și până la 31.12.2023, în cuantum total net de 302.084 lei, conform raportului de expertiză efectuat în cauză.

Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că prevederile exprese din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 și din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2017, în sensul că procentele de majorare de 5% și de 9% se stabilesc prin derogare de la art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, determină soluția de admitere a cererii reclamantului de acordare a acestor majorări, legiuitorul stabilind expres prin ordonanțe de urgență, în mod derogatoriu de la norma comună, un alt indice de majorare a pensiilor speciale stabilite în temeiul Legii nr. 223/2007.

Scopul emiterii ordonanțelor de urgență este același, anume stabilirea unui alt cuantum de majorare a punctului de pensie pentru destinatarii acestor acte normative, derogatoriu de la cel stabilit prin norma generală (art. 42 5 din Legea nr. 223/2007), indiferent dacă se menționează sau nu se menționează expres că procentele derogatorii de majorare se acordă prin derogare de la art. 102 din Legea nr. 263/2010 sau tocmai în aplicarea acestor prevederi legale.

Atât timp cât a fost stabilită prin act normativ cu caracter special în raport cu norma generală, derogarea poate privi atât valoarea concretă cu care trebuie actualizate drepturile de pensie, cât și momentul de la care trebuie să se facă actualizarea. În acest sens, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2017 s-a stabilit un alt moment de la care să se facă actualizarea, respectiv 1 iulie 2017, față de prevederea generală din art. 42 5 din Legea nr. 223/2007, care dispunea actualizarea în fiecare an a pensiilor de serviciu.

Dispozițiile art. 102 din Legea nr. 263/2010 în vigoare în perioada de referință dedusă judecății (în prezent abrogate) nu făceau altceva decât să stabilească modalitatea concretă de actualizare a tuturor pensiilor din sistemul public acordate în temeiul Legii nr. 263/2010. Nu există niciun temei legal pentru a aplica cu prioritate aceste norme generale în detrimentul celor speciale care reglementează expres situația reclamantului, beneficiar al pensiei de serviciu în baza dispozițiilor Legii nr. 83/2015 pentru completarea Legii nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România (Legea nr. 83/2015).

Referitor la pretențiile principale ale reclamantului, care se consideră nedreptățit pentru că pârâta nu i-a actualizat pensia de serviciu nici în perioada ianuarie 2018-decembrie 2020, acestea nu sunt întemeiate; în schimb, s-a constatat ca fiind întemeiate pretențiile din subsidiar pentru perioada anilor 2018-2020.

Astfel, așa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză și din verificările de pe site-ul oficial al Institutului Național de Statistică, rata medie anuală a inflației pentru anul 2017 a fost pozitivă, motiv pentru care pensia reclamantului se impunea a fi actualizată cu începere din 1 ianuarie 2019, având în vedere acest indicator. Totodată, se reține că, în anul 2017, rata medie anuală a inflației a fost pozitivă de 1,34%, în anul 2018 tot pozitivă de 4,63%, iar în anul 2019 de 3,83%, această interpretare fiind validată și prin Decizia nr. 61/2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (paragrafele 61-67).

La 1 ianuarie 2018 era cunoscută doar rata medie anuală a inflației aferente anului 2016, ce avea o valoare negativă de - (minus)1,5%, deci actualizarea trebuia realizată în raport cu acest indicator, dar acesta, având valoare negativă, nu aducea o creștere a pensiei de serviciu ca urmare a aplicării sale. Cât privește rata medie a inflației aferente anului 2017, aceasta a fost făcută publică de Institutul Național de Statistică abia la 12 ianuarie 2018 (așa cum rezultă din comunicatul de presă postat pe site-ul instituției).

În aceeași ordine de idei, la 1 ianuarie 2019 era cunoscută rata medie anuală a inflației aferente anului 2017, deci actualizarea trebuia realizată în raport cu acest indicator, respectiv valoarea de 1,34%.

În consecință, abia în anul 2019 se putea aplica rata inflației din anul 2017, iar în anul 2020 cea din 2018, acestea nefiind cunoscute la 1 ianuarie 2018, respectiv la 1 ianuarie 2019, contrar solicitării principale deduse judecății de către reclamant pentru perioada anilor 2018-2020.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile; reclamantul a solicitat modificarea în parte a sentinței apelate, iar, pe fond, admiterea în tot a acțiunii, având în vedere că în motivare nu se regăsește vreo referire la motivul pentru care nu s-au acordat aceste diferențe pentru perioada ulterioară datei de 31 decembrie 2023, astfel încât soluția de a acorda numai parțial diferențele solicitate este nemotivată.

Pârâta a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, iar, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere că pensia de serviciu se actualizează, potrivit prevederilor art. 42 5 din Legea nr. 223/2007, cu rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică, iar nu cu procentul prevăzut de art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2017, art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017.

Pensia de serviciu încasată în anul 2016 reprezintă pensia de serviciu încasată în anul 2015, actualizată cu indicele de inflație.

La nivelul anului 2016, rata medie anuală a inflației comunicată de Institutul Național de Statistică este -1,5% (negativ), motiv pentru care actualizarea pensiilor de serviciu încasate în cursul anului 2017 nu se realizează, iar în 2018 pensiile încasate nu au fost actualizate.

Segmentul de asigurări sociale, ce compune pensia de serviciu, a fost deja actualizat, la calculul pensiei de asigurări sociale fiind utilizată valoarea punctului de pensie stabilită prin lege, astfel încât nu există diferențe de drepturi bănești ce se impun a fi achitate, și pensia plătită reflectă evoluția punctului de pensie încasat de reclamant.

În cadrul soluționării apelului s-au dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție și suspendarea cauzei. IV. Motivele reținute de titularul sesizării care susțin admisibilitatea sesizării

Instanța de trimitere a constatat admisibilitatea sesizării, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, având în vedere că: a) de lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispozițiilor art. 42 5 din Legea nr. 223/2007, în forma anterioară modificării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, depinde, în parte, soluționarea pe fond a cauzei; b) Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o altă hotărâre asupra problemei de drept enunțate; c) problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție; d) litigiul supus spre judecată instanței de trimitere se circumscrie domeniului specific de reglementare al art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, instanța fiind învestită cu judecarea unei cereri privind stabilirea și plata unor drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice. V. Punctul de vedere al completului de judecată

Prin dispozițiile art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2017, valoarea punctului de pensie nu s-a stabilit prin raportare la rata inflației, ci s-a majorat cu procentaje fixe (cu 5%, cu 5,25%, respectiv cu 9%), fără nicio corelare directă cu rata inflației. Lipsa unei astfel de corelări este evidentă în cazul anului 2016, pentru care valoarea ratei inflației a fost una negativă, respectiv "- (minus)1,5", după ce, în anul precedent, 2015, fusese de asemenea negativă, "- (minus)0,6". Prin urmare, majorarea de 5% nu putea reprezenta o majorare a punctului de pensie în funcție de rata inflației, ci a reprezentat opțiunea legiuitorului în politica sa privind pensiile de asigurări sociale calculate în raport cu principiul contributivității.

Derogările prevăzute de art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2017 de la art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 prevăd doar că valoarea punctului de pensie se va majora cu anumite procente (5% pentru 2016, 5,25% pentru 2017 și 9% pentru anul 2017), fără a se mai aplica regula ca majorarea punctului de pensie să se raporteze la rata medie anuală a inflației.

Procentele cu care s-a majorat valoarea punctului de pensie conform celor trei ordonanțe de urgență nu reprezintă "procentul corespunzător ratei inflației utilizat la stabilirea valorii punctului de pensie, conform prevederilor Legii nr. 263/2010".

În lipsa unei prevederi legale exprese, derogările instituite de la modul în care are loc majorarea valorii punctului de pensie nu produc efecte asupra modului în care se actualizează pensia de serviciu conform art. 42 5 din Legea nr. 223/2007, modificată prin Legea nr. 83/2015, în forma anterioară modificării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017.

Excepțiile sunt de strictă interpretare și aplicare și nu pot fi deduse pe cale de interpretare.

Modul de calcul al procentului de actualizare a pensiei de serviciu este clar prevăzut de lege (este egal cu procentul corespunzător ratei inflației utilizat la stabilirea valorii punctului de pensie), neputându-se aplica altă formulă de calcul (procente stabilite prin acte normative derogatorii pentru calcularea punctului de pensie). VI. Punctul de vedere al părților

Apelantul-reclamant a arătat că singura variantă ce reflectă voința legiuitorului este aplicarea procentelor fixe celor trei actualizări din anii 2016-2017, astfel cum au fost ele prevăzute prin ordonanțele de urgență succesive.

Apelanta-pârâtă nu a formulat niciun punct de vedere. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Într-o orientare s-a apreciat că art. 42 5 din Legea nr. 223/2007, în forma anterioară modificării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, reprezintă un temei de drept pentru actualizarea pensiei de serviciu cu procentajele reglementate de art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2017, așa cum rezultă din hotărârile înaintate de Curtea de Apel București, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Cluj și punctul de vedere teoretic emis de Tribunalul Teleorman.

Într-o altă orientare s-a apreciat că art. 42 5 din Legea nr. 223/2007 nu reprezintă un temei de drept pentru actualizarea pensiei de serviciu cu procentajele reglementate de ordonanțele de urgență succesive, în acest sens fiind hotărârile înaintate de Curtea de Apel București și Curtea de Apel Ploiești, precum și punctele de vedere teoretice emise de Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Iași și Tribunalul Vaslui.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Verificând jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în procedurile de unificare a practicii judiciare, au fost identificate următoarele decizii relevante: - Decizia nr. 61 din 26 octombrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 9 februarie 2021, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "Interpretarea dispozițiilor art. 42 5 din Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România, cu modificările și completările ulterioare, în sensul de a se stabili înțelesul sintagmei «rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică», respectiv dacă aceasta este indicatorul corespunzător anului anterior celui în care se face actualizarea sau este vorba despre ultimul indicator cunoscut la data de 1 ianuarie a anului în care se face actualizarea, în baza comunicării Institutului Național de Statistică."; - Decizia nr. 198 din 26 mai 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 17 iulie 2025, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă în Dosarul nr. 1.800/118/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: " Dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 42 5 din Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România, cu modificările și completările ulterioare: - pentru actualizarea anuală, din oficiu, a pensiei de serviciu pentru perioada ianuarie 2016-iulie 2017 sunt aplicabile procentele de majorare a punctului de pensie stabilite prin art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările și completările ulterioare, art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr. 152/2017, respectiv art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum și modificarea și completarea unor acte normative, aprobată cu modificări prin Legea nr. 137/2017; - după comunicarea de către Institutul Național de Statistică a ratei medii anuale a inflației, ulterior datei de 1 ianuarie a anului în care a avut loc actualizarea, din oficiu, a pensiei de serviciu cu ultima rată medie a inflației cunoscută și comunicată, casa teritorială de pensii competentă este obligată să revizuiască pensia de serviciu prin aplicarea retroactivă a ratei medii anuale a inflației comunicată de Institutul Național de Statistică corespunzătoare anului pentru care a operat deja actualizarea." IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă. X. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării

Temeiul prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării: (i) existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac; (ii) cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze, respectiv litigiul să vizeze fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice; (iii) soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Prima condiție este îndeplinită, deoarece cauza în cadrul căreia a fost formulată sesizarea se află în curs de judecată, în calea de atac a apelului, la Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Este îndeplinită și a doua condiție, deoarece litigiul are ca obiect actualizarea pensiei de serviciu în baza dispozițiilor art. 42 5 din Legea nr. 223/2007, pentru anii 2016-2020; obligarea pârâtei la emiterea a câte unei decizii de pensie pentru fiecare dintre actualizări; obligarea pârâtei la plata diferențelor rezultate din actualizările solicitate ale pensiei și pensia efectiv încasată începând cu data de 1.01.2016 până la data punerii în plată a pensiei astfel actualizate.

Nu este îndeplinită însă a treia condiție de admisibilitate, ce vizează existența unei chestiuni de drept care ar putea face obiect al sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

În cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu se definește noțiunea "chestiune de drept", însă lămurirea sensului acesteia se va face ținând seama de principiile prezentate de legiuitorul delegat în preambulul ordonanței de urgență menționate și de necesitatea completării, conform art. 4 din aceasta, a dispozițiilor speciale ale acesteia cu prevederile dreptului comun, cuprinse în Codul de procedură civilă, și cu jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dată în interpretarea prevederilor de drept comun, jurisprudență care a dezvoltat noțiunea autonomă a "chestiunii de drept", susceptibilă de interpretare pe calea mecanismului hotărârii prealabile.

Referitor la cerința existenței unei chestiuni de drept reale, dificile, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au reținut următoarele: a) chestiunea de drept care necesită, cu pregnanță, a fi lămurită prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme, în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății; b) chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să fie o chestiune care ridică serioase dificultăți de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, lacunare ori contradictorii, iar nu realizarea unor operațiuni de interpretare și aplicare a unui/unor text/texte de lege în raport cu circumstanțele particulare ce caracterizează fiecare litigiu ori existența unor simple obstacole care ar putea fi înlăturate printr-o reflecție mai aprofundată a judecătorului cauzei; c) pentru a ne afla în prezența unei veritabile chestiuni de drept, caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum și dificultatea completului în a-și însuși o anumită interpretare trebuie să fie reflectate în încheierea de sesizare, care trebuie să fie motivată, aptă să releve reflecția asupra diferitelor variante de interpretare posibile, cu argumentele aferente, și de o manieră în care să se întrevadă, explicit, pragul de dificultate al întrebării și în ce măsură acesta depășește obligația ordinară a instanței de a interpreta și aplica legea în cadrul soluționării unui litigiu, întrucât simpla dilemă cu privire la sensul unei norme de drept nu poate constitui temei pentru declanșarea mecanismului hotărârii prealabile. Sub acest aspect s-a reținut că, în procedura hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor, de interpretare și aplicare a legii, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori dificultăților unor texte de lege.

Obiectul procedurii hotărârii prealabile îl reprezintă, așadar, o normă de drept, un text de lege care, drept urmare a interpretării printr-o argumentație juridică consistentă și divergentă, poate primi o aplicare diferită în situații cvasiidentice și poate determina, în final, o jurisprudență neunitară.

Cu privire la Sesizarea Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, înregistrată cu nr. 655/1/2025, chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată nu prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în această chestiune și, totodată, nu ridică serioase dificultăți de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, lacunare, susceptibile de interpretări contradictorii, de natură a fi dedusă dezlegării în cadrul procedurii hotărârii prealabile.

În sesizarea dedusă examinării de față, obiectul întrebării prealabile vizează modalitatea de actualizare a pensiei de serviciu a personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România, în forma inițială a art. 42 5 introdus prin art. I pct. 1 din Legea nr. 83/2015 (forma anterioară modificării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017), din perspectiva sferei de acțiune a majorărilor cu procente fixe ale valorii punctului de pensie, reglementate prin ordonanțe de urgență succesive.

În concret, instanța de trimitere solicită răspuns la întrebarea dacă pentru actualizarea anuală a pensiei de serviciu pentru anii 2016-2017 sunt aplicabile procentele de majorare a punctului de pensie (de 5%, 5,25% și 9%) stabilite prin art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2017, în raport cu forma inițială a normei cuprinse în art. 42 5 , potrivit căreia "Pensia de serviciu se actualizează, din oficiu, în fiecare an, odată cu modificarea valorii punctului de pensie, cu procentul corespunzător ratei inflației utilizat la stabilirea valorii punctului de pensie, conform prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare".

Din considerentele încheierii de sesizare reiese că instanța de trimitere nu are o dificultate în ceea ce privește interpretarea art. 42 5 din Legea nr. 223/2007, în forma anterioară modificării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, care, de altfel, a făcut obiectul analizei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin deciziile menționate la pct. VIII din prezenta decizie.

Astfel, instanța de trimitere a interpretat dispozițiile legale în discuție fără nicio dificultate, așa cum reiese din raționamentul expus în punctul de vedere al completului de judecată asupra chestiunii de drept.

Verificarea premiselor sesizării relevă faptul că aceasta nu pune în discuție o dificultate de interpretare punctuală a unei normei de drept indicate în actul de sesizare, de natură să necesite intervenția instanței supreme, ci urmărește, mai degrabă, o validare a opiniei exprimate, instanța de trimitere pornind de la premisa greșită că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu întrebare preliminară este obligatorie în toate cazurile care vizează litigii de natură salarială, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Împrejurarea că instanța de trimitere nu are niciun fel de dificultate în legătură cu interpretarea textelor de lege rezultă, cu pregnanță, așa cum s-a reținut anterior, din conținutul încheierii de sesizare, în care se subliniază că "derogările prevăzute de art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2016 și art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 2/2017 de la art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 prevăd doar că valoarea punctului de pensie se va majora cu anumite procente (5% pentru 2016, 5,25% pentru 2017 și 9% pentru anul 2017), fără a se mai aplica regula ca majorarea punctului de pensie să se raporteze la rata medie anuală a inflației. Procentele cu care s-a majorat valoarea punctului de pensie conform celor trei ordonanțe de urgență nu reprezintă procentul corespunzător ratei inflației utilizat la stabilirea valorii punctului de pensie, conform prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare. În lipsa unei prevederi legale exprese, derogările instituite de la modul în care are loc majorarea valorii punctului de pensie nu produc efecte asupra modului în care se actualizează pensia de serviciu conform art. 42 5 din Legea nr. 223/2007, modificată prin Legea nr. 83/2015, în forma anterioară modificării prin O.U.G. nr. 59/2017. În consecință, opinia instanței de trimitere este în sensul că dispozițiile art. 42 5 din Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România, modificată prin Legea nr. 83/2015, în forma anterioară modificării prin O.U.G. nr. 59/2017 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 7 august 2017), nu justifică actualizarea pensiei de serviciu cu procentajele reglementate de art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2016 și art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 2/2017, respectiv cu 5%, începând cu luna ianuarie 2016, cu 5,25%, începând cu luna ianuarie 2017, și cu 9%, începând cu luna iulie 2017."

Așadar, prin sesizare nu se solicită interpretarea unor dispoziții legale care comportă o reală și serioasă dificultate, de natură a fi dedusă dezlegării în cadrul procedurii prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, ci vizează, în concret, tranșarea aspectelor litigioase aflate pe rolul instanței de trimitere, în condițiile în care aceasta nu a indicat probleme de drept reale, care să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege neclar, incomplet sau, după caz, incert.

Dacă prin sesizarea formulată nu se urmărește stabilirea înțelesului sau a conținutului normei, ci, pornindu-se de la un anumit rezultat al interpretării dispozițiilor legale, se are în vedere doar aplicarea normei, cu scopul de a se identifica soluția ce trebuie dispusă în cauză, sesizarea este inadmisibilă.

În sesizarea ce face obiectul analizei de față, instanța de trimitere nu urmărește identificarea conținutului conceptual al normelor, ci stabilirea modului de aplicare a acestora la situația de fapt din speță, operațiune ce excedează atribuțiile completului constituit pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile.

Mai mult, chestiunea de drept asupra căreia instanța supremă este solicitată să dea o dezlegare cu valoare de principiu a făcut anterior obiectul analizei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în cadrul Deciziei nr. 198 din 26 mai 2025, cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 42 5 din Legea nr. 223/2007, iar prin încheierea de sesizare de față instanța de trimitere nu a evidențiat aspecte prin care să fie justificată dificultatea de interpretare a unor dispoziții legale.

Deși, prin decizia prealabilă sus-menționată instanța supremă a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată, reținând că problema de drept invocată nu prezintă un grad de dificultate ridicat de natură să justifice o dezlegare de principiu, totuși aceasta oferă repere concrete de interpretare a chestiunii de drept în discuție, relevante în acest sens fiind considerentele de la paragrafele 100 și 107-109.

Totodată, se reține că dezlegarea chestiunii de drept cu care a fost sesizată aduce în discuție regulile de soluționare a concursului dintre norma de drept generală și cea specială, astfel că sesizarea este, în mod evident, inadmisibilă, întrucât aparține judecătorului cauzei atributul aplicării regulilor de soluționare a conflictului material dintre normele civile concurente, în sensul de a se stabili dacă un atare concurs se regăsește sau nu, cu privire la actualizarea pensiei de serviciu, astfel cum este reglementat acest concept prin dispozițiile speciale ale art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2017, precum și ale art. 42 5 din Legea nr. 223/2007, introdus prin Legea nr. 83/2015, iar, pe de altă parte, prin cele generale ale art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

În procedura hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor, de stabilire a normei incidente și de interpretare și aplicare a legii, întrucât judecătorul cauzei, în virtutea plenitudinii funcției sale jurisdicționale, este cel chemat să rezolve și posibile dificultăți de interpretare ori de corelare a unor norme juridice, fie ele neclare ori incomplete, folosind metodele de interpretare a legii, în acord cu principiile de drept, cu statuările doctrinare și cele jurisprudențiale în materie, atât timp cât interpretarea legii substanțiale și a celei de procedură reprezintă o etapă distinctă și absolut necesară în procesul de aplicare a dreptului la o situație de fapt concretă.

În speță, aspectele sesizate conduc spre concluzia că întrebarea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție nu vizează interpretarea unor dispoziții legale, ci doar realizarea unui raționament judiciar, care este atributul instanței învestite cu judecarea litigiului și care reprezintă cea mai importantă componentă a activității de judecată, a cărei delegare nu este permisă.

Din considerentele expuse în precedent, ca urmare a constatării neîndeplinirii condiției de admisibilitate referitoare la existența unei chestiuni de drept reale, în temeiul art. 2 alin. (1) și al art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, precum și al art. 519 din Codul de procedură civilă, se impune respingerea sesizării, ca inadmisibilă.