ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 252/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 534/1/2025 este legal constituit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și art. 35 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 1.001/99/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă, în interpretarea art. 2 alin. (2) teza I și art. 3 alin. (2) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, determinarea bazei de calcul pentru stabilirea indemnizației de creștere a copilului în situația persoanelor care au realizat venituri din drepturi de proprietate intelectuală implică scăderea din acest venit numai a sumelor datorate cu titlu de impozit pe venit și, după caz, a contribuțiilor sociale obligatorii sau trebuie făcută prin raportare la prevederile Codului fiscal, respectiv prin scăderea din venitul brut și a cotei forfetare de 40%, conform art. 72 alin. (2) din Codul fiscal.

Magistratul-asistent arată că la dosar au fost depuse raportul întocmit și un punct de vedere din partea intimatei.

Președintele completului, doamna judecător Mariana Constantinescu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal a dispus, prin Încheierea din 10 februarie 2025, în Dosarul nr. 1.001/99/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Sesizarea a fost înregistrată la 7 martie 2025 cu nr. 534/1/2025. II. Normele legale incidente

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 " Art. 2. - (1) Persoanele care, în ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului, au realizat timp de cel puțin 12 luni venituri din salarii și asimilate salariilor, venituri din activități independente, venituri din drepturi de proprietate intelectuală, venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură, supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, denumite în continuare venituri supuse impozitului, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum și de o indemnizație lunară. (...) (2) Cuantumul indemnizației lunare prevăzute la alin. (1) este de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului. (...) Art. 3. - (1) În sensul prezentei ordonanțe de urgență, veniturile din salarii și asimilate salariilor, din activități independente, din drepturi de proprietate intelectuală și din activități agricole, silvicultură și piscicultură prevăzute la art. 2 alin. (1) sunt cele definite la art. 67, art. 70, art. 76 alin. (1) și (2) și art. 103 din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare. (2) Pentru persoanele îndreptățite care realizează venituri din categoriile celor prevăzute la alin. (1), veniturile luate în calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare sunt: a) veniturile rezultate după scăderea impozitului pe venit și, după caz, a contribuțiilor sociale obligatorii datorate, conform legii, corespunzător fiecărei categorii de venit; (...) Art. 13. - (1) Drepturile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, reprezentând indemnizație sau stimulent de inserție, se acordă pe bază de cerere, însoțită în mod obligatoriu de: (...) c) actele doveditoare care să ateste îndeplinirea perioadelor prevăzute de art. 2; d) dovada privind veniturile realizate, eliberată de angajator/plătitorul de venit sau de organele fiscale competente, ori declarația fiscală, prevăzută de lege, pentru categoriile de venituri prevăzute la art. 3, pentru care Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, nu prevede emiterea unei decizii de impunere din partea organului fiscal central; (...) (3) La stabilirea bazei de calcul al indemnizației pentru creșterea copilului se iau în considerare toate veniturile supuse impozitului realizate de persoana îndreptățită, precum și veniturile aferente perioadelor asimilate prevăzute la art. 2 alin. (5) și (6). (4) Baza de calcul al indemnizației pentru creșterea copilului stabilită potrivit alin. (3) se determină ca suma totală a veniturilor realizate în ultimele 12 luni anterioare nașterii copilului împărțită la

(5) În cazul veniturilor din activități independente sau agricole, la stabilirea cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului se iau în calcul veniturile înscrise în actele doveditoare împărțite la numărul de luni în care s-au realizat acestea. (...)" 10. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Codul fiscal "Stabilirea impozitului pentru veniturile din drepturi de proprietate intelectuală plătite de persoane juridice sau alte entități care au obligația de a conduce evidență contabilă Art. 72. - (...) (2) Venitul net din drepturile de proprietate intelectuală, inclusiv din crearea unor lucrări de artă monumentală, se determină de către plătitorii venitului, persoane juridice sau alte entități care au obligația de a conduce evidență contabilă, prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei forfetare de 40% asupra venitului brut." III. Expunerea succintă a procesului 11. Prin acțiunea introductivă, înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, reclamanta persoană fizică a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială (...) anularea Deciziei nr. (...) și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să procedeze la recalcularea indemnizației datorate reclamantei prin raportare la veniturile nete obținute din activități independente, astfel cum acestea sunt menționate în Adeverința nr. (...) emisă de o persoană juridică, și obligarea pârâtei la plata diferenței dintre indemnizația achitată și cea stabilită conform dispozițiilor instanței, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data emiterii deciziei contestate și până la data achitării efective a debitului. 12. În motivare, s-a arătat că pârâta a făcut confuzie între modalitatea de stabilire a impozitului pe venit din drepturile de proprietate intelectuală (a bazei impozabile) și modalitatea de stabilire a cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului, relevante fiind în acest sens prevederile art. 72 din Codul fiscal, astfel încât calculul efectuat de pârâtă este unul greșit, întrucât aceasta a procedat la scăderea din venitul brut a cotei forfetare de 40%, iar la diferența astfel obținută a aplicat impozitul de 10%.

Or, pentru stabilirea sumei efectiv încasate de contribuabil și pentru calculul indemnizației se procedează doar la scăderea din venitul brut a impozitului (de 10%).

Pentru veniturile din drepturile de proprietate intelectuală, legislația fiscală stabilește, pe de o parte, modul de calcul al venitului net (rezultat ca urmare a scăderii din venitul brut a cotei de 40%), iar, pe de altă parte, impozitul datorat (calculat prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului net), care se reține din veniturile plătite de către plătitorii veniturilor prevăzuți de art. 72 alin. (2) din Codul fiscal.

Cota forfetară de 40%, care se deduce din venitul brut și conduce la stabilirea venitului net asupra căruia se aplică impozitul pe venit, reprezintă un beneficiu în favoarea persoanelor care obțin venituri din drepturile de proprietate intelectuală și nu are relevanță pentru calculul prevăzut de art. 3 alin. (2) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, aspect ce reiese din cuprinsul art. 3 alin. (1), care trimite la definiția dată veniturilor din drepturile de autor prevăzută de art. 70 din Codul fiscal.

Contestația administrativă a fost respinsă de pârâtă, reținându-se, în esență, faptul că venitul din această adeverință nu poate fi luat în considerare separat pentru că veniturile obținute de beneficiar din drepturile de proprietate intelectuală au fost deja incluse în calculul indemnizației în baza adeverințelor emise de către Agenția Națională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) pentru ambii ani. S-a apreciat astfel că venitul net obținut din drepturi de autor se calculează aplicând cota forfetară de 40% asupra venitului brut, rezultând venitul impozabil, din care se scade apoi impozitul de 10%, informațiile referitoare la elementele de calcul fiind preluate din adeverințele emise de A.N.A.F.

Prin Sentința civilă nr. 684/2024/c.a. din 10 octombrie 2024, Tribunalul Iași - Secția II civilă - contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, a anulat decizia emisă și a obligat pârâta la recalcularea indemnizației pentru creșterea copilului, având în vedere veniturile nete obținute de reclamantă din activități independente, și la plata cuantumului diferențelor bănești rezultate în urma recalculării indemnizației pentru creșterea copilului, precum și la plata dobânzii legale aferente, cu începere de la data de 3.10.2023 și până la data plății efective.

Considerentele decizorii ale acestei hotărâri s-au axat pe faptul că trebuie făcută diferența dintre venitul net în cazul drepturilor de proprietate intelectuală, care se calculează, potrivit Codului fiscal, prin deducerea din venitul brut a cotei forfetare de 40%, și venitul bază de calcul al indemnizației de creștere copil, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010, care se determină doar prin scăderea din venitul brut a impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale obligatorii.

Astfel, s-a apreciat că pârâta a procedat greșit la stabilirea bazei de calcul prin scăderea și a sumei forfetare de 40%, pe lângă impozitul pe venit și contribuțiile sociale, realizând practic un cumul nepermis între Codul fiscal și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, fiecare din aceste acte normative prevăzând reguli speciale de determinare a venitului net, respectiv a venitului bază de calcul pentru indemnizația de creștere copil.

Noțiunea de "venit net realizat", prevăzută de art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, vizează venitul efectiv încasat, din care se scad, în conformitate cu art. 3 alin. (2) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, numai sumele datorate cu titlu de impozit pe venit și, după caz, cu titlu de contribuții sociale obligatorii datorate, conform legii, corespunzător fiecărei categorii de venit, iar trimiterea realizată de art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 la dispozițiile art. 67, art. 70, art. 76 alin. (1) și (2) și art. 103 din Codul fiscal are în vedere numai identificarea categoriilor de venituri ce trebuie avute în vedere de instituția publică ce pune în aplicare prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010.

Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs, arătând că hotărârea a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material, în sensul art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă, respectiv art. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, potrivit cărora venitul net obținut din drepturi de autor se calculează plecând de la adeverințele emise de A.N.A.F., anume aplicând cota forfetară de 40% asupra venitului brut, rezultând venitul impozabil minus impozitul de 10%.

În cadrul soluționării recursului s-au dispus sesizarea instanței supreme și suspendarea judecății cauzei. IV. Motivele reținute de titularul sesizării, care susțin admisibilitatea sesizării

Curtea de Apel Iași a arătat că de modalitatea de interpretare a noțiunii de venit realizat în ultimele 12 luni anterioare nașterii copilului în situația în care solicitantul a obținut venituri din drepturi de proprietate intelectuală, în contextul analizei coroborate a prevederilor art. 2 alin. (2) și art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 (respectiv cu scăderea sau nescăderea din acestea a cotei forfetare de 40%), depinde însăși soluționarea prezentului recurs.

Din verificările efectuate pe portalul Înaltei Curți de Casație și Justiție, problema de drept nu a beneficiat anterior de o dezlegare și nici nu face actualmente obiectul unui recurs în interesul legii sau al altor solicitări de rezolvare de principiu a chestiunii de drept.

În ceea ce privește practica judiciară națională, instanța a identificat mai multe exemple care atestă caracterul divergent al acesteia: deciziile nr. 538 din 15 martie 2024 și nr. 185 din 31 ianuarie 2024 ale Curții de Apel București, Decizia nr. 414 din 25 iunie 2024 a Curții de Apel Brașov; în subsidiar, mai pot fi reținute și exemplele de practică judiciară consemnate în cadrul referatului întocmit cu ocazia dezbaterilor din cadrul întâlnirii președinților secțiilor specializate ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel dedicate unificării practicii judiciare, în domeniul contencios administrativ și fiscal, din mai 2023.

Materia în care s-a ivit problema aflată în dezbatere se încadrează în art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, indemnizația de creștere a copilului fiind o prestație circumscrisă principiului contributivității, specific prestațiilor de asigurări sociale, și servește evident unui scop de protecție socială.

Corelativ, prin însăși natura sa, reglementarea și interpretarea aferentă calculului pot afecta o multitudine de beneficiari, astfel încât riscul pronunțării unor soluții judiciare divergente este semnificativ, mecanismul pus la dispoziție de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 găsindu-și pe deplin utilitatea. V. Punctul de vedere al completului de judecată

În opinia instanței de sesizare, interpretarea sistematică a art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 înclină în favoarea concluziei că noțiunea de "venit net" se raportează la modalitatea de determinare conform Codului fiscal, respectiv cu scăderea cotei forfetare de 40%. În context fiscal, noțiunea de "venit net" aferentă drepturilor de proprietate intelectuală implică obligatoriu scăderea din venitul brut a cotei forfetare.

Noțiunea utilizată de legiuitor în art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, respectiv de "venit net realizat", nu beneficiază de o definiție proprie materiei reglementate de acest act normativ, astfel încât se impune aplicarea cu necesitate a prevederilor Codului fiscal, de vreme ce doar acolo se regăsește o astfel de statuare, iar categoriile în sine de venituri avute în vedere de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 sunt tot cele identificate de legislația fiscală.

Totodată, această raportare se impune a fi avută în vedere cu privire la toate veniturile din activități independente, agricultură, silvicultură, piscicultură. Pentru toate aceste venituri, raportarea se impune a fi făcută unitar, respectiv la informațiile prezentate în adeverințele emise de A.N.A.F. unde figurează venitul impozabil (stabilit prin scăderea din venitul brut a cheltuielilor aferente).

În privința tuturor acestora, legislația fiscală pleacă de la premisa că, pentru realizarea unui venit, beneficiarul a efectuat și o serie de cheltuieli inerente. Acestea cheltuieli au un caracter deductibil conform normei fiscale. În cazul veniturilor din drepturile de proprietate intelectuală, aceste cheltuieli deductibile sunt prezumate la o cotă forfetară de 40%. Astfel, conform pct. 11 alin. (3) din titlul IV cap. II secțiunea a 6-a din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, cu modificările și completările ulterioare: "Venitul net din drepturi de proprietate intelectuală se determină de către plătitorii de venituri prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei forfetare de 40% asupra venitului brut."

Acest venit net este menționat în adeverințele emise de către A.N.A.F. și face parte din dosarul administrativ impus a fi întocmit de către beneficiar.

Interpretarea contrară ar semnifica crearea pe cale jurisprudențială a unei noțiuni autonome de "venit net" în scopul stabilirii indemnizației de creștere a copilului doar pentru această categorie de venituri și contrare celei deja statuate de legislația fiscală. VI. Punctul de vedere al părților

Recurenta-pârâtă a susținut că baza de calcul trebuie să aibă în vedere venitul net identificat în adeverința emisă de către A.N.A.F. (din care s-a scăzut cota forfetară de 40%) minus impozitul pe venit.

Intimata-reclamantă a arătat că această bază de calcul trebuie să aibă în vedere venitul realizat conform adeverinței emise de persoana juridică plătitoare a drepturilor de autor, din care se scad doar cota de impozit pe venit și, după caz, contribuțiile de asigurări sociale. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

La nivelul Curții de Apel București, Tribunalul București, înaintând hotărâri judecătorești, a opinat că impozitul pe venit se calculează doar prin raportare la veniturile impozabile [conform art. 75 alin. (1) și (2) din Codul fiscal, după deducerea din venitul net anual a contribuțiilor sociale obligatorii datorate, venitul net fiind calculat la rândul său, conform art. 70 din Codul fiscal, prin scăderea din venitul brut a cheltuielilor forfetare de 40%], nu la toate veniturile realizate. Ca atare, veniturile rezultate după scăderea impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale obligatorii datorate, conform legii, la care se referă art. 3 alin. (2) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, nu pot fi decât veniturile nete calculate conform dispozițiilor Codului fiscal, în vigoare la data realizării veniturilor, după scăderea cotei forfetare de cheltuieli în cuantum de 40% din venitul brut. Art. 3 alin. (2) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 se interpretează prin coroborare cu art. 2 alin. (2) din același act normativ, nu în mod izolat, iar art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 se referă la veniturile nete, în același sens exprimându-se și Tribunalul Giurgiu și Tribunalul Teleorman. Tribunalul Ilfov a arătat că, potrivit art. 3 alin. (2) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, veniturile luate în calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare sunt veniturile rezultate după scăderea impozitului pe venit și, după caz, a contribuțiilor sociale obligatorii datorate, conform legii, corespunzător fiecărei categorii de venit, iar nu și prin scăderea cotei forfetare de cheltuieli de 40%, cotă care nu se scade pentru determinarea mediei veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului, la care se referă art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, medie ce trebuia fi avută în vedere la calculul indemnizației de creștere a copilului.

Curtea de Apel Brașov a înaintat Decizia nr. 414/R/25.06.2024, pronunțată în Dosarul nr. 665/62/2023, care cuprinde revirimentul practicii anterioare, în cuprinsul căreia s-a reținut că veniturile luate în calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare în cazul beneficiarilor care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală se determină prin raportare la Codul fiscal.

Opinia unanimă la nivelul Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Iași este în sensul că baza de calcul pentru indemnizația de creștere a copilului în ipoteza obținerii de venituri din drepturi de proprietate intelectuală trebuie raportată la prevederile Codului fiscal, respectiv prin scăderea din venitul brut realizat a cotei forfetare de 40% conform art. 72 alin. (2) din Codul fiscal.

Punctul de vedere al judecătorilor din Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești este în sensul că, în cazul veniturilor obținute din drepturi de proprietate intelectuală, veniturile luate în calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 sunt veniturile rezultate după scăderea impozitului pe venit și, după caz, a contribuțiilor sociale obligatorii datorate, conform legii.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 66 din 3 martie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 22 aprilie 2025, în interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2), art. 13 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, în forma în vigoare la 16 mai 2019, respectiv a dispozițiilor art. 3 alin. (7) și (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, în forma în vigoare în prezent, precum și a dispozițiilor art. 22 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 52/2011, cu modificările și completările ulterioare, a stabilit că recalcularea cuantumului indemnizației lunare pentru creșterea copilului se realizează, cu respectarea limitei maxime prevăzute de lege, la cererea persoanei îndreptățite, chiar după împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, dacă ulterior, în baza unor hotărâri judecătorești definitive, s-au acordat diferențe de drepturi salariale sau asimilate acestora, impozabile, drepturi corespunzătoare perioadei de contributivitate impuse de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă. X. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul de drept al prezentei sesizări îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Potrivit art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024: " (1) Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal. (2) Prezenta ordonanță de urgență se aplică și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1). (3) Prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze."

Art. 2 alin. (1) din același act normativ prevede că "Dacă, în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată", iar, potrivit art. 4, "Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 136/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie".

În contextul normativ expus, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) să existe o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Verificându-se îndeplinirea cerințelor legale în raport cu elementele sesizării, rezultă că ele sunt îndeplinite doar parțial, nefiind îndeplinite toate exigențele procedurale menționate pentru declanșarea mecanismului preîntâmpinării practicii neunitare.

Astfel, se constată că obiectul litigiului îl reprezintă solicitarea reclamantei de anulare a deciziei de calcul al indemnizației de creștere a copilului, emisă în baza adeverințelor eliberate de o societate (persoană juridică de drept privat), aceasta fiind nemulțumită de faptul că nu au fost luate în considerare veniturile realizate din drepturi de proprietate intelectuală.

Procesul se află în curs de soluționare pe rolul Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal, în ultimă instanță.

Reclamanta din dosarul aflat pe rolul instanței de sesizare a obținut venituri din drepturi de proprietate intelectuală plătite de Murarum Web Developement - S.R.L., care este persoană juridică română, având forma juridică de societate cu răspundere limitată.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, dispozițiile legii se aplică: "a) personalului din autorități și instituții publice, respectiv Parlamentul, Administrația Prezidențială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, unitățile teritoriale, autorități ale administrației publice locale, alte autorități publice, autorități administrative autonome, precum și instituțiile din subordinea acestora, finanțate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale; b) personalului din autorități și instituții publice finanțate din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale; c) personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii; d) persoanelor care sunt conducători ai unor instituții publice în temeiul unui contract, altul decât contractul individual de muncă; e) persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică."

Mai precis, anexele la Legea-cadru nr. 153/2017, numerotate de la I la IX, indică personalul plătit din fonduri publice a cărui salarizare o reglementează în mod unitar; au fost create astfel, în scop de sistematizare, o serie de familii ocupaționale de funcții bugetare ["Învățământ" (anexa nr. I), "Sănătate și asistență socială" (anexa nr. II), "Cultură" (anexa nr. III), "Diplomație" (anexa nr. IV), "Justiție și Curtea Constituțională" (anexa nr. V), "Apărare, ordine publică și securitate națională" (anexa nr. VI), "Administrație" (anexa nr. VIII) și funcțiile de demnitate publică (anexa nr. IX)].

Așadar, soluționarea cauzei în care a fost formulată sesizarea nu pune în discuție condiția ca reclamanta să fi făcut parte din categoria persoanelor salarizate din fonduri publice, astfel că nu este îndeplinită cerința ca litigiul să privească stabilirea și/sau plata altor prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice.

Or, în această situație se constată că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate ce rezultă din prevederile art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, potrivit cărora ordonanța de urgență "se aplică și în procesele (...) privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1)".

În consecință, reținând că una dintre condițiile restrictive și cumulative de admisibilitate reglementate de art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, respectiv cea referitoare la existența unui litigiu care să privească drepturile la prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, nu este îndeplinită, prezenta sesizare va fi respinsă, ca inadmisibilă.