ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 307/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 203/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Raluca Emilia Leote, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Sibiu - Secția I civilă în Dosarul nr. 2.420/85/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, reclamantul formulând un punct de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Sibiu - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 19 decembrie 2024, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: În interpretarea dispozițiilor art. 39 și art. 162 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, coroborate cu dispozițiile art. 129 alin. (2) din normele de aplicare a Legii nr. 360/2023, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 181/2024 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, și prin luarea în considerare a diferenței semnificative dintre "stagiul de cotizare contributiv" menționat în aceste dispoziții antereferite și "vechimea în muncă" prevăzută la art. 25 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare, o persoană care beneficiază de o pensie de serviciu recalculată conform art. 28 din Legea nr. 223/2015, în forma în vigoare în iunie 2018 (data recalculării), prin preluarea perioadei lucrate în civil, are dreptul ca, la stabilirea unei pensii în sistemul public, în baza Legii nr. 360/2023, să i se valorifice stagiul de cotizare contributiv realizat în cadrul sistemului public de pensii - care nu a influențat cuantumul pensiei în sistem neintegrat, cu excepția stagiului cotizat în cele 6 luni ce au determinat baza de calcul al acesteia? II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii (Legea nr. 360/2023) " Art. 39. - (1) În sistemul public de pensii, stagiul de cotizare contributiv se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat de către asigurat și, după caz, de către angajator. (2) În situația asiguraților prevăzuți la art. 6 alin. (1) lit. f) care au depus declarația individuală de asigurare, dacă la definitivarea anului fiscal se constată că, la sfârșitul anului, în funcție de categoria de venit, venitul net anual determinat sau, după caz, venitul brut anual realizat ori normele anuale de venit determinate potrivit Codului fiscal sunt mai mici decât suma reprezentând 12 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată și aceștia au plătit contribuție de asigurări sociale, stagiul de cotizare contributiv se determină prin raportarea venitului pentru care s-a achitat contribuția de asigurări sociale la salariul minim brut pe țară garantat în plată, în vigoare la data depunerii declarației fiscale. (3) În situația persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (2) și (3), asigurate pe baza contractului de asigurare socială, stagiul de cotizare contributiv se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat și plătit, conform legii, contribuția de asigurări sociale." " Art. 162. - (1) Între sistemul public de pensii și sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate acestuia se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu efectiv realizată, în vederea deschiderii drepturilor de pensie. În aceste situații, pensia din sistemul public de pensii se stabilește numai pentru perioadele de stagiu de cotizare realizate în acest sistem."

Normele de aplicare a Legii nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 181/2024 (normele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 181/2024) " Art. 129. - (...) (2) Calculul pensiei din sistemul public de pensii se realizează doar pentru stagiul de cotizare din sistemul public de pensii."

Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare, forma în vigoare în luna iunie 2018 (Legea nr. 223/2015) " Art. 25. - (...) (2) Vechimea valorificată pentru stabilirea pensiei militare de stat conform alin. (1) nu se poate valorifica și în sistemul public de pensii sau în sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate acestuia, în condițiile protocoalelor încheiate între entitățile implicate." " Art. 28. - Baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat este media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcția de bază în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate în calitate de militar/polițist/funcționar public cu statut special, actualizate la data deschiderii drepturilor de pensie, la alegerea persoanelor prevăzute la art. 3 lit. a)-c), în care nu se includ: a) diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare sau transfer; b) compensațiile lunare pentru chirie; c) valoarea financiară a normelor de hrană și alocațiile valorice de hrană; d) contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecție și de lucru, a alimentației de protecție, a medicamentelor și materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi de protecție a muncii, precum și a uniformelor obligatorii și a drepturilor de echipament; e) primele și premiile, cu excepția primelor de clasificare, de specializare și de ambarcare pe timpul cât navele se află în baza permanentă; f) indemnizațiile de instalare și de mutare, precum și sumele primite, potrivit legii, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul serviciului; g) contravaloarea transportului ocazionat de efectuarea concediului de odihnă, precum și a transportului la și de la locul de muncă; h) plățile compensatorii și ajutoarele la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu cu drept la pensie; i) compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat; j) restituiri și plăți de drepturi aferente altei perioade de activitate decât cea folosită la stabilirea bazei de calcul; k) majorările/stimulările financiare acordate personalului pentru gestionarea fondurilor comunitare, precum și a împrumuturilor externe contractate sau garantate de stat; l) drepturile salariale acordate personalului didactic salarizat prin plata cu ora și drepturile salariale acordate pentru efectuarea orelor de gardă de către personalul medico-sanitar; m) sumele încasate în calitate de reprezentanți în adunările generale ale acționarilor, în consiliile de administrație, în comitetele de direcție, în comisiile de cenzori sau în orice alte comisii, comitete ori organisme, acordate potrivit legislației în vigoare la acea dată, indiferent de forma de organizare sau de denumirea angajatorului ori a entității asimilate acestuia; n) drepturile specifice acordate personalului care a participat la misiuni și operații în afara teritoriului statului român; o) sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale acordate și personalului militar, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, prevăzute în anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare «Învățământ» și în anexa nr. III - Familia ocupațională de funcții bugetare «Sănătate» la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare; p) alte venituri care, potrivit legislației în vigoare la data plății, nu reprezintă drepturi de natură salarială sau asimilate salariilor." III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 11 septembrie 2024 pe rolul Tribunalului Sibiu - Secția I civilă, cu nr. 2.420/85/2024, contestatorul R.I., în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Sibiu, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: - anularea Deciziei nr. xx/24.07.2024 emisă de intimată, prin care s-au stabilit în mod nelegal drepturile la pensie în sistemul public cuvenite contestatorului; - obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de pensionare în sistemul public de pensii, pentru limită de vârstă, prin care să valorifice întreg stagiul contributiv prestat în sistemul public de pensii, civil, probat cu înscrisurile comunicate electronic intimatei, după data de 1.04.2001, fără a omite: a) carnetul de muncă; b) înscrierile din Revisal; - obligarea pârâtei să plătească diferențele în lei rezultate în urma revizuirii modului de calcul al pensiei, începând cu 1.09.2024, data cu care au fost acordate drepturile de pensie prin decizia contestată.

În motivare, contestatorul a arătat, în esență, că este beneficiar al unei pensii militare, stagiul total realizat în sistemul de apărare fiind de 20 de ani, ca medic chirurg militar. Punctajul total realizat în sistemul de apărare este menționat în anexa la decizia de pensionare. Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2023, din oficiu, intimata a emis decizia de pensionare în sistemul public, contestată în cauză. Reclamantul a susținut că decizia de pensionare este nelegală, întrucât pârâta nu a luat în considerare întreg stagiul contributiv prestat în sistemul public de pensii, probat cu înscrisurile de la dosar. A menționat că stagiul contributiv reclamat (22 de ani, adică 13+9) nu a fost valorificat cu ocazia stabilirii pensiei militare, aspect ce rezultă cu evidență din anexa la această decizie, unde este menționat distinct punctajul în sistemul de apărare. A mai învederat faptul că Legea nr. 360/2023 nu interzice cumularea pensiei militare cu cea din sistemul public.

Pârâta Casa Județeană de Pensii Sibiu a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, reclamantul neputând beneficia de valorificarea stagiilor de cotizare atât în cadrul sistemelor neintegrate de pensii, cât și în sistemul public de pensii, în alte condiții decât cele ale art. 162 din Legea nr. 360/2023 (art. 192 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice). IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Prin punctul de vedere exprimat, reclamantul a susținut că, la stabilirea pensiei sale în sistemul public de pensii, pentru respectarea principiului contributivității, se impune valorificarea stagiului de cotizare din perioada 2001-2014, exceptând cele 6 luni în baza cărora a fost calculată pensia militară de serviciu. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă, analizând coroborat dispozițiile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 360/2023, conform cărora, în sistemul public de pensii, stagiul de cotizare contributiv se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat de către asigurat și, după caz, de către angajator, și dispozițiile art. 129 alin. (2) din normele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 181/2024, conform cărora calculul pensiei din sistemul public de pensii se realizează doar pentru stagiul de cotizare din sistemul public de pensii, stagiul de cotizare contributiv realizat în cadrul sistemului public de pensii trebuie să includă și perioadele pentru care s-au achitat contribuții la bugetul de stat, dar care sunt cuprinse și în perioadele avute în vedere pentru calcularea pensiei în sistemul militar, cu excepția celor 6 luni avute efectiv în vedere pentru determinarea cuantumului pensiei militare. VII. Jurisprudența instanțelor naționale

La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele naționale au comunicat un număr relativ mic de hotărâri judecătorești, precum și opinii teoretice, din care rezultă faptul că nu există interpretări diferite ale problemei de drept ce formează obiectul sesizării, cu excepția opiniei formulate de Tribunalul Buzău.

Astfel, jurisprudența este unanimă în sensul că o perioadă valorificată în cadrul sistemului pensiilor militare de stat este recunoscută în cadrul sistemului public de pensii pentru deschiderea drepturilor de pensie, dar nu poate fi valorificată în ambele sisteme, aspect ce reiese din coroborarea dispozițiilor art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, art. 3 lit. f) și i), art. 25 și art. 29 alin. (1) din Legea nr. 223/2015.

S-a menționat că stabilirea pensiei în sistemul public de pensii se realizează prin excluderea perioadelor efectuate și valorificate în sistemul pensiilor militare de stat, în temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 223/2015; vechimea valorificată pentru stabilirea pensiei militare de stat conform alin. (1) din același articol nu se poate valorifica și în sistemul public de pensii sau în sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate acestuia.

În sensul acesta au fost indicate următoarele decizii pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale: Decizia nr. 1.186/11.03.2024, pronunțată în Dosarul nr. 7.371/3/2023; Decizia nr. 5.630/10.11.2023, pronunțată în Dosarul nr. 17.604/3/2022; Decizia nr. 1.884/15.04.2024, pronunțată în Dosarul nr. 14.755/3/2023; Decizia nr. 2.186/4.04.2022, pronunțată în Dosarul nr. 5.638/3/2021, și Decizia nr. 4.941/27.09.2022, pronunțată în Dosarul nr. 38.808/3/2019. În același sens a fost indicată și Sentința civilă nr. 1.611/19.12.2024, pronunțată de Tribunalul Vaslui, definitivă prin neapelare.

Au fost exprimate opinii teoretice în același sens, de către tribunalele București, Călărași, Ilfov, Vaslui și Curtea de Apel Iași. În cadrul acestor opinii s-a precizat faptul că persoana care a beneficiat de pensie de serviciu recalculată nu poate solicita valorificarea în sistemul public a acelorași perioade deja valorificate în sistemul militar, cu excepția celor 6 luni care au format baza de calcul.

Există o singură opinie teoretică contrară, formulată de Tribunalul Buzău, prin care s-a opinat că, în interpretarea dispozițiilor art. 39 și art. 162 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 360/2023, coroborate cu dispozițiile art. 129 alin. (2) din normele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 181/2024, și prin luarea în considerare a diferenței semnificative dintre "stagiul de cotizare contributiv" menționat în aceste dispoziții precitate și "vechimea în muncă" prevăzută la art. 25 alin. (2) din Legea nr. 223/2015, o persoană care beneficiază de o pensie de serviciu recalculată conform art. 28 din Legea nr. 223/2015, în forma în vigoare în iunie 2018 (data recalculării), prin preluarea perioadei lucrate în civil, are dreptul ca, la stabilirea unei pensii în sistemul public, în baza Legii nr. 360/2023, să i se valorifice stagiul de cotizare contributiv realizat în cadrul sistemului public de pensii - care nu a influențat cuantumul pensiei în sistem neintegrat, cu excepția stagiului cotizat în cele 6 luni ce au determinat baza de calcul al acesteia.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Nu au fost identificate decizii relevante pronunțate de Curtea Constituțională în cadrul exercitării controlului de constituționalitate. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

În mecanismele de unificare a practicii judiciare nu au fost identificate decizii care prezintă relevanță cu privire la soluționarea sesizării. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Sesizarea a fost formulată în cadrul procedurii reglementate de art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care prevede în art. 1 alin. (1) și (2) următoarele: "(1) Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal. (2) Prezenta ordonanță de urgență se aplică și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1)."

În procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) și (2) din ordonanța de urgență menționată, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) să existe o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Verificând întrunirea acestor cerințe legale, în raport cu elementele sesizării, se constată că acestea se regăsesc numai parțial.

Astfel, se constată că este îndeplinită condiția ca litigiul de pe rolul instanței de trimitere să facă parte dintre cele indicate la art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, iar asupra chestiunii care formează obiectul sesizării Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat anterior pe calea unui recurs în interesul legii ori a unei alte hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie să aibă ca obiect o problemă de interpretare juridică ce necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății.

Astfel, în Decizia nr. 72 din 16 octombrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 16 noiembrie 2017, cu privire la cerința chestiunii de drept s-a arătat că, "în înțelesul legii, chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită trebuie să fie specifică, urmărind interpretarea punctuală a unui text legal, fără a-i epuiza înțelesurile sau aplicațiile; întrebarea instanței trebuie să fie una calificată, iar nu generică și pur ipotetică. În același timp, problema de drept trebuie să fie reală, iar nu aparentă, să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidența unor principii generale ale dreptului, al căror conținut sau a căror sferă de acțiune sunt discutabile" (paragrafele 51 și 52).

Prevederile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 impun drept condiție de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile existența unei chestiuni de drept, iar noțiunea de "chestiune de drept" are, în acest context, înțelesul dat de art. 519 din Codul de procedură civilă, deoarece termenii folosiți de legiuitor sunt aceiași, iar art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 prevede că "Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie".

În acest sens, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în cauzele în care s-au formulat sesizări potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, a subliniat în mod consistent și lipsit de echivoc necesitatea ca sesizarea să privească o chestiune veritabilă de drept, invalidând opinia exprimată de instanța de trimitere în sensul că, odată îndeplinite cerințele de admisibilitate de la paragraful 28 de mai sus, literele a), b) și d), sesizarea devine obligatorie (a se vedea, exemplificativ, Decizia nr. 54 din 21 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1198 din 29 noiembrie 2024; Decizia nr. 86 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 10 ianuarie 2025).

Aceleași decizii subliniază cu claritate necesitatea ca instanța de trimitere, cu ocazia îndeplinirii obligației de motivare a încheierii de sesizare, să procedeze la argumentarea caracterului dificil al chestiunii de drept prin prezentarea motivelor pentru care norma legală a cărei interpretare se cere este neclară sau susceptibilă de interpretări diferite, ceea ce ar face necesară declanșarea mecanismului de unificare de față.

Prin urmare, revine instanței de trimitere obligația identificării în concret a chestiunii de drept care necesită interpretare, exprimarea punctului de vedere al instanței de trimitere contribuind astfel la a se stabili dacă problema de drept cu privire la care i se solicită instanței supreme să o dezlege este una reală, având vocație de a convinge și din această perspectivă că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a sesizării (a se vedea, exemplificativ, deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în cadrul mecanismului formal de unificare a jurisprudenței, respectiv Decizia nr. 2 din 22 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 februarie 2018; Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).

În acest context se observă că, deși apreciază necesară sesizarea instanței supreme în scopul dezlegării unei chestiuni de drept, instanța de trimitere nu expune argumente referitoare la existența în speță a unei atari chestiuni, din încheierea de sesizare lipsind vreo referire la dificultatea interpretării dispozițiilor art. 39 și art. 162 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 360/2023, coroborate cu dispozițiile art. 129 alin. (2) din normele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 181/2024.

Din încheierea de sesizare rezultă că instanța de trimitere nu a argumentat de nicio manieră necesitatea existenței unei dezlegări din partea instanței supreme privind chestiunea de drept dedusă analizei, considerând că o astfel de sesizare este obligatorie.

Natura imperativă a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție prin mecanismul prevăzut de art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 trebuie înțeleasă ca obligând instanța care judecă procesul să ceară instanței supreme rezolvarea de principiu a chestiunii de drept ivite, atunci când verifică și constată, în urma propriei analize, că aceasta este una reală și veritabilă.

Titularul sesizării face trimitere la "necesitatea unor lămuriri" fără a demonstra nevoia de a declanșa mecanismul de unificare a practicii judiciare în chestiunea care se susține că necesită interpretare, omițând a semnala complexitatea, dualitatea sau precaritatea textelor de lege, fie prin raportare la anumite tendințe jurisprudențiale, fie prin dezvoltarea unor puncte de vedere argumentate, astfel că rezultă cu evidență că sesizarea formulată în cauză nu întrunește condiția de admisibilitate de a privi o chestiune de drept care să fie reală, generată de nevoia lămuririi sensului și înțelesului unei norme de drept imperfecte, lacunare sau neclare.

În cadrul aceleiași analize se observă că jurisprudența transmisă de instanțe, anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 360/2023, este unanimă în sensul că o perioadă valorificată în cadrul sistemului pensiilor militare de stat este recunoscută în cadrul sistemului public de pensii pentru deschiderea drepturilor de pensie, dar nu poate fi valorificată în ambele sisteme în scopul calculului pensiei, aspect ce reiese din coroborarea dispozițiilor art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, art. 3 lit. f) și i), art. 25 și art. 29 alin. (1) din Legea nr. 223/2015.

De altfel, noua lege a pensiilor, prin norma specială cuprinsă în art. 162 alin. (1) teza finală - a cărei interpretare se solicită -, a constituit o confirmare a jurisprudenței unanime pronunțate sub imperiul vechii reglementări, statuând lipsit de echivoc că "() pensia din sistemul public de pensii se stabilește numai pentru perioadele de stagiu de cotizare realizate în acest sistem".

Circumstanțele expuse în cele ce precedă relevă că instanța de trimitere dispune de elementele necesare pentru a determina înțelesul juridic al normei la care se referă încheierea de sesizare și că, în absența oricărei dificultăți de interpretare ori a unor norme aflate în conflict, nu se poate identifica o chestiune de drept care să necesite declanșarea mecanismului de unificare de față, ceea ce atrage inadmisibilitatea sesizării.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,