Decizia nr. 20 din 26 ianuarie 2026

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost constituit conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Ana Hermina Iancu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Ileana Peligrad, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă, în Dosarul nr. 3.544/109/2022, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: ” În interpretarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 223/2015 şi ale art. 192 din Legea nr. 263/2010, după data de 1 ianuarie 2016, stagiul de cotizare realizat în condiţii speciale, în sistemul Ministerului Afacerilor Interne, de către o persoană care a fost cadru militar în acest sistem, poate fi valorificat în sistemul public de pensii în vederea reducerii vârstei standard de pensionare prevăzute de Legea nr. 263/2010 la deschiderea drepturilor sale de pensie din sistemul public sau acesta poate fi valorificat numai în sistemul de pensii al Ministerului Afacerilor Interne?”

După prezentarea referatului de către magistratul-asistent, preşedintele completului, doamna judecător Ana Hermina Iancu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul sesizării

Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă a dispus, prin Încheierea din 26 mai 2025, pronunţată în Dosarul nr. 3.544/109/2022, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept anterior menţionată.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 4 iulie 2025, cu nr. 1.476/1/2025. II. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 223/2015) ” Art. 26. – (1) Pentru militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special care la data trecerii în rezervă sau a încetării raporturilor de serviciu nu îndeplinesc condiţiile de acordare a unei pensii prevăzute la art. 14 lit. a) şi b), deschiderea dreptului la pensie se efectuează mai întâi de către sistemul în care îndeplineşte condiţiile cumulative de pensionare, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 19. (2) Între sistemul pensiilor militare de stat şi sistemul public de pensii, precum şi sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate acestuia se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii dreptului la pensie în condiţiile alin. (1). (3) În situaţia prevăzută la alin. (1), pensia militară de stat se stabileşte doar pentru perioadele de vechime în serviciu, la care se adaugă sporurile acordate conform art. 24, la calculul pensiei de invaliditate stagiul potenţial se acordă doar de către ultimul sistem în care persoana a fost asigurată.”

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 263/2010) ” Art. 192. – (1) Între sistemul public de pensii şi sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate acestuia se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limită de vârstă, de invaliditate şi de urmaş. (2) Perioadele asimilate stagiului de cotizare, prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. b) şi c), care constituie şi vechime în muncă sau în serviciu în sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate sistemului public de pensii se iau în calcul în unul dintre sisteme, în urma exprimării opţiunii de către asigurat.” III. Expunerea succintă a procesului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş – Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale la 20 iulie 2022, cu nr. 3.544/109/2022, reclamantul L.A. a chemat în judecată pe pârâtele Casa Judeţeană de Pensii Argeş (C.J.P. Argeş) şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne (Casa Sectorială de Pensii a M.A.I.), solicitând: În principal: – suspendarea Deciziei nr. xxx/8.02.2022 emise de C.J.P. Argeş (Decizia nr. xxx/8.02.2022) privind recuperarea sumelor încasate necuvenit, până la judecarea definitivă a cauzei; – anularea Deciziei yyy/15.12.2021 emise de C.J.P. Argeş (Decizia yyy/15.12.2021) privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă; – anularea Deciziei nr. zzz/15.12.2021 emise de C.J.P. Argeş (Decizia nr. zzz/15.12.2021) privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă; – anularea Deciziei nr. xxx/8.02.2022 emise de C.J.P. Argeş (Decizia nr. xxx/8.02.2022) privind recuperarea sumelor încasate necuvenit. În subsidiar: – obligarea Casei Sectoriale de Pensii a M.A.I. la plata sumei stabilite prin Decizia nr. xxx/8.02.2022 emisă de C.J.P. Argeş cu titlu de debit în sarcina reclamantului prin compensare cu pensia militară care i s-ar fi cuvenit pe perioada calculării debitului.

În motivare, reclamantul a arătat că este beneficiar al unei pensii pentru limită de vârstă în baza unei decizii de pensionare din aprilie 2016, plata drepturilor realizându-se începând cu 1.03.2016, cu recunoaşterea stagiului militar. La 15.12.2021, C.J.P. Argeş a emis Decizia nr. yyy/15.12.2021 privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă, cu motivarea că s-a revizuit decizia iniţială prin eliminarea stagiilor de cotizare aferente activităţii profesionale desfăşurate în cadrul M.A.I. în perioada 23.08.1981-15.12.1992, iar, pentru valorificarea acestei activităţi, ar trebui să se adreseze Casei Sectoriale de Pensii a M.A.I., potrivit Legii nr. 223/2015.

Reclamantul a precizat şi faptul că, la 8.02.2022, a fost emisă de către C.J.P. Argeş Decizia nr. xxx/8.02.2022, prin care s-a constituit în sarcina sa un debit de 65.642 lei, încasat necuvenit pe perioada 1.03.2019-28.02.2022, însă decizia este nelegală deoarece, în perioada 1.03.2016-30.05.2022, reclamantul a fost lipsit de pensia militară de stat.

De asemenea, a menţionat şi faptul că, la 30.05.2022, s-a emis Decizia nr. qqq/30.05.2022 privind acordarea pensiei militare de stat de către Casa Sectorială de Pensii a M.A.I. cu plata drepturilor începând cu 1.05.2022, iar vechimea în serviciu, potrivit buletinului de calcul întocmit de Casa Sectorială de Pensii a M.A.I., este de 14 ani 3 luni 4 zile, perioadă care coincide cu stagiul sistemului neintegrat din cele două decizii emise de C.J.P. Argeş, reclamantul precizând că pensia militară acordată pentru limită de vârstă este în continuarea pensiei pentru limită de vârstă acordate în sistemul public, iar vechimea militară a fost luată în calcul o singură dată, în sistemul public.

Pârâta C.J.P. Argeş a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca netemeinică şi nelegală, precizând, în esenţă, că prin decizia din aprilie 2016 reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare ca urmare a activităţii desfăşurate în condiţii speciale de muncă începând cu 1.03.2016, iar, la determinarea drepturilor de pensie, s-au valorificat atât stagiul de cotizare realizat în sistemul public de pensii, cât şi stagiul de cotizare realizat în sistemul M.A.I. (11.09.1978-15.12.1992 – sistem neintegrat) şi veniturile realizate în ambele sisteme de pensii.

Stagiul de cotizare aferent perioadei în care reclamantul a fost cadru militar (ofiţer activ) în sistemul M.A.I. este valorificat în sistemul public de pensii numai în vederea deschiderii drepturilor sale de pensie. Stagiul de cotizare realizat în condiţii speciale în sistemul M.A.I. a fost valorificat în sistemul de pensii al acestei instituţii, neputând fi valorificat în ambele sisteme de pensii.

Prin Sentinţa civilă nr. 4.069 din 25 octombrie 2023, pronunţată de Tribunalul Argeş – Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 3.544/109/2022, pe fond, a fost admisă în parte acţiunea precizată, au fost anulate deciziile nr. yyy/15.12.2021 privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă şi nr. zzz/15.12.2021 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă şi s-a dispus restituirea sumelor deja reţinute. A fost respinsă cererea de suspendare a Deciziei privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale nr. xxx/8.02.2022, ca rămasă fără obiect.

Pârâta C.J.P. Argeş a formulat apel împotriva Sentinţei civile nr. 4.069 din 25 octombrie 2023 a Tribunalului Argeş – Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea hotărârii atacate, iar, pe fondul cauzei, respingerea contestaţiei. Apelul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti – Secţia I civilă.

Curtea de apel judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării, care susţin admisibilitatea sesizării

Instanţa de trimitere a reţinut că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

În concret, a constatat că obiectul învestirii instanţei este reprezentat de solicitarea contestatorului de anulare a Deciziei nr. yyy/15.12.2021 privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă, dar şi a Deciziei nr. zzz/15.12.2021 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, inclusiv anularea Deciziei nr. xxx/8.02.2022 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit, solicitând şi suspendarea acestei din urmă decizii.

Totodată, a reţinut că, potrivit evidenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel cum rezultă din datele publice afişate pe portalul acestei instanţe, problema de drept în discuţie nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, iar instanţa supremă nu a statuat asupra aspectelor supuse dezlegării.

În final, a precizat că, spre deosebire de art. 519 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu reglementează şi condiţia noutăţii chestiunii de drept, iar caracterul imperativ al normelor în discuţie exclude orice eventuale aprecieri ale instanţei de trimitere cu privire la dificultatea chestiunii de drept, astfel că nu se impune analiza îndeplinirii condiţiilor referitoare la aceste aspecte. V. Punctul de vedere al completului de judecată

Instanţa de trimitere nu a exprimat un punct de vedere cu privire la fondul chestiunii de drept supuse dezlegării, rezumându-se la a solicita instanţei supreme să statueze dacă, analizând coroborat art. 26 din Legea nr. 223/2015 cu art. 192 din Legea nr. 263/2010, prin raportare la art. 52 şi art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010, se poate concluziona că, după 1 ianuarie 2016, stagiul de cotizare realizat în condiţii speciale, în sistemul M.A.I., de către o persoană care a fost cadru militar în acest sistem, poate fi valorificat în sistemul public de pensii în vederea reducerii vârstei standard de pensionare prevăzute de Legea nr. 263/2010, la deschiderea drepturilor sale de pensie din sistemul public, sau că acesta (stagiul de cotizare realizat în condiţii speciale în sistemul M.A.I.) poate fi valorificat numai în sistemul de pensii al M.A.I.

Titularul sesizării apreciază că, în speţă, prezintă relevanţă art. 52, 53, 55 şi 192 din Legea nr. 263/2010 şi art. 26 din Legea nr. 223/2015. VI. Punctul de vedere al părţilor

Casa Sectorială de Pensii a M.A.I. a apreciat, citând art. 192 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, în forma legislativă valabilă la data deschiderii dreptului de pensie în sistemul public de pensii, dar şi în forma legislativă valabilă în perioada 6.12.2021-2.04.2022, că, în lipsa exprimării opţiunii exprese de către beneficiarul dreptului, nu se poate exclude, din oficiu, perioada realizată în sistemul militar, motiv pentru care a arătat că este de acord cu sesizarea instanţei supreme.

Potrivit punctului de vedere exprimat de apelanta-pârâtă C.J.P. Argeş, sesizarea este admisibilă. În ceea ce priveşte fondul chestiunii de drept a apreciat că, după ianuarie 2016, stagiul de cotizare aferent perioadei în care o persoană a fost cadru militar (ofiţer activ) în sistemul M.A.I. poate fi valorificat în sistemul public de pensii numai în vederea deschiderii drepturilor sale de pensie din sistemul public de pensii, iar veniturile obţinute şi stagiul de cotizare realizat în condiţii speciale în sistemul M.A.I. pot fi valorificate numai în sistemul de pensii al M.A.I. la stabilirea pensiei militare de stat.

Conform punctului de vedere exprimat de contestator, nu se impune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. Contestatorul a optat, iniţial, numai pentru sistemul public de pensii. Cea de-a doua opţiune, în favoarea sistemului militar, a avut loc abia la un interval de timp de 6 ani şi 2 luni, după ce C.J.P. Argeş a revizuit nelegal decizia iniţială de pensionare. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

În raport cu obiectul sesizării, nu a fost necesară consultarea jurisprudenţei instanţelor naţionale. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Curtea Constituţională s-a pronunţat în mai multe rânduri asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 194 din Legea nr. 19/2000 (abrogată la 1.01.2011), care au un conţinut identic cu cele ale art. 192 din Legea nr. 263/2010, fiind amintite, cu titlu exemplificativ, deciziile nr. 355 din 10 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 25 februarie 2003, şi nr. 461 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 15 mai 2008, prin care s-a reţinut că: ” (…) asiguraţii în sistemul public de pensii, care îndeplinesc cumulativ condiţiile prevăzute de textele criticate, beneficiază de tratament juridic egal în ceea ce priveşte dreptul la pensie pentru limită de vârstă. Asiguraţii care nu au stagiul complet de cotizare în sistemul public, dar au realizat stagii de cotizare, respectiv vechime în serviciu, în alte sisteme de pensii şi asigurări sociale, cum este sistemul pensiilor militare de stat reglementat de Legea nr. 164/2001, sunt într-o situaţie diferită şi, în consecinţă, şi tratamentul juridic este diferit, fără ca prin aceasta să se instituie vreo discriminare. Astfel, deşi cele două sisteme de pensii îşi recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, pensia pentru limită de vârstă, inclusiv alte drepturi de asigurări sociale în sistemul public, se acordă numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem, pe când dispoziţiile Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod egal tuturor asiguraţilor care se află în situaţiile prevăzute de acestea”.

De asemenea, prin Decizia nr. 99 din 16 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 18 august 2023, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra constituţionalităţii art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, reiterând considerentele deciziilor prin care a fost anterior constatată constituţionalitatea dispoziţiilor art. 194 din Legea nr. 19/2000, mai sus menţionate, relevante fiind paragrafele 12, 16 şi 17. IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost identificate decizii ale Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept care pot prezenta relevanţă în cauză, respectiv: – Decizia nr. 307 din 15 septembrie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 10 octombrie 2025 (Decizia nr. 307 din 15 septembrie 2025), prin care s-a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Sibiu – Secţia I civilă în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „În interpretarea dispoziţiilor art. 39 şi art. 162 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, coroborate cu dispoziţiile art. 129 alin. (2) din normele de aplicare a Legii nr. 360/2023, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 181/2024 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii şi prin luarea în considerare a diferenţei semnificative dintre «stagiul de cotizare contributiv» menţionat în aceste dispoziţii antereferite şi «vechimea în muncă» prevăzută la art. 25 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare, o persoană care beneficiază de o pensie de serviciu recalculată conform art. 28 din Legea nr. 223/2015, în forma în vigoare în iunie 2018 (data recalculării), prin preluarea perioadei lucrate în civil, are dreptul ca, la stabilirea unei pensii în sistemul public, în baza Legii nr. 360/2023, să i se valorifice stagiul de cotizare contributiv realizat în cadrul sistemului public de pensii – care nu a influenţat cuantumul pensiei în sistem neintegrat, cu excepţia stagiului cotizat în cele 6 luni ce au determinat baza de calcul al acesteia?”; – Decizia nr. 221 din 16 iunie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 13 august 2025 (Decizia nr. 221 din 16 iunie 2025), prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea – Secţia I civilă pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „Dacă dispoziţiile art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice se interpretează în sensul în care între sistemul public de pensii şi sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate se recunosc reciproc stagiile de cotizare în vederea deschiderii dreptului la pensie anticipată parţială”; – Decizia nr. 45 din 24 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 17 iunie 2025 (Decizia nr. 45 din 24 februarie 2025), prin care au fost admise sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Timişoara – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi de Tribunalul Cluj – Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi s-a stabilit că: „În interpretarea dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, sintagma «vechimea valorificată prin ultima decizie de pensie» se interpretează în sensul că se referă la vechimea cumulată obţinută prin adăugarea la vechimea în serviciu a stagiilor de cotizare realizate în sistemul de pensii publice după trecerea în rezervă”; – Decizia nr. 16 din 8 aprilie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 23 mai 2024 (Decizia nr. 16 din 8 aprilie 2024), prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa – Secţia I civilă în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „În interpretarea art. 55 alin. (2) corelat cu art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările ulterioare, asiguraţii care au realizat stagii de cotizare în sistemul pensiilor militare de stat în condiţii speciale sau deosebite (grupa I sau II de muncă) beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare în condiţiile art. 55 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 263/2010?”. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Asupra admisibilităţii sesizării

Sesizarea a fost formulată în cadrul procedurii reglementate de art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care prevede, în art. 1 alin. (1) şi (2), următoarele: „(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal. (2) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică şi în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1)”.

În procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) şi (2) din ordonanţa de urgenţă menţionată, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiţii de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile: a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; b) completul de judecată să fie învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac; c) să existe o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici să nu fi făcut obiectul unei statuări anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Verificând întrunirea acestor cerinţe legale, în raport cu elementele sesizării, se constată că acestea se regăsesc numai parţial.

Astfel, se constată că este îndeplinită condiţia ca litigiul de pe rolul instanţei de trimitere să facă parte dintre cele indicate la art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, iar, asupra chestiunii care formează obiectul sesizării, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat anterior pe calea unui recurs în interesul legii ori a unei alte hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei chestiuni de drept, în lipsa unei definiţii legale a noţiunii, în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept formată în aplicarea art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a statuat în mod constant că, pentru a se putea discuta despre existenţa unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept antamată „să necesite cu pregnanţă a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii” (a se vedea, exemplificativ, Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, şi Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).

Noul act normativ reprezentat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 a preluat sintagma utilizată în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă referitoare la existenţa „unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective”, aceasta regăsindu-se în cuprinsul art. 2 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă menţionată.

De altfel, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, s-a ţinut seama de „faptul că măsurile legislative propuse pot influenţa pozitiv activitatea instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept”.

În consecinţă, jurisprudenţa consolidată în legătură cu această condiţie de admisibilitate rămâne de actualitate şi sub imperiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, prin care s-a urmărit asigurarea unei practici judiciare unitare, care să elimine diferenţierile în materia stabilirii/plăţii drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice (a se vedea, exemplificativ, Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 71 din 11 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1330 din 31 decembrie 2024).

În aceste condiţii, se cuvine subliniat că nu orice chestiune de drept poate fi supusă dezlegării prin acest mecanism de unificare jurisprudenţială, ci numai aceea care ridică problema precarităţii textelor de lege, a caracterului lor dual şi complex.

În caz contrar, rolul instanţei supreme ar deveni unul de soluţionare directă a cauzei aflate pe rol şi ar neutraliza rolul constituţional al instanţei legal învestite de a judeca în mod direct şi efectiv procesul.

Pentru a se verifica îndeplinirea acestei condiţii este necesar ca sesizarea să respecte exigenţele impuse de art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care prevede că încheierea de sesizare va cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării, punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor.

Autorul sesizării este ţinut să stabilească dacă există o problemă de interpretare a textului legal, care implică riscul unor dezlegări diferite în practica judiciară, prezentând diferitele variante de interpretare posibile şi argumentele de natură să le susţină.

În acest sens, jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în cauzele în care s-au formulat sesizări potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, a subliniat în mod consistent şi lipsit de echivoc necesitatea ca sesizarea să privească o chestiune veritabilă de drept, invalidând opinia exprimată de instanţa de trimitere în sensul că, odată îndeplinite cerinţele de admisibilitate de la paragraful 28 de mai sus, literele a), b) şi d), sesizarea devine obligatorie (a se vedea, exemplificativ, Decizia nr. 54 din 21 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1198 din 29 noiembrie 2024; Decizia nr. 86 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 10 ianuarie 2025; Decizia nr. 77 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2025).

Aceleaşi decizii subliniază cu claritate necesitatea ca instanţa de trimitere, cu ocazia îndeplinirii obligaţiei de motivare a încheierii de sesizare, să procedeze la argumentarea caracterului dificil al chestiunii de drept prin prezentarea motivelor pentru care norma legală a cărei interpretare se cere este neclară sau susceptibilă de interpretări diferite, ceea ce ar face necesară declanşarea mecanismului de unificare de faţă.

Prin urmare, revine instanţei de trimitere obligaţia identificării în concret a chestiunii de drept care necesită interpretare, exprimarea punctului de vedere al instanţei de trimitere contribuind astfel la a se stabili dacă problema de drept supusă dezlegării este una reală, având vocaţie de a convinge şi, din această perspectivă, că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a sesizării (a se vedea, exemplificativ, deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în cadrul mecanismului formal de unificare a jurisprudenţei, respectiv Decizia nr. 2 din 22 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 februarie 2018; Decizia nr. 41 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 13 octombrie 2021; Decizia nr. 5 din 30 ianuarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 6 martie 2023; Decizia nr. 7 din 30 ianuarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 23 februarie 2023; Decizia nr. 14 din 13 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 20 aprilie 2023; Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).

În acest context, se observă că, deşi apreciază necesară sesizarea instanţei supreme în scopul dezlegării unei chestiuni de drept, instanţa de trimitere nu expune argumente referitoare la existenţa în speţă a unei atari chestiuni, din încheierea de sesizare lipsind vreo referire la dificultatea interpretării art. 26 din Legea nr. 223/2015 şi ale art. 192 din Legea nr. 263/2010.

Din încheierea de sesizare rezultă că instanţa de trimitere nu a argumentat de nicio manieră necesitatea existenţei unei dezlegări din partea instanţei supreme privind chestiunea de drept dedusă analizei, considerând că o astfel de sesizare este obligatorie, desigur, în măsura în care înlătură, în apel, principalul argument pentru care instanţa de fond a admis contestaţia, acela potrivit căruia casa de pensii ar fi revizuit din oficiu decizia de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, deşi nu exista o dispoziţie legală care să îi permită această revizuire.

Natura imperativă a sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin mecanismul prevăzut de art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 trebuie înţeleasă ca obligând instanţa care judecă procesul să ceară instanţei supreme rezolvarea de principiu a chestiunii de drept ivite, atunci când verifică şi constată, în urma propriei analize, că aceasta este una reală şi veritabilă.

Titularul sesizării face trimitere la „necesitatea unor lămuriri” fără a demonstra nevoia de a declanşa mecanismul de unificare a practicii judiciare în chestiunea care se susţine că necesită interpretare, omiţând a semnala complexitatea, dualitatea sau precaritatea textelor de lege, fie prin raportare la anumite tendinţe jurisprudenţiale, fie prin dezvoltarea unor puncte de vedere argumentate, astfel că rezultă cu evidenţă că sesizarea formulată în cauză nu întruneşte condiţia de admisibilitate de a privi o chestiune de drept care să fie reală, generată de nevoia lămuririi sensului şi înţelesului unei norme de drept imperfecte, lacunare sau neclare.

Aşadar, se constată că prin întrebarea din cuprinsul sesizării se solicită a stabili dacă stagiul de cotizare realizat de reclamant în perioada în care a fost ofiţer activ în M.A.I. (14 ani 3 luni şi 4 zile) poate fi valorificat în sistemul public de pensii în vederea reducerii vârstei standard de pensionare prevăzute de Legea nr. 263/2010, la deschiderea drepturilor sale de pensie din sistemul public, în situaţia particulară a acestuia care a formulat cerere de deschidere a dreptului public de pensie în baza Legii nr. 263/2010 ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015.

Or, norma solicitată a fi interpretată (art. 192 din Legea nr. 263/2010) nu este nici neclară, nici lacunară, nelăsând dubii de interpretare de vreme ce statuează neechivoc în alin. (1) faptul că stagiile reciproce între sistemele de pensie se recunosc exclusiv în vederea deschiderii drepturilor la pensie, nu şi în vederea reducerii vârstei de pensionare, iar perioadele pentru care titularul cererii de pensionare poate solicita asimilarea prevăzute la alin. (2) [art. 49 lit. b) şi c), respectiv lit. g) abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2017 de la 1.01.2018] nu sunt cele ce fac obiectul prezentului litigiu.

În aceste condiţii, sesizarea instanţei supreme pentru a da o dezlegare unei probleme de drept punctuale, circumscrise situaţiei factuale specifice reclamantului, nu întruneşte condiţiile necesare pentru a se constitui într-o chestiune de drept care, dacă ar fi dezlegată, ar oferi o soluţie de principiu specifică mecanismului de unificare a jurisprudenţei prin hotărâri prealabile, urmărindu-se mai degrabă, în contextul particular al cauzei, stabilirea efectivă a soluţiei ce urmează a fi adoptată de instanţa de trimitere, ceea ce atrage inadmisibilitatea sesizării.

De altfel, inadmisibilitatea prezentei sesizări poate fi dedusă inclusiv din soluţiile date anterior asupra unor sesizări similare celei care face obiectul sesizării pendinte.

Astfel, prin Decizia nr. 307 din 15 septembrie 2025, în considerentele de la paragrafele 41 şi 42 s-a reţinut că: ” În cadrul aceleiaşi analize se observă că jurisprudenţa transmisă de instanţe, anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 360/2023, este unanimă în sensul că o perioadă valorificată în cadrul sistemului pensiilor militare de stat este recunoscută în cadrul sistemului public de pensii pentru deschiderea drepturilor de pensie, dar nu poate fi valorificată în ambele sisteme în scopul calculului pensiei, aspect ce reiese din coroborarea dispoziţiilor art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, art. 3 lit. f) şi i), art. 25 şi art. 29 alin. (1) din Legea nr. 223/2015. De altfel, noua lege a pensiilor, prin norma specială cuprinsă în art. 162 alin. (1) teza finală – a cărei interpretare se solicită – a constituit o confirmare a jurisprudenţei unanime pronunţate sub imperiul vechii reglementări, statuând lipsit de echivoc că « (…) pensia din sistemul public de pensii se stabileşte numai pentru perioadele de stagiu de cotizare realizate în acest sistem»”.

De asemenea, prin Decizia nr. 221 din 16 iunie 2025, la paragrafele 33 şi 59, s-au reţinut următoarele: ” Astfel, opinia unanimă (s.n. – a instanţelor) este în sensul că între sistemul public de pensii şi sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate nu se recunosc reciproc stagiile de cotizare în vederea deschiderii dreptului la pensie anticipată parţială. (…) Totodată, chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită şi-a clarificat înţelesul în practica judiciară, din hotărârile judecătoreşti cercetate reieşind că textul legal în discuţie a primit, în mod unitar, aceeaşi interpretare, care este în sensul inaplicabilităţii dispoziţiilor art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 în ceea ce priveşte categoria de pensie anticipată parţială”.

Totodată, prin Decizia nr. 45 din 24 februarie 2025, s-a stabilit că sintagma „vechimea valorificată prin ultima decizie de pensie” se interpretează în sensul că se referă la vechimea cumulată obţinută prin adăugarea la vechimea în serviciu a stagiilor de cotizare realizate în sistemul de pensii publice după trecerea în rezervă, motivat de faptul că „102. Practic, abia după intrarea în vigoare a Legii nr. 223/2015, când pensiile militare au fost redefinite ca atare şi au fost scoase din sistemul public de pensii, art. 109 alin. (6) nu a mai permis valorificarea perioadelor lucrate ulterior trecerii în rezervă în sistemul pensiei militare, ci doar în sistemul public de pensii, toate perioadele cuprinse în deciziile anterioare de recalculare fiind deja valorificate sub imperiul legilor în vigoare la momentul emiterii lor şi urmează a fi preluate în decizia de recalculare a pensiei militare în baza Legii nr. 223/2015”.

În fine, prin Decizia nr. 16 din 8 aprilie 2024, respingându-se ca inadmisibilă sesizarea, s-au arătat, în considerentele de la paragraful 81, următoarele: ” În sensul amintit, punctele de vedere exprimate de curţile de apel, precum şi hotărârile judecătoreşti ataşate acestora evidenţiază existenţa unei orientări jurisprudenţiale aproape unanime [şi anume, că asiguraţii care au realizat stagii de cotizare în sistemul pensiilor militare de stat în condiţii speciale sau deosebite – grupa I sau II de muncă – nu beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare în condiţiile art. 55 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 263/2010], identificându-se o hotărâre judecătorească pronunţată în data de 22 noiembrie 2017 de Curtea de Apel Constanţa, prin care se reţine că asiguratul, fost cadru militar în sistemul administraţiei penitenciare, poate beneficia de pensie anticipată, în considerarea art. 55, art. 62 şi art. 192 din Legea nr. 263/2010, precum şi o decizie pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în sensul aplicabilităţii dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 223/2015, în conformitate cu care pensionarii militari care realizează stagii de cotizare în sistemul public de pensii sau care realizează vechime în muncă în sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate sistemului public de pensii şi care nu au fost valorificate la stabilirea pensiei militare de stat pot solicita stabilirea drepturilor de pensie în sistemul public de pensii ori în sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate sistemului public de pensii, în condiţiile protocoalelor încheiate între entităţile implicate”.

Reţinând, în condiţiile expuse, că norma ce constituie obiect al sesizării este clară, uşor inteligibilă, completă, nesusceptibilă de interpretări contradictorii, fiind considerată, ca atare, în jurisprudenţa de unificare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în concurs şi cu alte elemente care necesitau o interpretare coroborată, precum şi faptul că aplicarea unor astfel de norme în cauzele deduse judecăţii incumbă exclusiv instanţelor de judecată învestite cu soluţionarea acestora, care au a ţine seama de circumstanţele de fapt evidenţiate de fiecare dintre acestea, se impune respingerea, ca inadmisibilă, a sesizării formulate de Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă.